marți, 21 aprilie 2015

Citeşte aici ce a păţit ieri vio!

Neaţa.

Ieri a trebuit să mă duc la facultate, deşi aş fi chiulit, că na, să mergi de zioa ta la cursuri nu e chiar aşa de cool... Mai aveam de dus nişte cărţi la bibliotecă, aşa că am plecat mai devreme. Teoretic, bine am făcut, că a fost nu ştiu ce defecţiune la metrou şi mai mult nu mergeau decît mergeau.

Practic, la prima staţie au urcat doi joveni care s-au aşezat lîngă mine şi care erau foarte deosebiţi aşa.
Cică alergaseră să prindă metroul şi au scos nişte sunete preţ de două minute, de te lua cu rău. Îşi trăgeau sufletul foarte teatral deci. Apoi unul din ei a desfăcut o ciocolată ceva şi a aruncat ambalajul pe jos, moment în care am simţit eu nevoia să mă uit urît la el. Mi-a zîmbit dulce şi mi-a zis da ce-are duamnă că duar e hîrtie!
Eu i-am zis că în spatele lui e un coş de hîrtie şi de acolo a început circul. M-au mirosit după accient că nu-s de-a lor şi au ţinut-o vreun sfert de oră numai în glumiţe care mai de care mai reuşite, toate ţintind spre cît de dragi le sînt lor străinii, pînă au coborît.
Am aflat că fiecare are 15 primăveri, că miroase urît în metrou pentru că stau eu acolo, că am ochi albaştri, dar urîţi, citesc lent, beau din sticlă de sticlă, care e nasol, verdele e culoarea mea preferată? sînt profesoară? da de ce citesc în metrou de pe nişte hîrtii? de unde mi-am luat încălţările, că sigur au fost ieftine...
Şi or mai fi zis, nu cred că am ţinut minte tot. A fost prima mea experienţă de genul ăsta şi tare mi-aş fi dorit să n-o fi avut sau îmi doresc să nu se mai repete...

Ce învăţ eu din asta? Habar nu am. Probabil să-mi văd de treabă pe viitor, deşi flăcăii ăştia s-au luat şi de alţi călători cu totul nevinovaţi.

Altfel, am cumpărat un manual pentru un curs, făcut de prof, 14,50 EUR, mi se pare exagerat de mult ca preţ studenţesc.

Am fost la un curs pentru care nu mă pregătisem în mod deosebit, dar care nu se mai ţine. Era 99,99% clar de joi treaba asta, dar mai bine să vin eu degeaba, decît să-mi spună în clar măi dragă nu se ţine.

Mhh. Seara a fost salvată de ieşirea cu P. la restaurantul meu preferat actualmente. Şi am şi primit nişte cadouri în mod surprinzător (adică îmi cumpărasem eu singură o carte şi i-am vîndut-o lui la preţul din magazin, să mi-o facăcadou. :D I-am zis că în face în mod garantat o bucurie.)

miercuri, 15 aprilie 2015

Art meets art meets art

Phii, nu mai termin de descoperit America, deşi am treabă!
3 minute şi 23 de secunde din 2012, nemaipomenit de extraordinar. Vă invit să vedeţi la chaika. Pfuai. Osăm. Un scurtmetraj de Sebastian Cosor, The Scream.

Mic dejun chestii! (vio descoperă din nou America)

Salutare, naţiune! (Ăsta era ceva salut pe la radio, celebru??)

Sînt destul de eroină în ultima vreme şi mă străduiesc să mănînc dimineaţa şi m-am gîndit să vă povestesc şi vouă.

Pentru cine nu a citit în stele, P. şi cu mine am îngroşat rîndurile vegetarienilor din iunie 2014 (deci sîntem încă nişte puiuţi :D), eu nu mănînc carne deloc, el nu zice nu la peşte şi neamurile lor. Lactate şi ouă mîncăm amîndoi.

Mai nou îmi fac dimineaţa (vorba vine, azi am mîncat pe la 11 şi ceva...) terci! :) Din fulgi de ovăz şi mei, zilele astea cu două curmale, o banană şi un kiwi. Şi mereu cu o linguriţă de chia, una de seminţe de in şi un pic de ulei de in. Legenda spunea că terciul ăsta ţine de foame... Eu nu sînt foarte convinsă, dar e bunuţ. Şi sănătos, da?

De fapt de chia voiam să scriu, m-am motivat acum, după ce am văzut pe un site că nici iniţiatorii site-ului nu ştiau de chia în 2013 şi au descoperit această plantă într-o călătorie în America de Sud.

Iaca ce zice wiki despre. Pe scurt, se pare că chia e minunată pentru conţinutul ridicat de omega 3, calciu, fier, fibre, antioxidanţi şi nu numai. Cum şi noi abia am aflat de ea, scriu aici, că poate or mai fi interesaţi care nu ştiu încă. Neamurile mele vegetariene din .ro ştiau şi au tăcut mîlc. :)
Am reuşit să extrag de la ei o informaţie despre vlăstari, dar n-am probat. Site-ul Ligiei Pop pare foarte fain, recunosc că nu m-am plimbat pe acolo (poate o singură dată de pe telefon, deci am uitat aproape instant...)

Cam atît acum. Ce n-am făcut în vacanţă pentru facultate s-a aglomerat acum, aşa că mă întorc la stiva de cărţi. Probabil o să am nevoie să-mi ţineţi nişte pumni pentru prima temă, dar vă mai anunţ eu...

Papa!

PS Pentru cine întreabă, m-am relăsat şi de fumat (martie 2014, după ce mă reapucasem în mai 2013, deh.)

marți, 7 aprilie 2015

După 4 ani! (post lung crecă)

Întîi şi întîi aş dori să vă zic că am ditamai reclamaţia la cine a inventat vacanţele!!! Se termină!!! Nu mă mai joc aşa. (Vorbesc de perioada aia de timp dintre semestre, nu de concedii, care suferă de acelaşi lips, din cîte am auzit.)

Lunea viitoare începe semestrul de vară. Sincer să fiu, nu mi-a lipsit. Mheh. Şi s-a şi văzut, că prestaţia mea pentru facultate, după examenul de arabă, este undeva la 1,7%, ceea ce n-are sens să mai detaliez acuma, da' am nevoie de mai multe miracole divine şi crecă îmi retrag plîngerea de la începutul postului ăstuia, ca să nu supăr pe nimeni... (!!!) (!!!!)

***
Duminică m-a întrebat P. ce citesc şi i-am povestit un pic de Sefarad, mulţumesc pe această cale sufletului nobil care mi-a trimis cartea, xoxo!! Şi cum îmi bate mie inima tare tare de tot cînd citesc de Madrid şi cînd mai şi recunosc vreun alt nume pe acolo, pe unde am fost şi noi.
Căci da, cum oi mai fi zis pe aici acum ceva timp, Madridul a fost prima mea dragoste spaniolă. De care m-am despărţit cu lacrimi în ochi, chit că plecam spre Barcelona şi ştiam că Barcelona e mai faină decît Madridul! (din auzite)

Si aşa am ajuns să ne amintim de excursia la Barcelona. Pentru P. definitoriu este: "oraşul cu catedrala pe care n-am văzut-o".
Eu: - Adică cum? Că mie îmi vin acum în minte două pe care le-am văzut.
P.: - Aia a arhitectului celebru mmm!
Eu: - A, da, unde am ajuns la ora închiderii. :)))

Adevărul este că au rămas atîtea chestii de vizitat "data viitoare" mai peste tot pe unde am fost, că faptul că Sagrada Familia e pe listă ar putea da impresia că a fost intenţionat, cînd de fapt n-a fost aşa.

Unde voiam să ajung: ce-mi amintesc eu din Barcelona, după cei 4 ani din titlu.

***
Cînd spun sau gîndesc Barcelona, mă apucă o mare foame, pentru că prima asociere pe care o fac este cu restaurantul unde am mîncat în fiecare zi, uneori şi de două ori pe zi. Princesa 23, de pe Carrer de la Princesa, care văd acum că e închis (!!!) şi aproape că nu mai vreau să mai scriu mai departe, dar poate reuşesc cu un efort.

- hotelul nostru Barcelona Colonial în care mi-a stat puţin inima-n loc, de ce frumos mi s-a părut
- catedrala din oraşul vechi în faţa căreia am stat la taclale cu Ana gravidă
în faţa căreia era un talcioc de unde am cumpărat un medalion pentru bunica mea care mi-a amintit de medalionul pe care-l purta ea la gît
într-o curte interioară a căreia era un (h)eleşteu şi erau şi nişte gîşte. Catedrala asta m-a impresionat maxim!
- un magazin cu insigne tot în oraşul vechi (din alea de pe vremuri, cu un ac şi "căpăcel") de unde am cumpărat una cu o broască ţestoasă pentru un prieten de-al lui P., care a primit insigna în februarie 2015, pentru că aşa sînt eu de organizată... şi unde am vorbit cu proprietarul într-un fel de spaniolă super interesantă presărată cu expresii din telenovele sud şi central americane, că de fapt de acolo ştiu eu spaniolă, ca să spun tot adevărul şi numai adevărul
şi pe linia asta, cum am convins pe cineva într-o farmacie în aceeaşi spaniolă să-mi dea un antibiotic într-o sîmbătă seara, că mă durea o ureche şi antibioticele se dădea doar cu reţetă şi eu nu aveam :>
- Rambla cu o piaţă senzaţională şi cu o librărie din care am cumpărat-o pe Rutu Modan, pe care am citit-o de curînd :))
- un magazin cu cele mai parfumate ceaiuri, de care am tras cred că pînă anul trecut... :)
- o plimbare nocturnă cu Doro şi Dragoş spre statuia lui Columb şi iahturile uriaşe din port
- un magazin de unde am cumpărat halviţă, unul de unde am cumpărat baclavale (vînzătoarea era arăboaică), unul cu jucării de lemn, unul ţinut de indieni/pakistanezi, de unde am luat tricouri turistice :>
- excursia clasică la stadion, cu ocol la o mănăstire pe un deal (nu din cele celebre), nişte terenuri de tenis, un cimitir etajat lîngă stadionul şi muzeul FC Barcelona, unde erau multe pisici
- cea mai veche sinagogă din Europa (?), Muzeul Ceramicii, papagali în copaci
- un soare orbitor
- nişte piaţete grozave în oraşul vechi, undeva era un Irish Pub
- nu mi-am luat o geantă cu model cu mere şi mi-e încă un pic ciudă
- baloane uriaşe de săpun într-o curte de biserică

***
Cam atît acum. Fundalul muzical pentru mine a fost "I left my heart in San Francisco" în varianta Westlife. :) Din păcate nu planificăm curînd o altă excursie acolo. Din prea multe motive (mostly studioase, financiare şi alte destinaţii pe listă).

***

PS Roşuvertical ne zice totuşi să vedem ceva înainte de-a vizita Barcelona. :)