Era la mama/noi de pe 15 ianuarie 1994 sau 1995. L-am adus din scara blocului, stătea speriat într-un grilaj de la etajul 1. Pe vremea aia aveam cîine în apartament. Cîinele a plecat, a rămas motanul. Era rău tare la început, l-am bătut şi-mi pare rău, nu doar acum, mi-a părut şi imediat după. :(
L-am castrat prin 2000 sau 2001. Iar mi-a părut rău, că a fost chinuit. :(
I-am spus că-mi pare rău. Am trecut prin multe împreună.
A trăit pînă săptămîna trecută. Era aproape orb şi foarte slăbit.
Mă bucur că ultimul an şi jumătate a fost pensionar cu casă şi grădină la ţară.
L-am văzut în iulie cînd am fost la mama.
Rămas bun, Pudică!
:*:X>:d<
Na, ca m-ai facut sa plang de dimineata...
ReplyDeleteEra un motan frumos
sorry, miki:)
ReplyDeletehe was the bestest:>
Ufff, îmi pare așa de rău :(
ReplyDeleteionuca, mersi:*
ReplyDelete