vineri, 2 martie 2012

Cultura română a trecut graniţele

1) Citesc o carte subţirică şi la propriu, şi la figurat. Am fost foarte surprinsă să dau de-o referire la E. M. Cioran! (Dragostea durează trei ani e de 878 de ori mai bună ca asta şi nu e chiar o capodoperă.)

2) Am făcut azi în premieră interpretariat din germană în franceză şi invers. N-a fost mare lucru, nu e cazul să leşine nimeni, e şi cam pompos spus interpretariat.
Clientul meu, vorbitorul de franceză, e întrebat dacă are cetăţenia ţării unde locuieşte. Răspunde foarte sigur: locuiesc în X, sînt X!!! Eu îl contrazic: locuiesc în Germania, sînt româncă.
Mă întreabă aparte: Madame, vous connaissez un chanteur Florinsalam?

q.e.d.

Plante medicinale

Am fost ieri la resto libanez şi am mîncat, ca şi data trecută, o porţie imensă extraordinar de bună şi cu o grooooază de usturoi. Patronul se cruceşte de fiecare dată:-), iar Gloria îi plînge de milă lui P., pe cînd ajung eu acasă. Eu plîng de mila şoferului autobuzului, să nu leşine. Eniueiz, ca să evit o dramă, am mers acasă o bună parte pe jos, lasă că ajută la digestie, mi-am zis. Aproape de casă, l-am sunat pe P. te rog fă-mi un ceai de gălbenele că mă tem că am exagerat.
Acasă mă aşteptau două ceaiuri, mi-a fost bine.

Azi iar am comis-o foarte serios, mîncînd o ciorbă de burtă delicioasă la un restaurant turcesc în Hanau. Evident, cu usturoi. Aproape evident, am mai cerut usturoi... Azi era zi de tocini/tocinei/Kartoffelpuffer/Rösti.
L-am găsit pe P. în acţiune, mi-a pus muntele de tocini sub nas, l-am executat cu greu, am cerut iar un ceai plis.
Am primit două. Am cerut explicaţii.
P - Unul de muşeţele, unul de gălbenele!
V - Păi te-am rugat să-mi faci unul de gălbenele!
P - Da, da' muşeţele şi gălbenele sînt fraţi care cresc împreună pe cîmp, nu se poate unul fără altul!

Pe mine m-a convins!