Citeşte aici ce a păţit ieri vio!

Neaţa.

Ieri a trebuit să mă duc la facultate, deşi aş fi chiulit, că na, să mergi de zioa ta la cursuri nu e chiar aşa de cool... Mai aveam de dus nişte cărţi la bibliotecă, aşa că am plecat mai devreme. Teoretic, bine am făcut, că a fost nu ştiu ce defecţiune la metrou şi mai mult nu mergeau decît mergeau.

Practic, la prima staţie au urcat doi joveni care s-au aşezat lîngă mine şi care erau foarte deosebiţi aşa.
Cică alergaseră să prindă metroul şi au scos nişte sunete preţ de două minute, de te lua cu rău. Îşi trăgeau sufletul foarte teatral deci. Apoi unul din ei a desfăcut o ciocolată ceva şi a aruncat ambalajul pe jos, moment în care am simţit eu nevoia să mă uit urît la el. Mi-a zîmbit dulce şi mi-a zis da ce-are duamnă că duar e hîrtie!
Eu i-am zis că în spatele lui e un coş de hîrtie şi de acolo a început circul. M-au mirosit după accient că nu-s de-a lor şi au ţinut-o vreun sfert de oră numai în glumiţe care mai de care mai reuşite, toate ţintind spre cît de dragi le sînt lor străinii, pînă au coborît.
Am aflat că fiecare are 15 primăveri, că miroase urît în metrou pentru că stau eu acolo, că am ochi albaştri, dar urîţi, citesc lent, beau din sticlă de sticlă, care e nasol, verdele e culoarea mea preferată? sînt profesoară? da de ce citesc în metrou de pe nişte hîrtii? de unde mi-am luat încălţările, că sigur au fost ieftine...
Şi or mai fi zis, nu cred că am ţinut minte tot. A fost prima mea experienţă de genul ăsta şi tare mi-aş fi dorit să n-o fi avut sau îmi doresc să nu se mai repete...

Ce învăţ eu din asta? Habar nu am. Probabil să-mi văd de treabă pe viitor, deşi flăcăii ăştia s-au luat şi de alţi călători cu totul nevinovaţi.

Altfel, am cumpărat un manual pentru un curs, făcut de prof, 14,50 EUR, mi se pare exagerat de mult ca preţ studenţesc.

Am fost la un curs pentru care nu mă pregătisem în mod deosebit, dar care nu se mai ţine. Era 99,99% clar de joi treaba asta, dar mai bine să vin eu degeaba, decît să-mi spună în clar măi dragă nu se ţine.

Mhh. Seara a fost salvată de ieşirea cu P. la restaurantul meu preferat actualmente. Şi am şi primit nişte cadouri în mod surprinzător (adică îmi cumpărasem eu singură o carte şi i-am vîndut-o lui la preţul din magazin, să mi-o facăcadou. :D I-am zis că în face în mod garantat o bucurie.)