1. Într-o duminică după-amiază, acum cîteva săptămîni, stătea să plouă, era linişte, mă cam lua cu somn. Se întunecase chiar bine, tuna prin apropiere, dar era devreme, poate un 4 jumătate să fi fost. Eram pe net, foarte preocupată, cînd aud un că sună cineva la vecinul de deasupra. Mă uit discret (!) pe geam: un tînăr cu un soi de pachet mare. OK. Apoi sună la noi.
Începe să picure, ies la poartă, pot să vă ajut cu ceva???
-Nu vreţi să cumpăraţi un tablou*? mă întreabă tînărul în engleză.
-Mulţumesc, nu prea cred...
-Dar măcar să vă uitaţi, poate vă place unul...
Pachetul era o mapă format mare, unde avea diverse picturi. În timp ce eu le-am frunzărit pe primele trei cam din avion, picura!!! pe mine şi pe picturi! (care erau totuşi în ceva folie), am aflat şi preţul - am precizat într-un post precedent că nu mă prea dau banii afară din casă. Imaginile erau clasicele Turnul Eiffel la apus, pisică neagră cochetă etc., temele le găsiţi peste tot unde stau pictorii cu operele în stadă.
Nu ştiam cum să mă retrag mai repede cînd m-a lovit, abia atunci, curiozitatea.
-Da' de unde eşti?
-Din Israel.
-Anivioletaanimeromania! am trîntit ca la concurs.
El s-a mirat că ce fac acolo, eu m-am mirat că ce face el acolo, i-am urat mult succes la vînzări şi pa.
Apoi m-au apucat mustrările de conştiinţă. Că puteam să-l chem în casă, puteam să-i ofer un ceai ceva şi mai ales puteam să profit (!) să vorbesc un pic cu un native speaker.
P. era la fotbal cred la subsol, a venit şi el în apartament, i-am povestit de artist. N-ar fi avut nimic împotrivă să-l chem în casă, ba chiar mi-a zis că cine ştie, dacă aş fi cumpărat ceva, poate peste ani ar fi avut cine ştie ce valoare!!! :-s
L-am abordat cînd suna la uşile vecinilor din partea cealaltă a casei, deja turna cu găleata, l-am întrebat dacă vrea să se adăpostească de ploaie. Nu părea preocupat de asta şi nici nu ştiu dacă alţi vecini au deschis binevoitori uşile.
Nu am idee de ce umbla el din uşă-n uşă să-şi vîndă picturile, adică da, să-şi vîndă picturile, dar oare îi venise lui ideea aşa? Şi s-a gîndit ia să merg în sătucul ăla, sigur găsesc nişte amatori de artă...?
Chiar mi-ar fi plăcut să stăm mai mult de vorbă.
*sau un desen sau o pictură, habar n-am exact, oricum, nu le vindea cu ramă şi nici nu le plimba cu tot cu rame. :-)
***
2. La cursul de ebraică ne prindem urechile de fiecare dată, mai protestăm, profesoara (Riki) are o răbdare colosală, cred că am mai scris că-mi place mult mult de ea. După unul din cursuri era afară cu un alt participant la curs (Kursteilnehmer!) :-). Am mers toţi trei o bucată de drum şi Riki povesteşte că urmează să plece în Italia şi şi-a luat un ghid de conversaţie/curs de limbă şi e aşa de greeeeeu!
Eu şi colegul ne-am uitat unul la altul şi i-am zis lui Riki:
-Dacă italiana e grea, atunci noi ce să mai spuneeeeem?!??!?!
