Mă bîlbîi pentru că aş fi vrut să încep altfel, dar nu ştiu cum să traduc în română "über seinen eigenen Schatten springen" (In Dutch we have a saying that translates literally as ‘jump over one’s own shadow’, which means surpassing oneself ).
Motanul Leon/el/Goşgoş etc. s-a prezentat vineri acasă cu două căpuşe în blăniţă, pe care i le-am scos cu penseta şi el a stat foarte cuminte, bravo! La farmacie am aflat că "picătura" împotriva căpuşelor să vinde doar cu reţetă. Am făcut programare la doctoriţa veterinară, am fost azi.
A fost prima oară cînd am mers cu el la doctor. Am sperat să meargă şi P., dar azi nu a putut şi nu am vrut să mă întind cu căpuşele. Pentru mine a fost destul de traumatic, pentru că ăsta era drumul pe care mergeam cu Căselu la tratament şi acolo şi-a aflat şi sfîrşitul.
Dar azi, în aceeaşi cameră de consultaţie, mi-am spus că sînt şi eu martoră a cercului vieţii, o pisică a murit, alta trăieşte şi e sănătoasă, şi în afara faptului că sînt pisici, vin la acelaşi doctor, sînt ale noastre şi întîmplător au blana roşcată, sînt diferite.
Cred că am vrut să scriu postul ăsta ca să marchez momentul pentru mine. Mai mergem pe 29.05 să vedem ce valori au analizele lui Goşgoş. Pe viitor, pentru căpuşe etc. nu mai trebuie să meargă şi el, doar prima oară a fost necesar.
No bun, s-a înnorat, dar plec iar ca o eroină la bibliotecă! Iuhu! :)
Wednesday, May 20, 2015
Thursday, May 14, 2015
În care ni se arată cum a fost Vio la Legoland
Continuăm programul cu excursia la Legoland Deutschland, bilete cumpărate imediat după revelion, a trebuit să merg, deşi eram frîntă după compunere şi văzusem că vremea "nu va ţine cu noi" (<- una dintre expresiile care mă enervează la culme :)) ).
Perioada: 1-2 mai. Am fost 4 adulţi şi un minor, toţi într-o maşină, în care am încăput chiar bine şi chiar am şi dormit un pic, pînă cînd minorul m-a tras puţin de păr vio vio uite nu ştiu ce, care am fost o doamnă şi nu l-am blagoslovit etc.
Doresc să precizez că a plouat cu găleata toată ziua de 1 mai. Ideal, mai ales cînd aveai de gînd să-ţi petreci ziua într-un parc de distracţii în aer liber. Pe autostradă nu au fost rare momentele cînd abia vedeam maşina din faţa noastră. A, şi a fost friguţ. Soacră-mea şi cumnată-mea s-au gîndit să fie simţite :P şi au venit cu bagaj foarte puţin, deşi noi le-am zis că avem loc gîrlă în portbagaj, dar nu ne-au crezut. Aşa că au zgribulit cu mare drag.
După ce haina mea de ploaie de la Aldi nu a mai făcut faţă averselor :P (uitasem că e bolnavă pe alocuri), cînd ne-am întors la domiţil am scobit netul şi am găsit o informaţie pe un blog (comentariul Adelei) şi cu prima ocazie mi-am cumpărat o haină de ploaie monstruos de scumpă (dar vag redusă), pentru care aş face şi o asigurare în caz de furt, uitat în cuier pe undeva etc.
LE După ce am scris despre cazare în detaliu, am văzut că este şi un film (or fi mai multe), iaca, foarte clar. :)
Revenind la Legoland, cazarea noastră a fost la Ritterburg (dînd <-click pe poze puteţi vedea exact cum arată un apartament, pentru că nu cred că s-a nimerit să fie fotografiat fix apartamentul nostru), cînd am luat biletele ne-am gîndit să avem o experienţă completă (dacă treaba asta nu e tradusă din engleză, atunci nu ştiu de unde e şi nu mă ajută greieraşul cu o formulare mai grozavă în clipa asta). Ideea a fost excelentă, minorul este pasionat de lego (eu nu sînt deloc :D), hotelurile în sine par făcute din lego şi camerele sînt decorate în aceeaşi idee. Am avut un mic apartament (trăiam cu impresia pînă să ajungem la faţa locului că o să avem o cameră mare) căruia nu am avut să-i reproşez nimic (nimicul e relativ). Cum intrai, pe stînga erau două paturi supraetajate şi un pat vizavi, între ele, sus, un televizor (cu canal lego cu reclame şi nu numai), pe dreapta ceva masă de priponit bagaje.
În mijloc e un mic hol şi există o uşă între paturile de mai sus şi hol (care uşă intră în perete şi care nu se cheamă rabatabilă, dar nu ştiu cum se cheamă) pe care nici nu am văzut-o iniţial. Din hol în stînga intri în baie, mare, cu o cabină de duş (care stropea puţin, punct negativ:P), toaletă, chiuvetă, foarte fain împărţit totul, destule rafturi, cuiere etc. Vizavi de uşa de la baie e un dulap înalt cu trei uşi, cu frigider şi cană de fiert apa, ceaiuri etc.
Urmează camera mare :), cu pat dublu, noptiere pe stînga şi mese, scaune, tv pe dreapta. Între pat şi geam era o delicată pînză de paianjen, alt punct negativ. :D A trebuit să mă străduiesc să le găsesc şi pînza n-aş fi găsit-o dacă nu ar fi făcut soacră-mea poze fără număr. Geamul avea plasă de ţînţari :p, o idee excelentă. Am stat la parter, destul de aproape de intrare, a mai venit miros de fum, că se fuma afară. Ghinion, am închis geamul.
Am fost foarte încîntaţi de cazare şi eu personal am dormit ca un lemn, ole!
Seara am fost la restaurant în Königsburg, care e la jumătate de minut distanţă. Deşi restaurantul a fost plin ochi şi plin de copii, atmosfera a fost foarte faină şi mîncarea mi-a întrecut aşteptările. Tot acolo am fost şi la micul dejun, pentru mine pe locul 1 în topul locurilor unde am mîncat dimineaţa (ah vai dar ce sinonim :P), ofertă foarte bogată chiar şi pentru vegetarieni.
**
Ziua 1. Nu uitaţi ploaia. Ne-am echipat (contra cost) cu pelerine galbene de ploaie cu logo lego :), noi şi 90% din vizitatori. Pentru mine ziua a fost foarte soft, am mers cu un trenuleţ printr-o piramidă, mi s-a făcut foame, am stat la ditamai coada pentru o pizza okeiş şi o cafea şi le-am mîncat afară, nu în ploaie (era acoperită terasa), dar în frig. Ne despărţisem de grupul aventuros, dar au venit şi ei să mănînce şi pînă la urmă am găsit loc înăuntru şi am stat acolo destul de mult, să ne încălzim, nu foarte uşor cînd ai geaca (a, jacheta!)/pantofii/puloverul udă/uzi/ud. :D
Pentru mine ziua a continuat cu cocoţatul într-un turn (fără efort, turnul coboară şi urcă singur :P) de unde am admirat împrejurimile, foarte frumos, apoi m-am retras la garaj, că se făcuse 15:30 şi puteam intra în cameră, trebuia musai :P să dorm să recuperez noaptea intelectuală muncită la compunere (vezi postul ăsta), eu mica eroină!
Am dormit două ceasuri, apoi s-au întors şi ceilalţi, am mers la masă, am scris mai sus. Şi apoi nani.
**
Ziua 2. Mic dejun, golit camera, purces în parc. Nu mai ploua!!!!!!!!!! Altî viaţî, ca să zic aşa. Lumea s-a aşezat la coadă la un ditamai rollercoasterul - cum se spune pe româneşte la rollercoaster??? -, eu le-am zis pa, nu mă interesa, am plecat să bîntui de una singură. P. a venit şi el la o bucată, nevrînd să mă simt abandonată hihi. Ne-am plimbat cu un trenuleţ care făcea turul parcului. Ceilalţi trei erau gata cu rollercoasterul, ne-am întîlnit la Burgul (?) cavalerilor, unde am stat o oră şi ceva la coadă ca să ne dăm cu o chestie cu care ei mai merseseră în seara precedentă de patru ori şi vio, este aşa de faaaain, neapărat hai şi tu.
No bine, a fost chiar frumos prin castel în trenuleţ, dar apoi am ieşit din castel şi pardon aproape m-am ***** pe mine de frică!!!!!!!!!!! Nu era cu restricţii de vîrstă, erau şi copii mai mici... Precizez că a fost prima ŞI ULTIMA oară cînd am pus piciorul într-o astfel de "distracţie". Atît am mai apucat să-i zic soacră-mii: zi mersi că-s foarte rapide curbele şi nu apuc să vomit! Am coborît cu genunchii moi şi a durat cîteva ceasuri bune să-mi revin şi uel ca să zic adevărul a trebuit să mă lupt să nu bocesc acolo, că mă făceam de ruşinică de numa-numa.*
(Am lăsat poza de mai sus la dimensiunea asta, că se văd mai bine feţele, chiar dacă în browserul meu strică un pic aranjarea paginii, oricum inteţionez să nu o las mult aici.)
Apoi ne-am uitat la diverse oraşe făcute din lego, partea asta chiar mi-a plăcut cel mai mult. Şi am mai mers şi la Acvariu, mi-a plăcut iar, dar ori îmi trebuie ochelari, ori trebuie să mă caut de atacuri de panică - era cam înghesuială, întuneric, nu m-am simţit bine, dar, repet, mi-a plăcut. La aer şi la lumină mi-a plăcut şi mai mult, am mîncat o napolitană belgiană (?) nespectaculoasă, minorului i-a fost cumpărat un lego scump rău şi asta a fost cam tot, ne-am întors cu bine acasă. :)
Dacă mergeţi aici şi lăsaţi să se încarce/daţi click pe imaginile din ultimele două săptămîni, puteţi vedea toate pozele pe care le-am postat din Legoland pe instagram. Un film de prezentare frumos realizat puteţi vedea aici (aproape 4 minute).
Ca să închei într-o notă amuzantă (după părerea mea), am găsit un --->>> extras (?) dintr-un episod din Friends, cel în care Ross are "a near death experience", exact ca mine!!! :)))
*Monica, de asta postul ăsta era să se cheme "Cum a văzut Vio moartea cu ochii". :)
Perioada: 1-2 mai. Am fost 4 adulţi şi un minor, toţi într-o maşină, în care am încăput chiar bine şi chiar am şi dormit un pic, pînă cînd minorul m-a tras puţin de păr vio vio uite nu ştiu ce, care am fost o doamnă şi nu l-am blagoslovit etc.
Doresc să precizez că a plouat cu găleata toată ziua de 1 mai. Ideal, mai ales cînd aveai de gînd să-ţi petreci ziua într-un parc de distracţii în aer liber. Pe autostradă nu au fost rare momentele cînd abia vedeam maşina din faţa noastră. A, şi a fost friguţ. Soacră-mea şi cumnată-mea s-au gîndit să fie simţite :P şi au venit cu bagaj foarte puţin, deşi noi le-am zis că avem loc gîrlă în portbagaj, dar nu ne-au crezut. Aşa că au zgribulit cu mare drag.
După ce haina mea de ploaie de la Aldi nu a mai făcut faţă averselor :P (uitasem că e bolnavă pe alocuri), cînd ne-am întors la domiţil am scobit netul şi am găsit o informaţie pe un blog (comentariul Adelei) şi cu prima ocazie mi-am cumpărat o haină de ploaie monstruos de scumpă (dar vag redusă), pentru care aş face şi o asigurare în caz de furt, uitat în cuier pe undeva etc.
LE După ce am scris despre cazare în detaliu, am văzut că este şi un film (or fi mai multe), iaca, foarte clar. :)
Revenind la Legoland, cazarea noastră a fost la Ritterburg (dînd <-click pe poze puteţi vedea exact cum arată un apartament, pentru că nu cred că s-a nimerit să fie fotografiat fix apartamentul nostru), cînd am luat biletele ne-am gîndit să avem o experienţă completă (dacă treaba asta nu e tradusă din engleză, atunci nu ştiu de unde e şi nu mă ajută greieraşul cu o formulare mai grozavă în clipa asta). Ideea a fost excelentă, minorul este pasionat de lego (eu nu sînt deloc :D), hotelurile în sine par făcute din lego şi camerele sînt decorate în aceeaşi idee. Am avut un mic apartament (trăiam cu impresia pînă să ajungem la faţa locului că o să avem o cameră mare) căruia nu am avut să-i reproşez nimic (nimicul e relativ). Cum intrai, pe stînga erau două paturi supraetajate şi un pat vizavi, între ele, sus, un televizor (cu canal lego cu reclame şi nu numai), pe dreapta ceva masă de priponit bagaje.
În mijloc e un mic hol şi există o uşă între paturile de mai sus şi hol (care uşă intră în perete şi care nu se cheamă rabatabilă, dar nu ştiu cum se cheamă) pe care nici nu am văzut-o iniţial. Din hol în stînga intri în baie, mare, cu o cabină de duş (care stropea puţin, punct negativ:P), toaletă, chiuvetă, foarte fain împărţit totul, destule rafturi, cuiere etc. Vizavi de uşa de la baie e un dulap înalt cu trei uşi, cu frigider şi cană de fiert apa, ceaiuri etc.
Urmează camera mare :), cu pat dublu, noptiere pe stînga şi mese, scaune, tv pe dreapta. Între pat şi geam era o delicată pînză de paianjen, alt punct negativ. :D A trebuit să mă străduiesc să le găsesc şi pînza n-aş fi găsit-o dacă nu ar fi făcut soacră-mea poze fără număr. Geamul avea plasă de ţînţari :p, o idee excelentă. Am stat la parter, destul de aproape de intrare, a mai venit miros de fum, că se fuma afară. Ghinion, am închis geamul.
Am fost foarte încîntaţi de cazare şi eu personal am dormit ca un lemn, ole!
Seara am fost la restaurant în Königsburg, care e la jumătate de minut distanţă. Deşi restaurantul a fost plin ochi şi plin de copii, atmosfera a fost foarte faină şi mîncarea mi-a întrecut aşteptările. Tot acolo am fost şi la micul dejun, pentru mine pe locul 1 în topul locurilor unde am mîncat dimineaţa (ah vai dar ce sinonim :P), ofertă foarte bogată chiar şi pentru vegetarieni.
**
Ziua 1. Nu uitaţi ploaia. Ne-am echipat (contra cost) cu pelerine galbene de ploaie cu logo lego :), noi şi 90% din vizitatori. Pentru mine ziua a fost foarte soft, am mers cu un trenuleţ printr-o piramidă, mi s-a făcut foame, am stat la ditamai coada pentru o pizza okeiş şi o cafea şi le-am mîncat afară, nu în ploaie (era acoperită terasa), dar în frig. Ne despărţisem de grupul aventuros, dar au venit şi ei să mănînce şi pînă la urmă am găsit loc înăuntru şi am stat acolo destul de mult, să ne încălzim, nu foarte uşor cînd ai geaca (a, jacheta!)/pantofii/puloverul udă/uzi/ud. :D
Pentru mine ziua a continuat cu cocoţatul într-un turn (fără efort, turnul coboară şi urcă singur :P) de unde am admirat împrejurimile, foarte frumos, apoi m-am retras la garaj, că se făcuse 15:30 şi puteam intra în cameră, trebuia musai :P să dorm să recuperez noaptea intelectuală muncită la compunere (vezi postul ăsta), eu mica eroină!
Am dormit două ceasuri, apoi s-au întors şi ceilalţi, am mers la masă, am scris mai sus. Şi apoi nani.
**
Ziua 2. Mic dejun, golit camera, purces în parc. Nu mai ploua!!!!!!!!!! Altî viaţî, ca să zic aşa. Lumea s-a aşezat la coadă la un ditamai rollercoasterul - cum se spune pe româneşte la rollercoaster??? -, eu le-am zis pa, nu mă interesa, am plecat să bîntui de una singură. P. a venit şi el la o bucată, nevrînd să mă simt abandonată hihi. Ne-am plimbat cu un trenuleţ care făcea turul parcului. Ceilalţi trei erau gata cu rollercoasterul, ne-am întîlnit la Burgul (?) cavalerilor, unde am stat o oră şi ceva la coadă ca să ne dăm cu o chestie cu care ei mai merseseră în seara precedentă de patru ori şi vio, este aşa de faaaain, neapărat hai şi tu.
No bine, a fost chiar frumos prin castel în trenuleţ, dar apoi am ieşit din castel şi pardon aproape m-am ***** pe mine de frică!!!!!!!!!!! Nu era cu restricţii de vîrstă, erau şi copii mai mici... Precizez că a fost prima ŞI ULTIMA oară cînd am pus piciorul într-o astfel de "distracţie". Atît am mai apucat să-i zic soacră-mii: zi mersi că-s foarte rapide curbele şi nu apuc să vomit! Am coborît cu genunchii moi şi a durat cîteva ceasuri bune să-mi revin şi uel ca să zic adevărul a trebuit să mă lupt să nu bocesc acolo, că mă făceam de ruşinică de numa-numa.*
(Am lăsat poza de mai sus la dimensiunea asta, că se văd mai bine feţele, chiar dacă în browserul meu strică un pic aranjarea paginii, oricum inteţionez să nu o las mult aici.)
Apoi ne-am uitat la diverse oraşe făcute din lego, partea asta chiar mi-a plăcut cel mai mult. Şi am mai mers şi la Acvariu, mi-a plăcut iar, dar ori îmi trebuie ochelari, ori trebuie să mă caut de atacuri de panică - era cam înghesuială, întuneric, nu m-am simţit bine, dar, repet, mi-a plăcut. La aer şi la lumină mi-a plăcut şi mai mult, am mîncat o napolitană belgiană (?) nespectaculoasă, minorului i-a fost cumpărat un lego scump rău şi asta a fost cam tot, ne-am întors cu bine acasă. :)
Dacă mergeţi aici şi lăsaţi să se încarce/daţi click pe imaginile din ultimele două săptămîni, puteţi vedea toate pozele pe care le-am postat din Legoland pe instagram. Un film de prezentare frumos realizat puteţi vedea aici (aproape 4 minute).
Ca să închei într-o notă amuzantă (după părerea mea), am găsit un --->>> extras (?) dintr-un episod din Friends, cel în care Ross are "a near death experience", exact ca mine!!! :)))
*Monica, de asta postul ăsta era să se cheme "Cum a văzut Vio moartea cu ochii". :)
Intermezzo
Eu nu am auzit de Ane Brun pînă duminică (?), noroc cu lumea de pe instagram care a fost la concertul ei de la Sala Radio din Bucureşti şi a postat extaziată şi m-am apucat şi eu de ascultat pe spotify, care uel slavă Domnului că există spotify (gratuit şi cu reclame şi pardon dacă am mai zis de spotify, că ştiu sigur că am vrut să zic şi am făcut reclamă pe mail într-o veselie, băliv iu mi!).
Cîntecul meu preferat pînă acum este The Treehouse Song de pe albumul Changing of the Seasons (2008). Poate repet, foarte rar mă uit la muzică, întîmplător piesa asta are videoclip, încă nu l-am văzut, doar ascultat, mă-nţelegeţi. LE Am văzut videoclipul, mă depăşeşte complet ce-a vrut să exprime şi sper să vă concentraţi pe melodie şi nu pe imagini. :)
Iaca şi versurile, de aici.
Cîntecul meu preferat pînă acum este The Treehouse Song de pe albumul Changing of the Seasons (2008). Poate repet, foarte rar mă uit la muzică, întîmplător piesa asta are videoclip, încă nu l-am văzut, doar ascultat, mă-nţelegeţi. LE Am văzut videoclipul, mă depăşeşte complet ce-a vrut să exprime şi sper să vă concentraţi pe melodie şi nu pe imagini. :)
Iaca şi versurile, de aici.
THE TREEHOUSE SONG SONGTEXT
When I woke
I took the backdoor to my mind
and then I spoke
I counted all of the good things you are
and that list of charms was
longer than my chain of broken hearts
and when the day was done
I figured I had already lost
from the start – from the start
I was gonna love you till the end of all daytime
and I was gonna keep all our secret signs and our lullabies
I was made to believe that our love would grow old
we were gonna live in a treehouse and make babies
and we were gonna bury our ex-lovers and their ghosts
baby we were made of gold
so many times
we drank fine wine in one swallow
and in those late nights
we painted our walls bright yellow
I took the backdoor to my mind
and then I spoke
I counted all of the good things you are
and that list of charms was
longer than my chain of broken hearts
and when the day was done
I figured I had already lost
from the start – from the start
I was gonna love you till the end of all daytime
and I was gonna keep all our secret signs and our lullabies
I was made to believe that our love would grow old
we were gonna live in a treehouse and make babies
and we were gonna bury our ex-lovers and their ghosts
baby we were made of gold
so many times
we drank fine wine in one swallow
and in those late nights
we painted our walls bright yellow
În care ni se arată cum Vio a predat o compunere "la timp"
Helou, helou. Cer pardon că nu am mai răspuns la multele comentarii de la ultimele posturi, am avut motive întemeiate!!
Am un talent nebun de-a pierde vremea - uneori nici măcar nu e pierdere de vreme (da, ştiu că este şi procrastinarea, dar nu m-am împrietenit cu termenul), mă apuc de spălat muuuunţi de rufe, dau cu aspiratorul zilnic, schimb cearşafurile mai des ca niciodată - orice, numai să nu mă apuc de ce arde cel mai tare: (de ex.) compunerea X care mort-copt trebuie să fie predată pe data YZ şi nu mai tîrziu.
De asta, cînd a ars aşa de tare de stăteau pompierii la uşă :P, am preferat să nu mai scriu pe aici; frumos ar fi fost să renunţ la orice activitate necompuneristică, dar tot am mai citit un blog şi urmărit (tenis) rezultatele meciurilor de tenis. Doresc să-i comunic Simonei Halep că aş fi preferat să fie eliminată mai repede la Stuttgart şi nu la Madrid, că în timpul turneului de la Stuttgart aveam ditamai morcovul compuneristic, iar în timpul celui de la Madrid eram de-a dreptul relaxată! :)
Chestia e că deadline-ul era pe 30 aprilie, profesoara spusese că putem preda pînă la miezul nopţii, dar teoretic important e să aibă compunerea în cutia poştală electronică (?) dimineaţa, aşa că yours truly a trimis mailul pe la 6:25 a.m., fără să închid un ochi în noaptea respectivă.
Tema mea a fost foarte interesantă, am mai scris prin cîteva colţuri de internet cîte un pic despre, s-a chemat cam aşa: Antisemitism şi antiţiganism în secolul XVIII, cu analiza unor fragmente de text dintr-o cronică a lui Johann Jacob Schudt.*
M-am lungit, ca şi aici, cu introducerea compunerii şi m-am trezit că scrisesem jumătate din compunere şi încă nu intrasem de-adevăratelea în subiect. Şi cum eram în criză de timp - m-am apucat realmente de scris luni, 27 aprilie, pe seară... - am sperat să se întîmple mai multe minuni, una fiind să citesc totuşi fragmentele din Schudt pe care urma să le analizez. Uel, în ultima noapte le-am citit şi am lucrat direct pe text şi partea asta e cea mai slabă din toată compunerea. Am mai întîmpinat şi o problemă neplăcută (sînt şi plăcute?!): aveam de citit în germana mmm veche (? de pe la 1700 toamna, cu caractere care arată bine şi se citesc mai greu), mă rog, m-am obişnuit cu timpul.
Iniţial compunerea trebuia predată la începutul lui aprilie, 30 aprilie a fost ultimul termen de predare. M-am trezit că mai e un coleg în aceeaşi barcă cu mine, cu mult mai avansat ca mine în acest proiect, el fusese să vorbească cu profesoara cu o săptămînă înaintea mea şi se şi apucase de scris. În ultima noapte colegul comunică: băi, eu mă culc, nu mai predau, nu reuşesc. Nu l-am înţeles, adică l-am înţeles, dar nu l-am înţeles. (Nu sînt alcoolizată, dar vă cred că puteţi crede asta, haha.)
Aşa că leşinată de somn, am rămas şi singură pe la 3 fără ceva. Şi dă-i, şi luptă. Şi după ce-am terminat cu partea jalnică de analiză pe text, am mai trîntit şi o încheiere, care n-ar fi rea, dar mi-am dat drumul "la gură" şi cum compunerea mea în germană a fost corectată parţial de alţi ochi, partea finală a fost văzută doar de mine, trebuie să fie o nebunie.
Profesoara mi-a comunicat că cel mai tîrziu pe 11 iunie aflu nota (mai precis dacă am trecut sau nu...)
Era 1 Mai! (va urma, chiar acum. Am vrut să scriu postul următor ca parte din ăsta, dar m-am lungit cam tare, vă menajez!)
*în cadrul unui curs care s-a chemat "Descrierea Celuilalt: etnografie europeană între antiiudaism (wiki nu-mi spune care e termenul românesc pentru asta), filosemitism şi Iluminism".
Am un talent nebun de-a pierde vremea - uneori nici măcar nu e pierdere de vreme (da, ştiu că este şi procrastinarea, dar nu m-am împrietenit cu termenul), mă apuc de spălat muuuunţi de rufe, dau cu aspiratorul zilnic, schimb cearşafurile mai des ca niciodată - orice, numai să nu mă apuc de ce arde cel mai tare: (de ex.) compunerea X care mort-copt trebuie să fie predată pe data YZ şi nu mai tîrziu.
De asta, cînd a ars aşa de tare de stăteau pompierii la uşă :P, am preferat să nu mai scriu pe aici; frumos ar fi fost să renunţ la orice activitate necompuneristică, dar tot am mai citit un blog şi urmărit (tenis) rezultatele meciurilor de tenis. Doresc să-i comunic Simonei Halep că aş fi preferat să fie eliminată mai repede la Stuttgart şi nu la Madrid, că în timpul turneului de la Stuttgart aveam ditamai morcovul compuneristic, iar în timpul celui de la Madrid eram de-a dreptul relaxată! :)
Chestia e că deadline-ul era pe 30 aprilie, profesoara spusese că putem preda pînă la miezul nopţii, dar teoretic important e să aibă compunerea în cutia poştală electronică (?) dimineaţa, aşa că yours truly a trimis mailul pe la 6:25 a.m., fără să închid un ochi în noaptea respectivă.
Tema mea a fost foarte interesantă, am mai scris prin cîteva colţuri de internet cîte un pic despre, s-a chemat cam aşa: Antisemitism şi antiţiganism în secolul XVIII, cu analiza unor fragmente de text dintr-o cronică a lui Johann Jacob Schudt.*
M-am lungit, ca şi aici, cu introducerea compunerii şi m-am trezit că scrisesem jumătate din compunere şi încă nu intrasem de-adevăratelea în subiect. Şi cum eram în criză de timp - m-am apucat realmente de scris luni, 27 aprilie, pe seară... - am sperat să se întîmple mai multe minuni, una fiind să citesc totuşi fragmentele din Schudt pe care urma să le analizez. Uel, în ultima noapte le-am citit şi am lucrat direct pe text şi partea asta e cea mai slabă din toată compunerea. Am mai întîmpinat şi o problemă neplăcută (sînt şi plăcute?!): aveam de citit în germana mmm veche (? de pe la 1700 toamna, cu caractere care arată bine şi se citesc mai greu), mă rog, m-am obişnuit cu timpul.
Iniţial compunerea trebuia predată la începutul lui aprilie, 30 aprilie a fost ultimul termen de predare. M-am trezit că mai e un coleg în aceeaşi barcă cu mine, cu mult mai avansat ca mine în acest proiect, el fusese să vorbească cu profesoara cu o săptămînă înaintea mea şi se şi apucase de scris. În ultima noapte colegul comunică: băi, eu mă culc, nu mai predau, nu reuşesc. Nu l-am înţeles, adică l-am înţeles, dar nu l-am înţeles. (Nu sînt alcoolizată, dar vă cred că puteţi crede asta, haha.)
Aşa că leşinată de somn, am rămas şi singură pe la 3 fără ceva. Şi dă-i, şi luptă. Şi după ce-am terminat cu partea jalnică de analiză pe text, am mai trîntit şi o încheiere, care n-ar fi rea, dar mi-am dat drumul "la gură" şi cum compunerea mea în germană a fost corectată parţial de alţi ochi, partea finală a fost văzută doar de mine, trebuie să fie o nebunie.
Profesoara mi-a comunicat că cel mai tîrziu pe 11 iunie aflu nota (mai precis dacă am trecut sau nu...)
Era 1 Mai! (va urma, chiar acum. Am vrut să scriu postul următor ca parte din ăsta, dar m-am lungit cam tare, vă menajez!)
*în cadrul unui curs care s-a chemat "Descrierea Celuilalt: etnografie europeană între antiiudaism (wiki nu-mi spune care e termenul românesc pentru asta), filosemitism şi Iluminism".
Subscribe to:
Posts (Atom)