Recomand fotografiile din G o z o, dar parcă frumoase-s t o a t e!
LE Am mai dat de un fotograf fain pe seara asta, i a t ă-l!
Wednesday, November 20, 2013
Friday, November 15, 2013
Mai luati, ca mai avem :-)
The Temperance Seven - You´re Driving Me Crazy.
Trebuie sa organizez cumva recomandarile astea muzicale, ca le pierd sirul si o sa-ncep sa le repet în curînd, fara sa stiu. :-)
Trebuie sa organizez cumva recomandarile astea muzicale, ca le pierd sirul si o sa-ncep sa le repet în curînd, fara sa stiu. :-)
Thursday, November 7, 2013
Wednesday, November 6, 2013
Mit der Kamera an der Ostfront 1944 - recomandare deosebit de fierbinte!!!
A ş a se numeşte un film de pe youtube* al cărui link mi l-a trimis S. pe fb, mersi mult mult de tot, dar mai sigur pe mail! Înseamnă "Cu camera pe Frontul de Est" şi tocmai l-am văzut şi m-a impresionat foarte mult.
E un soi de documentar în germană, în mare parte alb-negru, conţinînd imagini filmate de un nene soldat neamţ care, din cîte am înţeles eu, era de meserie reporter (?) în timpul războiului.
Filmul e destul de film pe bune, are 56 de minute, undeva poate pe la minutul 40 e cam ca acum la ştirile din Siria (dau cu presupusul, nu mă uit la ştiri) - mai mulţi morţi după un bombardament în Iaşi (dacă am reţinut corect detaliul ăsta). Linkul se referă la partea a treia şi ultima, primele două nu m-au interesat, că na, nu cred că-s din .ro!
Reporterul (cameramanul?) ăsta filmează retragerea trupelor germane de pe Frontul de Est, probabil pornind din Ucraina, cu mici escale la Odessa şi Tiraspol. Pentru români filmul devine interesant de pe la minutul 15, cînd încep să fie prezentate imagini din Galaţi, Tîrgu-Frumos, Roman, Bucureşti, Iaşi (puţintel de la minutul 31). La final sînt nişte sate din Transilvania, mi-a plăcut foarte mult tot.
Bine, în contextul super trist al războiului.
*chiar am incredibil de multe chestii de făcut pentru facultate (am 11 cursuri pe săptămînă, pardon 10 cursuri şi un seminar), aşa că se prea poate să nu apuc (şi bine ar fi...) să scriu mai mult pe aici. Chiar mă bucur cînd am ce posta, o melodie, un interviu, un ceva. Poze n-am mai făcut. N-am cînd. :) Era o micăcorvoadă şi am renunţat şi la ea. :>
E un soi de documentar în germană, în mare parte alb-negru, conţinînd imagini filmate de un nene soldat neamţ care, din cîte am înţeles eu, era de meserie reporter (?) în timpul războiului.
Filmul e destul de film pe bune, are 56 de minute, undeva poate pe la minutul 40 e cam ca acum la ştirile din Siria (dau cu presupusul, nu mă uit la ştiri) - mai mulţi morţi după un bombardament în Iaşi (dacă am reţinut corect detaliul ăsta). Linkul se referă la partea a treia şi ultima, primele două nu m-au interesat, că na, nu cred că-s din .ro!
Reporterul (cameramanul?) ăsta filmează retragerea trupelor germane de pe Frontul de Est, probabil pornind din Ucraina, cu mici escale la Odessa şi Tiraspol. Pentru români filmul devine interesant de pe la minutul 15, cînd încep să fie prezentate imagini din Galaţi, Tîrgu-Frumos, Roman, Bucureşti, Iaşi (puţintel de la minutul 31). La final sînt nişte sate din Transilvania, mi-a plăcut foarte mult tot.
Bine, în contextul super trist al războiului.
*chiar am incredibil de multe chestii de făcut pentru facultate (am 11 cursuri pe săptămînă, pardon 10 cursuri şi un seminar), aşa că se prea poate să nu apuc (şi bine ar fi...) să scriu mai mult pe aici. Chiar mă bucur cînd am ce posta, o melodie, un interviu, un ceva. Poze n-am mai făcut. N-am cînd. :) Era o micăcorvoadă şi am renunţat şi la ea. :>
Monday, November 4, 2013
Interviu cu Amos Oz
Am dat de o comoară pe trilulilu, un interviu foarte foarte fain (bine, mă uit în continuare la el, acum e un moment poetic ăăă muzical foarte frumos, dar pentru care nu trebuie să mă concentrez în mod deosebit)
şi vreau musai să vă dau l i n k u l. De la Garantat 100%, nu chiar de ieri.
Enjoy!
şi vreau musai să vă dau l i n k u l. De la Garantat 100%, nu chiar de ieri.
Enjoy!
It’s a plan!
Guest post de LP, care nu are blog şi este citituare fidelă şi m-a rugat frumos să-i dau spaţiu să se desfăşoare
Dacă tot se face o lună de cînd am fost în
concediu, m-am gîndit c-ar fi cazul să împărtășesc lumii niște impresii și
sfaturi, că eu sînt tare sfătoasă de felul meu.
Deci să-ncepem
cu-nceputul, adicătelea cu unde am stat eu cînd m-am dus la Barcelona: am stat
la Georgia, faină fată (și și de Iulian ne-a
plăcut, ardeleni de-ai noștri - Alba Iulia, respectiv Cluj), fain apartament –
am aflat de ea de aici. Curat, cu dormitor confortabil și baie
numai a noastră. Am văzut pe site-ul airbnb-ului (folositor
site, apropo, că-i mai ieftin ca la hotel, și-n buricul tîrgului) cum ziceau
unii că au primit mic dejun spaniol, ceea ce m-a amuzat; ar fi trebuit să mă
uit de unde-s aceia dacă un mic dejun normal (gen pîine, roșii, salam/șuncă,
brînză, unt, dulceață) li s-a părut spaniol, iar nu normal. Oare ei ce
mănîncă-n țările lor?! Oricum, fain mic dejun și, dacă n-aș fi fost o lacomă pe
cale de obezire, mi-ar fi fost super de-ajuns pe zi micul dejun + cina în oraș.
Dar cum sînt o lacomă, s-a-ntîmplat multă
înghe în fiecare zi și chiar și prînz în unele zile (ceea ce a fost
greu, dar am biruit, nu m-am întors mai slabă din vacanță). Plus că Georgia și
cu Iulian ne-au dus în prima seară la un festival al tapelor (tapas,
adicătelea), iar într-o altă seară Georgia ne-a dus la un restaurant de cartier
foarte fain, numai noi fetele. Păi ce! Asta pe lîngă faptul că ne-a dat sfaturi
foarte bune despre ce să vedem și unde să mergem și cum să ajungem acolo.
Acuma la
capitolul sfaturi mărturisesc așa:
- la mare e tare fain și dacă nu-i weekend nu-i nici aglomerat (la sfîrșit de septembrie, în rest nu cunosc); am supraviețuit atacului meduzelor din ultima tură de înotat (pînă atunci nu s-au arătat, parșivele), deci e bine
- Monserrat nu e superinteresant, noi ne-am dus că ne-a venit chef să mergem pe munte, dar la 1237 de metri nu-i nu știu ce munte și mai are și vegetație mediteraneană; dar dacă asta a fost pofta ce-am poftit, iaca am văzut. Și am cumpărat și niște cioco pe post de cadou, sper să supraviețuiască pînă ajung acasă acuma că mi-am amintit de ea
- Parcul Güell are numai două case făcute de Gaudi și aceeași vegetație tristo-mediteraneană, dar are și niște galerii, deci e drăguț, chiar dacă nu așa drăguț cum ar fi fost dacă avea mai multe case de Gaudi. Sagrada Familia nu e mai interesantă decît pare, dar e adevărat că nu ne-am suit în turn, că ar fi trebuit să mai așteptăm două ore, ceea ce ni s-a părut exagerat, ce să faci acolo două ore?! Aveam cărți la noi, dar nu ne-am dus la Barcelona ca să citim prin biserici, totuși
- Cartierul gotic a fost fain. Și La Ribera. Și alte chestii.
- Și pe Montjuic ne-a plăcut că se vedea fain marea. Și Pueblo Espanol (cu n de-ăla, știți voi) a fost foarte fain, spectaculoase case au spaniolii prin sate, dar mai au de învățat de la muzeul satului din Sibiu (că eu pe ăla l-am văzut) că înăuntru casele nu erau amenajate ca să-ți faci o idee – erau ori închise, ori magazine sau ateliere. Păi eu vream să văd cum arătau casele pe dinăuntru! Eh, asta e.
- Și la MNAC (muzeul de artă al Cataluniei) a fost cel mai fain, că acolo am fost ultima oară și, deci, el mi-a rămas în minte. Cel mai tare m-a distrat o biserică din partea romanescă a muzeului (dar și în părțile gotică și barocă e fain – evoluția pr0nului în diverse ere). A eclipsat pînă și ceva biserică ce-am văzut-o în Pueblo Espaniol (cu n din ăla) care ziceam noi că așa ceva!, dar la MNAC a fost mult peste, valoare absolută (vai, ce rău îmi pare că nu știu din ce sat era biserica, trebuie s-o rog pe Georgia să afle pentru mine ca să-l pot google-i). Restul bisericilor romanești erau plictisitoare, normal-bizantine.
- Îmi pare rău că n-am ajuns la colonia Güell și la casa aia a lui Dali cu ouăle, dar și mîine e o zi, după cum zicea Scarlett (care cred că n-a fost la Barcelona, totuși, dar poate mă-nșel). Normal că, de vreme ce nu le-am văzut, probabil alea erau cele mai interesante!
Ca plan de viitor
țin să informez mapamondul că îmbătrînesc și nu-mi pare chiar așa de rău căci
ideea e că ar trebui să mă-ntorc la Barcelona, tot așa, cîndva cînd nu-i foarte
vară (deci nu enorm de multe grade și nici enorm de mulți turiști) și să stau
mai mult pe plajă și să înot mai mult (nu să mănînc la barurile de pe plajă,
totuși, mîncarea e mult mai bună în oraș). Și o să fiu o poarcă capitalistă și
nici n-o să prea vizitez decît ce și cît am chef. Și de data asta o să stau în
apartamentul din Barceloneta al Georgiei, numai așa, ca să mai
variez, plus să fiu și mai mare poarcă capitalistă, care închiriază un
apartament întreg deși n-are nevoie!
Subscribe to:
Posts (Atom)