duminică, 14 august 2011

Trece vremea

Cînd eram eu în liceu, lumea în care mă învîrteam nu era cine ştie ce colorată, mă refer la culori la propriu, de asta m-oi fi şi speriat cînd, umblînd acum una-două săptămîni prin magazine, am constatat că se întoarce moda anilor nu ştiu '60-'70, la nivel de materiale şi culori, poliester mult, maro, vişiniu închis etc.

Voiam să spun altceva.

În adolescenţă deci, dacă-mi plăcea de un băiat şi se întîmpla să nu fim colegi, puteau să treacă şi luni întregi pînă să-l revăd şi-atunci îmi bătea inima mai tare şi dacă vedeam pe stradă un alt băiat care să fie la fel de înalt sau să aibă părul la fel sau să aibă bocanci la fel sau geacă sau rucsac sau tricou... un tricou negru sau portocaliu sau roşu sau o cămaşă în carouri puteau să-mi dea palpitaţii! Fie erau ca ale lui, fie era chiar EL!!!! în mod cu totul şi cu totul neaşteptat.

Nu ştiu dacă-n ziua de azi se mai practică adoratul în taină :), în generaţia mea încă era "la modă", în taină, adică adoratul nu ştia, în rest tot cartierul, nu chiar, dar cea mai bună prietenă care uneori avea mai mult noroc şi raporta l-am văzut pe EL!!! pe care ar fi trebuit să-l văd eu, doar că mă aflam în alt loc la acea oră.

Sărind peste faptul că abia apărea emailul pentru mase:), nu puteai să-l cauţi pe google, să-i urmăreşti adoratoarele pe facebook:) sau să îl spionezi pe twitter, discret, dar agresiv.

Şi-acum nu mai sînt liceancă:), sînt în plină eră informatică sau post?, si-ţi trimit ţie un email cînd văd un curcubeu sau dau de-un link cu o bicicletă mai cu moţ a se citi cu coş şi fără schimbător şi cu o floare la butonieră
sau ţie un link cu un concert sau uite cîte limbi vorbeşte tipa aia şi n-are decît x ani să mai zică cineva că modelele-s proaste
sau ţie cînd îmi mai iese cîte-un urs în cale şi cît pe ce să-ţi scriu că am văzut o maşină cu numărul OF*RA nu-ştiu-cît unde OF e indicatorul oraşului Offenbach din apropiere unde sînt mulţi români asta a doua zi după ce-ai postat şi tu pe facebook ştii tu

sâmbătă, 13 august 2011

Invenţia secolului

Vine aşa: am fost la-nceputul lui iulie două zile în München, m-am ascuns de ploaie, m-am întîlnit cu o fostă colegă de liceu, apoi, cît mai erau deschise magazinele, hai să mă preumblu un pic la şoping. Urma să merg în România, văr-miu mă rugase să-i fac rost de nişte chestiuţe de încălzit mîinile iarna, am văzut un "magazin cu produse la 1 euro" unde aş fi putut avea noroc, am intrat, n-am găsit ce căutam, daaaar

mi-am luat, pe lîngă alte nebunii, nişte chestii absolut senzaţionale pentru bicicletă (4 bucăţi la 1 euro chiar, care au mirosit înfiorător a chinezării cînd erau noi)


Chestiile senzaţionale sînt cordeluţele elastice cu care pot fixa multe cumpărături în coş, pe înălţime. Azi chiar am cam exagerat, cred:), pentru că îmi cam fugea fundul:-), din cauza greutăţii de pe roata din spate. Dar rucsacul a fost gol, n-am avut în el decît ochelarii, telefonul, cheile şi portofelul, restul în formă de munte în portbagaj. :>


Poate nu pare super mult, dar, de fapt, sînt destul de multe şi destul de grele (pe lîngă accesoriile mele haină ploaie, pantaloni ploaie, pulovăr, eşarfă:D):


- o cutie în care ţin mîncarea la serviciu şi în care azi la cumpărături am îngrămădit

unt
feta
camembert
încă o brînză

- două pungi albaste (haha de la văr-miu), într-una am pus

10 ouă
o sticlă de 250 ml de ulei de avocado (nu ştiu încă la ce-o să-l folosim, m-a întrebat P. eu am zis cred că la salate el a zis credeam că pentru părul tău! :O )
două doze de piper
o cutie de beţigaşe de ciocolată
mozzarella
încă o brînză

- în cealaltă o salată de carne (?)

în coşul propriu-zis au intrat

- o cutie de mîncare uscată pentru pisici 1 kg
- o cutie cu 8 porţii de hrană umedă idem 800 g
- 1 l lapte
- 6x500 ml radler (bere cu suc pentru mine:-s)
- 3 perechi de şosete sport pentru P.
- gumă de mestecat
- nişte tabane
- nişte mănuşi de menaj
- o bucată dintr-un ziar

Sînt foarte încîntată, altă dată mă cocoşam cărînd toate cumpărăturile (sau trebuia să mă mai înfrînez, ceea ce-mi cădea strîmb). Am văzut nişte genţi speciale pentru roata din spate, atîrnă pe ambele părţi sau numai e una, dar mi se par urîţele foc. Mi-aş mai dori un coş la ghidon, hihi.

Colega mea de la serviciu care e mamă are scaun de copil la bicicletă (în spatele scaunului adultului:D) şi a spus că-l foloseşte mai mult ca să îngrămădească diverse lucruri pe el, fericită că are centura de siguranţă cu care le fixează :-) (fiul ei mergînd în general singur pe bicicleta lui).

LE
P. mi-a studiat portbagajul şi l-a declarat tipic românesc. N-am înţeles ce-a vrut să zică, am cerut explicaţii. "Păi cum sînt .pps-urile alea cu maşini supraîncărcate, cu căruţe "ridicate la cer" pe lîngă care calul sau măgarul chiar că par ca un ac pe lîngă un car cu fîn!" Evident că i-am declarat război, după ce mă jigneşte într-aşa un hal! :)

miercuri, 10 august 2011

If...

If you were the day
I'd cry in the night


If you were a tree
I could put my arms around you
And you could not complain


If you were a horse
I could ride you through the fields at dawn
Through the day until the day was gone
I could sing about you in my songs
As we rode away into the setting sun


If you were my dog
I am sure you'd like it better
Then you'd be my loyal four legged friend
You'd never have to think again
And we could be together till the end


The Divine Comedy - If on youtube, lyrics.