Tom şi Jerry

De aproape două săptămîni Leonel iese afară, îi place la nebunie, şi normal. Cîteodată pare panicat de nu ştiu ce foşnet şi studiază de pe preşul de la intrare nişte păsărele, cu foarte mare atenţie.
Noi sîntem super frînţi, că dumnealui zgreapţănă cu mare drag la diverse uşi şi miaună şi noi, ca nişte oameni de treabă, ne dăm frumuşel jos din pat şi îi deschidem diversele uşi.

Acum o săptămînă am declarat că nu mai pot şi l-am închis la subsol. Vorba vine, avea acolo ditamai domeniul de explorat, toaletă, apă, mîncare şi uşă spre afară pe care o poate deschide în ambele sensuri (adică se şi poate întoarce pe acolo). Singura chestie deosebită a fost că am închis uşa care dă spre casa scării. Dimineaţă l-am găsit cătrănit şi "n-a vrut să vorbească cu noi" destul timp. Fiind el un motan cu oareşce probleme pihice, ne-au cuprins remujcările şi am continuat să ne epuizăm noi pînă peste poate, că dumnealui doarme de pe la 8 la 17 ziua şi apoi e dispus la plimbări.

Problemele lui i se trag de la următoarele: i-a murit stăpîna acum vreo jumătate de an. A stat la noi 4 săptămîni. Din cauza bolii lui Căselu nu l-am mai putut ţine pe el. L-a preluat o vecină de-a stăpînei decedate şi l-a ţinut pînă cînd a trebuit să plece undeva şi n-a avut cu cine să-l lase şi nu ne-a sunat să ne întrebe şi pe noi dacă îl mai vrem (noi îl mai voiam, dar întîi ne-am lins rănile după ce s-a dus Căselu.) Aşa Leonel a aterizat la un domn pentru două săptămîni. Mama domnului e bătrînă şi brusc a primit loc într-un cămin, urma să se mute, locuia în alt Land, domnul şi-a dat seama că va lipsi pentru mai mult timp, nu bun pentru Leonel, a ajuns iar la noi. Am fost foarte încîntaţi şi am zis că gata, clar, nu-l mai dăm nimănui. (Nici nu voia nimeni să ni-l ia, la noi fiind condiţiile ideale pentru o pisică, aşa, dintre toţi candidaţii din peisaj.)
Pentru motan totuşi au fost cam multe schimbări în jumătate de an. Se ascunde cînd aude soneria şi cînd au venit polonezii în vizită şi au vrut să-l vadă, probabil a crezut că iar vrem să-l dăm, că ei erau cu gecile pe ei.
Cu lista asta de motive în minte, încercăm să nu-l traumatizăm cine ştie ce şi stăm şi ne minunăm ce ne cresc cearcănele.

Săptămîna trecută am găsit un şoarece mort la subsol. Mare bucurie. Am avut aşa o mică bănuială. Azi-noapte P. i-a deschis uşa de la apartament lui Leonel, care Leonel stătea foarte mîndru pe covorul din casa scării şi prezenta un şoarece încă nu mort. M-am bucurat teribil. :( Mă tem că o să urmeze o zburătoare.

A reuşit pînă acum să deschidă două dulapuri mari, un dulap de papuci şi nişte sertare. E foarte talentat.

Vă mai ţin la curent cu aventurile noastre comune sau individuale. :)