Toamna se numără bobocii

Salutare.

Azi începe oficial semestrul cel nou (pentru mine: nr. 5 (din 6 oficiale...)).

Eu stau acasă, pentru că am simţit eu că pot să-mi fac un orar de nu se mai poate, cu lunea liberă. Bine, eu speram şi la miercuri, dar mi se pare că e grozav şi aşa.

Ultimele rezultate: examenul de iudeo-spaniolă: nota 2,0 (hm, dar pentru cît am învăţat este nemaipomenit de grozav!), tema de vacanţă (singura scrisă, mai am una restantă): 1,7! Bravo, Vio, rulezi! (hihi)

Pînă la sfîrşitul săptămînii voi afla dacă pot face cursul de arabă sau ba (hm, înscrierile s-au terminat vinerea trecută şi eu n-am fost pe fază, o să merg cu miloaga, pentru că nu ţin de facultatea mea şi am să spun ay, dar nu am putut dpdv tehnic! Sper să meargă.) Miercuri am fost la un curs orientativ şi domnul profesor a fost foarte drăguţ şi sper să mă ajute.

Dacă fac cursul de arabă, asta înseamnă uel arabă de 4 ori pe săptămînă! :))))) Dar cu un singur examen şi cu un braţ de credit points, că de aia ne agităm noi.

După ce termin cu postul ăsta, ar trebui să mă apuc serios de învăţat literele arabe, yay! Înaintea examenului, mai avem de dat 8 (o-p-t) teste în timpul semestrului, yay again! :)))

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar am scăpat de rabinică. Uel, aşa credeam, dar îmi trebuie un curs dintr-un anumit modul (ah, chestiuni organizatorice complicate) şi singura chestie la ofertă este un curs de Talmud. O să-l fac, dar nu de drag!

Alte noutăţi, de data asta pisiceşti:

marţi am fost cu Căselu din nou la doctor, că iar a făcut o criză de cistită. Doamna a venit un braţ de informaţii pentru mine: pe lîngă cistită, Căselu are infecţie la doi dinţi şi, cel mai nasol, insuficienţă renală cronică.

A schimbat antibioticul, a început o terapie homeopatică de durată pentru rinichi şi uel l-am dat pe Leon în aceeaşi zi, cu mare părere de rău, dar începuse s-o vîneze pe Căselu. Cum l-am dat pe Leon, cum Căselu a reînceput să mănînce (miercurea precedentă, la clinică, avea 5 kg, marţi la cabinet, avea sub 4,2 kg). Acum sîntem aproape exclusiv pe hrană specială pentru pisici cu probleme renale. Aproape exclusiv, pentru că treaba cu terapia homeopatică vine aşa: azi facem o injecţie, mîine şi poimîine îi dau eu o zemuşoară. Pe care ea probabil nu ar înghiţi-o fără o cremuşoară care-i place la nebunie şi pe care i-o dăm de cînd cu operaţia din iarnă, care ne-a scos din mari drame, probabil i-a făcut un pic de poftă de mîncare.

De cînd Căselu mănîncă doar hrana asta specială, umedă, mai nou nu mai bea apă, chestie care mă scoate din sărite, că nu pot să stau chiar 24/24 cu degetul ud la boticul ei, rugînd-o frumos să bea un pic. Sper să fie o chestie normală, dar am început să-i punem puţină apă în mîncare, dacă tot nu şi nu... Înainte (ultima oară vineri, din păcate fix înainte de-a pleca la cabinet) bea la greu, acum sper că nu face grevă pentru că a asociat băutul de apă cu plecatul la cabinet.

Oricum, vizita noastră la cabinet vineri a fost singura so far neînsoţită de vomă pe fond de stres. Asta nu înseamnă că ea a fost cine ştie ce încîntată, dar am dus-o într-o geantă uşurică şi am cărat-o parţial în braţe şi i-am vorbit efectiv tot drumul, probabil că m-or fi considerat unii-alţii un pic dusă cu sorcova, dar eu am fost foarte foarte mulţumită de treaba cu nevomatul.

Pînă acum a făcut de două ori tratamentul ăsta, mai facem diseară o dată, apoi săptămîna viitoare verificăm cum stăm cu analizele la sînge şi, dacă sînt ceva mai bune (la clinică au fost de speriat), ne gîndim să vedem ce se poate face cu dinţii cu infecţie.

În postul ăsta nu am menţionat-o pe stăpîna lui Căselu. Sînt un pic cam mmmnuştiucum pe ea, pentru că:

- a susţinut sus şi tare că cistita lui Căselu nu are nici o legătură cu Leon, sigur e că a stat în frig. Prima oară ok, dar a doua oară a stat doar în casă.

- s-a uitat în gura lui Căselu fix acum două săptămîni şi a zis că arată minunat, splendid de-a dreptul. Iar, e posibil ca infecţia să fi apărut între timp, dar marţea trecută avea doi dinţi infectaţi şi se vede cu ochiul liber, iar eu i-am spus mereu că are un miros neplăcut din botic. Acum au spus alte două doctoriţe că e infecţie, ea încă are dubii. Şi nu crede că e o idee bună să intervenim la faza cu dinţii, pentru că Căselu e bătrînică şi cu problemele cu rinichii şi trebuie să îi facă narcoză... O să vedem ce şi cum, dar se pare că pe lîngă durerea pe care cu siguranţă o cauzează, infecţia asta e nasoală şi pentru rinichi.

- habar nu avea de existenţa acestei terapii homeopatice, care nu e de ieri pe piaţă, ci de cel puţin 10 ani. Eu m-am cam săturat să aud la orice chestie "a, dar ea are o vîrstă!" Nu vreau s-o chinui pe Căselu pînă în pînzele albe, dar cred că merită să încercăm tratamentul ăsta, atîta timp cît ea mănîncă, dă semne că se simte bine, toarce cu mare drag lîngă mine etc. Mi-e clar că e chinuită cel puţin prin faptul că nu are voie afară, dar asta nu mai poate fi schimbat acum, pentru că la clinică i-au tuns blăniţa de pe burtă şi cum iarna bate la uşă, nu o trimit la o răceală sigură. Dar şi în iarnă, cînd nu a avut voie afară 5 sau 6 săptămîni, la un moment dat s-a împăcat cu ideea, nu se mai cerea afară aproape deloc.

Acestea fiind spuse, ăăă mulţumesc că aţi citit acest post lunguţ şi vă doresc o toamnă îmbelşugată! :)

Sper să mai scriu pe aici. Ştiu că am rămas datoare cu un post cu un link-două legat/e de o materie din semestrul trecut, poate într-o bună zi... :-)