Thursday, May 31, 2012

Despre comentarii

1. Încă o dată, cer un sincer pardon că de obicei nu răspund "în timp real", ba mai precis, ca ieri, răspund şi la comentarii din urmă cu 6 săptămîni... Nu promit că nu se mai repetă, pentru că mă cunosc. Dar mă bucur mereu cînd mă citiţi şi scrieţi aici.

2. Habar nu aveam că (unii dintre voi) trebuie să vă logaţi ca să puteţi comenta. Vera pare să fi comentat nelogată.

Aşa arată setările mele, nu am modificat nimic acum, sînt aşa de ceva timp. Dacă are cineva idee cum aş putea scoate chestiunea, de unde, dacă mai sînt şi alţii... şi nu vă merge cu comentatul, puteţi să mă loviţi şi cu mailul la do-vi-ra at gmail.com, fără liniuţe în nume. :> (şase litere deci şi atît).

Mersi.

PS Click pe imagină pentru mărire indeed! :>

Wednesday, May 30, 2012

Alte două (una rece, una caldă)

1. Am primit acum ceva timp o rugăminte într-un comentariu să scriu ceva despre un caz medical.
Povestea este aici.
Stransi:

8573 Euro

si are nevoie de:

40000 Euro

Pînă pe 20 iunie 2012 se pot face donaţii şi telefonic, nr. tel. 0900 900 200, 5 EUR/apel, număr apelabil doar din reţeaua Romtelecom.


2. Pe 14 februarie scriam şi eu despre un proces cu editura R-A--O.
 Update tardiv: Laura a primit banii restanţi din traduceri, ole!

Două

1. Într-o duminică după-amiază, acum cîteva săptămîni, stătea să plouă, era linişte, mă cam lua cu somn. Se întunecase chiar bine, tuna prin apropiere, dar era devreme, poate un 4 jumătate să fi fost. Eram pe net, foarte preocupată, cînd aud un că sună cineva la vecinul de deasupra. Mă uit discret (!) pe geam: un tînăr cu un soi de pachet mare. OK. Apoi sună la noi.
Începe să picure, ies la poartă, pot să vă ajut cu ceva???
-Nu vreţi să cumpăraţi un tablou*? mă întreabă tînărul în engleză.
-Mulţumesc, nu prea cred...
-Dar măcar să vă uitaţi, poate vă place unul...
Pachetul era o mapă format mare, unde avea diverse picturi. În timp ce eu le-am frunzărit pe primele trei cam din avion, picura!!! pe mine şi pe picturi! (care erau totuşi în ceva folie), am aflat şi preţul - am precizat într-un post precedent că nu mă prea dau banii afară din casă. Imaginile erau clasicele Turnul Eiffel la apus, pisică neagră cochetă etc., temele le găsiţi peste tot unde stau pictorii cu operele în stadă.
Nu ştiam cum să mă retrag mai repede cînd m-a lovit, abia atunci, curiozitatea.
-Da' de unde eşti?
-Din Israel.
-Anivioletaanimeromania! am trîntit ca la concurs.
El s-a mirat că ce fac acolo, eu m-am mirat că ce face el acolo, i-am urat mult succes la vînzări şi pa.

Apoi m-au apucat mustrările de conştiinţă. Că puteam să-l chem în casă, puteam să-i ofer un ceai ceva şi mai ales puteam să profit (!) să vorbesc un pic cu un native speaker.

P. era la fotbal cred la subsol, a venit şi el în apartament, i-am povestit de artist. N-ar fi avut nimic împotrivă să-l chem în casă, ba chiar mi-a zis că cine ştie, dacă aş fi cumpărat ceva, poate peste ani ar fi avut cine ştie ce valoare!!! :-s

L-am abordat cînd suna la uşile vecinilor din partea cealaltă a casei, deja turna cu găleata, l-am întrebat dacă vrea să se adăpostească de ploaie. Nu părea preocupat de asta şi nici nu ştiu dacă alţi vecini au deschis binevoitori uşile.

Nu am idee de ce umbla el din uşă-n uşă să-şi vîndă picturile, adică da, să-şi vîndă picturile, dar oare îi venise lui ideea aşa? Şi s-a gîndit ia să merg în sătucul ăla, sigur găsesc nişte amatori de artă...?

Chiar mi-ar fi plăcut să stăm mai mult de vorbă.

*sau un desen sau o pictură, habar n-am exact, oricum, nu le vindea cu ramă şi nici nu le plimba cu tot cu rame. :-)

***

2. La cursul de ebraică ne prindem urechile de fiecare dată, mai protestăm, profesoara (Riki) are o răbdare colosală, cred că am mai scris că-mi place mult mult de ea. După unul din cursuri era afară cu un alt participant la curs (Kursteilnehmer!) :-). Am mers toţi trei o bucată de drum şi Riki povesteşte că urmează să plece în Italia şi şi-a luat un ghid de conversaţie/curs de limbă şi e aşa de greeeeeu!
Eu şi colegul ne-am uitat unul la altul şi i-am zis lui Riki:
-Dacă italiana e grea, atunci noi ce să mai spuneeeeem?!??!?!

Mult e dulce şi frumoasă (post foarte scurt!)

P. e plecat în delegaţie, mai precis acum e în tren, am vorbit un pic la telefon, nu ştiu din ce motiv i-am povestit că aseară în tramvai lîngă mine era o pereche din Republica Moldova care ciripea cu spor.
Comentariul lui P.:
-Şi? Le-ai mulţumit pentru cele 12 puncte?
-?! =))))))

Wednesday, May 23, 2012

Pink Martini

Am fost la concertul lor luni seara în tîrguşorul nostru. Solista a fost Storm Large, o tipă colosală, ne-a fermecat pe amîndoi de n-am mai ştiut cum ne cheamă.
Între altele, au cîntat o piesă cu textul în limba română (cu muuulte diacritice care au pus probleme majore de pronunţie şi recunosc că un vers nu l-am înţeles neam). La finalul cîntecului, flăcăul din spatele nostru dreapta a ţîşnit ca muşcat să aplaude, strigînd furtunos braaaavoooo! Tipa de lîngă el l-a întrebat prompt sînteţi din România, după care au trăncănit destul de mult şi destul de tare, de-mi venea să mă întorc spre ei şi să le zic gălăgia!
Au plecat împreună.
În parcare văzusem o maşină cu număr de Sibiu, dar nu erau ei.
Oricum, m-a amuzat coincidenţa, sala măricică şi aproape plină (poate 20 de locuri libere, din ochi aşa) - ei, doi români care nu se cunosc şi vin singuri la concert (adică neînsoţiţi) şi stau unul lîngă altul şi eu, altă româncă, probabil aflîndu-mă acolo pentru a povesti. :-)
În faţa noastră - o pereche de domni foarte drăguţi.

Am stat pentru prima dată la balcon (dreapta) :-) şi mi-a plăcut foarte mult. Mai vreau. Recomand fierbinte concertul, în constelaţia asta. Storm Large, ţineţi minte numele ăsta!

Tuesday, May 22, 2012

Update

Am tăcut mîlc un picuţ.
Planurile măreţe sînt să mă înscriu la facultate în toamnă... :-) la vîrsta mea fragedă. Deocamdată am vizitat mulţi profesori la universitate şi am fost la multe ore de consultanţă (?).
Pe 14 iunie am un test de germană, dacă-l trec :-), am voie să studiez în ţărişoara asta. Dar mai sînt şi alte cerinţe.
Inclin să fac iudaistică şi romanistică (franceză).
Cam aici mă aflu deocamdată. Fără salariu de două luni, în proces cu firma, sper să iau şomaj din iunie.

Vă mulţumesc tuturor celor care s-au gîndit la mine!