A pronunța, pronunțare

Dacă alt titlu mai breaz nu mi-a venit în cap!

Prima mea limbă străină a fost franceza și eram printre cei mai buni din clasă, după ce muncisesem ca sclavii să învăț groaznica formulă inutilă qu'est-ce que care se mai transforma și în apostrof etc.
Evident că nu eram chiar foarte foarte de la țară și colecționam după revoluție mai tot ce se putea colecționa, inclusiv surprize cu mașini, inclusiv Renault, care, neam cu Dacia fiind, se mai vedea crecă și pe vremuri la noi.
Într-o zi cu soare și cu cer senin mă uitam la televizor și deodată nenea ce-o fi fost el (crecă era formula 1 în direct) - să-i spunem comentatorul - trîntește un ”echipa Reono”. Eu mă uit la mama, mama se uită la mine, WTF?! Noi ziceam cum se cuvine Renault. Pi da' cum?!

(Episodul ăsta cred că l-am mai povestit, dar scobind ambele bloguri, nu am dat de el, so, lucky you.)

Partenerul soacră-mii a avut nuj ce treabă pe la Fontainebleau fontenblo și atîta a mai povestit despre acest Fontainebleau pînă cînd nu m-am mai putut aptține și i-am zis
- tovarășe cum poți să nenorocești limba franceză într-așa un hal cînd este ultra mega super clar și mai ales logic că se cheamă Fontainebleu fontenbleo, maxim fontenblio!?
Tovarășu s-a uitat la mine și m-a contrazis (!!!!) și mhhh o simplă căutare pe gugle i-a dat dreptate. Mhhh cînd zeii perfecțiunii îți întorc spatele, ayayay.

Nemții pronunță cu mare eleganță Malorca și Barțelona, pentru căci.

Cînd am vizitat-o pe Luisza cu z prin sudu' Nempției, am văzut într-o gară Hohenzollern Bahn (<-link), am făcut repede poză și cînd am venit acasă i-am zis lui P.
- vai tuuu am văzut niște trenuri Hohențolern!!!!
P. care nu are nicio treabă a zis
- ce fel de trenuri?
Eu
- Ho-hen-țo-lern!!!
El
- ?!?!?!
Am scos poza:
- uite dragă, chiar așa, să nu fi auzit de Hohențolern, vai de mine și de mine, aoleo.
S-a uitat la poză și a exclamat
- Hoănțolărn!!!!!!!!!!!!
(dacă voiați să știți cum se pronunță acest nume romantic, uel, iu hev it.)

Cu siguranță mai sînt multe astfel de cazuri, dacă vreți să șeruiți din multele voastre experiențe, pliz du. Vă las încheind (<-cum se scrie acest cuvînt?!?!?!) cu ultima chestie aflată de mine din limba ebraică: coada de maimuță (mare păcat că nu se mai cheamă așa!), pardon arond adică @ (!!!) se numește... ștrudl. (<-link) Eeeee?

OMG

Mă scuzați, da' nu mă pot aptține. Cînd se întîmplă minuni, ele trebuie aduse la cunoștința publicului telespectator și lumii înconjurătoare.

Ah ce zi minunată!!!

Post cu parfum de bîrfă invidioasă

Lumea (colega, dacă insiști, dau link, da' știi Dvs. cine ești! ;) ) a mai protestat pe ici pe colo în gura mare sau la o mică șuetă cum că blogurile mari de carte cam scriu despre aceleași chestii și cam simultan. Eu, neurmărindu-le pe aceste bloguri în mod deosebit, m-am gîndit na, nu e rău totuși, promovează cărți pe care le-or fi primit ei-ele de la edituri, dar le-au citit.

Mă dau și eu pe net de dimineață și vreau să mă mai deștept oleacă, cînd peste ce-mi cad ochișorii?!

link. http://lauracaltea.ro/articlesite/vorpal-colectie-de-poezie-editura-nemira

VORPAL – noua colecție de poezie a editurii Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean

link. http://www.bookaholic.ro/vorpal-noua-colectie-de-poezie-a-editurii-nemira-coordonata-de-svetlana-carstean-se-lanseaza-la-gaudeamus.html

VORPAL – noua colecție de poezie a editurii Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean, se lansează la Gaudeamus

M-am cam simțit luată de fraieră, ca să mă exprim ca o duamnă. M-am prins că probabil astea or fi ”comunicate de presă” sau cum li s-o fi zicînd, m-am gîndit la trafic și la informare ;), per total am rămas cu un gust amar. Într-un fel, a fost interesant să mă mai cunosc un pic și să văd cîtă naivitate încă încape în mine. :D

La Laura a rămas și o typo ”e doar pentru că poezia însăți e un nonsens tranșant”, corectat pe bookaholic.

A, părerea mea foarte personală e că numele colecției nu e așa de minunat, deși înțeleg de ce l-au ales. Poate ar fi fost ceva mai potrivit un nume care să rezoneze cît de cît la populația autohtonă...

Ok, după ce-am dat cu parul cît cuprinde, mai precizez că apreciez că se publică poezie, sper să se și cumpere și citească și cu asta basta, weekend fain!

Din marile realizări ale lui 2016

Am aflat cum se face semnul ”arond”, ”coadă de maimuță” și cum l-o mai fi chemînd, pe tastatura românească. Iuhu!
Adică acesta: @
Dacă mai există oameni orbecăind prin internet și care nu știu să deseneze așa frumos ca mine @ fără să trebuiască să schimbe tastatura, doresc să vă informez că @ se face astfel:
-se apasă tasta ”alt” din stînga tastei de spațiu și se ține apăsată pînă zic eu la loc comanda. În același timp deeeeci se apasă de pe tastatura numerică (adică grupul de taste din dreapta) în ordine, una după alta, tasta ”6” și tasta ”4”. Apoi se ridică degetul de pe tasta ”alt” din stînga tastei de spațiu (la loc comanda cum ar veni). @
;;)
Bine, acum nu știu unde sînt slash, apostrof și încă altele. Dar îmi pasă? Nu-mi pasă, că am @!!!
:D