Undeva acum peste 10 ani l-am descoperit pe Meir Shalev la cărți reduse la noi la librărie. Am cumpărat atunci o carte două trei, între timp am mult mai multe, dar de citit, am citit trei.
Cînd m-am hotărît să mă apuc de studii de ebraistică, țelul meu nu foarte secret (mă rog, bine totuși că nu l-am trîmbițat în gura mare la tot cartierul) era ca la finalul studiilor să-l pot citi pe Meir Shalev în original.
Ah, ce glumă bună. Sau mă rog, glumă tristă?! În fine, dorința asta a mea nu are mare tangență cu realitatea pentru că, deși în primul an de facultate am făcut ebraică la greu, în al doilea am făcut ceva mai puțin, dar și mai greu :), după care nu am mai făcut mai deloc. Ultimul meu contact cu ebraica e de acum aproape un an, cînd am mers la niște ore la Liceul Evreiesc și am asistat (căscat gura) la orele de ebraică ale copiilor de acolo. La clasa a opta nu am înțeles mai nimic. Am înțeles mai mult pe la clasele a doua - a patra...
Săptămîna asta merg la facultate la două cursuri recapitulative care se adresează celor care tocmai au terminat primele două semestre de ebraică. Dar descrierea cursului începe așa: ”ați uitat alefbetul?”. Întîi m-am amuzat, nu, alfabetul sigur nu l-am uitat. Apoi m-am trezit ieri că-l uitasem... Am fost destul de dezamăgită. Nu dau vina pe nimeni, nici măcar pe mine. Iaca s-a întîmplat.
Noroc cu duolingo, care are de cîteva luni și ebraică. Mîine măcar voi ști literele. :)
Săptămîna viitoare reîncep cursul de ebraică de la zero, de trei ori pe săptămînă (bine, în ideea că mă primește profesoara, dar nu văd de ce nu).
Am o vagă idee vag proprie pentru lucrarea de licență, care e un lucru bun, cred eu. Mai vedem.
Vă las cu o melodie foarte frumoasă în ebraică, pentru copii, din care eu înțeleg doar fata, frumoasă, grădină (e de fapt grădiniță, pentru preșcolari adicătelea). Yehudit Ravitz, doamnelor și domnilor.
Showing posts with label studii. Show all posts
Showing posts with label studii. Show all posts
Monday, October 10, 2016
Thursday, May 14, 2015
În care ni se arată cum Vio a predat o compunere "la timp"
Helou, helou. Cer pardon că nu am mai răspuns la multele comentarii de la ultimele posturi, am avut motive întemeiate!!
Am un talent nebun de-a pierde vremea - uneori nici măcar nu e pierdere de vreme (da, ştiu că este şi procrastinarea, dar nu m-am împrietenit cu termenul), mă apuc de spălat muuuunţi de rufe, dau cu aspiratorul zilnic, schimb cearşafurile mai des ca niciodată - orice, numai să nu mă apuc de ce arde cel mai tare: (de ex.) compunerea X care mort-copt trebuie să fie predată pe data YZ şi nu mai tîrziu.
De asta, cînd a ars aşa de tare de stăteau pompierii la uşă :P, am preferat să nu mai scriu pe aici; frumos ar fi fost să renunţ la orice activitate necompuneristică, dar tot am mai citit un blog şi urmărit (tenis) rezultatele meciurilor de tenis. Doresc să-i comunic Simonei Halep că aş fi preferat să fie eliminată mai repede la Stuttgart şi nu la Madrid, că în timpul turneului de la Stuttgart aveam ditamai morcovul compuneristic, iar în timpul celui de la Madrid eram de-a dreptul relaxată! :)
Chestia e că deadline-ul era pe 30 aprilie, profesoara spusese că putem preda pînă la miezul nopţii, dar teoretic important e să aibă compunerea în cutia poştală electronică (?) dimineaţa, aşa că yours truly a trimis mailul pe la 6:25 a.m., fără să închid un ochi în noaptea respectivă.
Tema mea a fost foarte interesantă, am mai scris prin cîteva colţuri de internet cîte un pic despre, s-a chemat cam aşa: Antisemitism şi antiţiganism în secolul XVIII, cu analiza unor fragmente de text dintr-o cronică a lui Johann Jacob Schudt.*
M-am lungit, ca şi aici, cu introducerea compunerii şi m-am trezit că scrisesem jumătate din compunere şi încă nu intrasem de-adevăratelea în subiect. Şi cum eram în criză de timp - m-am apucat realmente de scris luni, 27 aprilie, pe seară... - am sperat să se întîmple mai multe minuni, una fiind să citesc totuşi fragmentele din Schudt pe care urma să le analizez. Uel, în ultima noapte le-am citit şi am lucrat direct pe text şi partea asta e cea mai slabă din toată compunerea. Am mai întîmpinat şi o problemă neplăcută (sînt şi plăcute?!): aveam de citit în germana mmm veche (? de pe la 1700 toamna, cu caractere care arată bine şi se citesc mai greu), mă rog, m-am obişnuit cu timpul.
Iniţial compunerea trebuia predată la începutul lui aprilie, 30 aprilie a fost ultimul termen de predare. M-am trezit că mai e un coleg în aceeaşi barcă cu mine, cu mult mai avansat ca mine în acest proiect, el fusese să vorbească cu profesoara cu o săptămînă înaintea mea şi se şi apucase de scris. În ultima noapte colegul comunică: băi, eu mă culc, nu mai predau, nu reuşesc. Nu l-am înţeles, adică l-am înţeles, dar nu l-am înţeles. (Nu sînt alcoolizată, dar vă cred că puteţi crede asta, haha.)
Aşa că leşinată de somn, am rămas şi singură pe la 3 fără ceva. Şi dă-i, şi luptă. Şi după ce-am terminat cu partea jalnică de analiză pe text, am mai trîntit şi o încheiere, care n-ar fi rea, dar mi-am dat drumul "la gură" şi cum compunerea mea în germană a fost corectată parţial de alţi ochi, partea finală a fost văzută doar de mine, trebuie să fie o nebunie.
Profesoara mi-a comunicat că cel mai tîrziu pe 11 iunie aflu nota (mai precis dacă am trecut sau nu...)
Era 1 Mai! (va urma, chiar acum. Am vrut să scriu postul următor ca parte din ăsta, dar m-am lungit cam tare, vă menajez!)
*în cadrul unui curs care s-a chemat "Descrierea Celuilalt: etnografie europeană între antiiudaism (wiki nu-mi spune care e termenul românesc pentru asta), filosemitism şi Iluminism".
Am un talent nebun de-a pierde vremea - uneori nici măcar nu e pierdere de vreme (da, ştiu că este şi procrastinarea, dar nu m-am împrietenit cu termenul), mă apuc de spălat muuuunţi de rufe, dau cu aspiratorul zilnic, schimb cearşafurile mai des ca niciodată - orice, numai să nu mă apuc de ce arde cel mai tare: (de ex.) compunerea X care mort-copt trebuie să fie predată pe data YZ şi nu mai tîrziu.
De asta, cînd a ars aşa de tare de stăteau pompierii la uşă :P, am preferat să nu mai scriu pe aici; frumos ar fi fost să renunţ la orice activitate necompuneristică, dar tot am mai citit un blog şi urmărit (tenis) rezultatele meciurilor de tenis. Doresc să-i comunic Simonei Halep că aş fi preferat să fie eliminată mai repede la Stuttgart şi nu la Madrid, că în timpul turneului de la Stuttgart aveam ditamai morcovul compuneristic, iar în timpul celui de la Madrid eram de-a dreptul relaxată! :)
Chestia e că deadline-ul era pe 30 aprilie, profesoara spusese că putem preda pînă la miezul nopţii, dar teoretic important e să aibă compunerea în cutia poştală electronică (?) dimineaţa, aşa că yours truly a trimis mailul pe la 6:25 a.m., fără să închid un ochi în noaptea respectivă.
Tema mea a fost foarte interesantă, am mai scris prin cîteva colţuri de internet cîte un pic despre, s-a chemat cam aşa: Antisemitism şi antiţiganism în secolul XVIII, cu analiza unor fragmente de text dintr-o cronică a lui Johann Jacob Schudt.*
M-am lungit, ca şi aici, cu introducerea compunerii şi m-am trezit că scrisesem jumătate din compunere şi încă nu intrasem de-adevăratelea în subiect. Şi cum eram în criză de timp - m-am apucat realmente de scris luni, 27 aprilie, pe seară... - am sperat să se întîmple mai multe minuni, una fiind să citesc totuşi fragmentele din Schudt pe care urma să le analizez. Uel, în ultima noapte le-am citit şi am lucrat direct pe text şi partea asta e cea mai slabă din toată compunerea. Am mai întîmpinat şi o problemă neplăcută (sînt şi plăcute?!): aveam de citit în germana mmm veche (? de pe la 1700 toamna, cu caractere care arată bine şi se citesc mai greu), mă rog, m-am obişnuit cu timpul.
Iniţial compunerea trebuia predată la începutul lui aprilie, 30 aprilie a fost ultimul termen de predare. M-am trezit că mai e un coleg în aceeaşi barcă cu mine, cu mult mai avansat ca mine în acest proiect, el fusese să vorbească cu profesoara cu o săptămînă înaintea mea şi se şi apucase de scris. În ultima noapte colegul comunică: băi, eu mă culc, nu mai predau, nu reuşesc. Nu l-am înţeles, adică l-am înţeles, dar nu l-am înţeles. (Nu sînt alcoolizată, dar vă cred că puteţi crede asta, haha.)
Aşa că leşinată de somn, am rămas şi singură pe la 3 fără ceva. Şi dă-i, şi luptă. Şi după ce-am terminat cu partea jalnică de analiză pe text, am mai trîntit şi o încheiere, care n-ar fi rea, dar mi-am dat drumul "la gură" şi cum compunerea mea în germană a fost corectată parţial de alţi ochi, partea finală a fost văzută doar de mine, trebuie să fie o nebunie.
Profesoara mi-a comunicat că cel mai tîrziu pe 11 iunie aflu nota (mai precis dacă am trecut sau nu...)
Era 1 Mai! (va urma, chiar acum. Am vrut să scriu postul următor ca parte din ăsta, dar m-am lungit cam tare, vă menajez!)
*în cadrul unui curs care s-a chemat "Descrierea Celuilalt: etnografie europeană între antiiudaism (wiki nu-mi spune care e termenul românesc pentru asta), filosemitism şi Iluminism".
Saturday, November 29, 2014
Ce vrăji am mai făcut!
Ieri am aflat că am trecut testul la arabă de acum două săptămîni, mă rog, bănuiam că am trecut, ieri am aflat nota, 2+. Ca să zică P. clasicul "numai" 2+? :))
Tot ieri am dat testul 3, pe care cică îl trec, dar la mare limită. Adică am rugat-o pe seminaristă să se uite pe el, dat fiind că de ex. la punctul 1, unde am fost întrebaţi de 5 cuvinţele din germană în arabă, nu am ştiu nici unul... avusesem de învăţat vreo 40 şi eu ştiam 7... :D care nu s-au nimerit între cele întrebat, uel. Apoi a trebuit să declinăm 3 substantive, care am zis eu mm a mers bine, ca să mă prind după că am cel puţin o greşeală. Iar la punctul 3, de vocalizat 5 propoziţii şi de tradus în germană. Cred că am vocalizat mai bine decît am tradus, pentru căci nu am ştiut o groază de cuvinte. O chestie am pus-o la ghiceală şi nu a fost ce credeam eu. Am tradus "culorile trandafirului" şi de fapt erau "spinii". :)))
În aceste condiţii... cum ziceam, sper să iasă de un 4 murdărel, dar încă de trecere. Dacă nu ne dă notele vinerea viitoare, o linşez pe seminaristă. Ay. :)
Apoi m-am întîlnit cu o prietenă şi tare bine mi-a prins!
De joi după-amiază eram în tratative cu profa de la tema de luni, poate îmi mai prelungeşte oleacă ora sentinţei (am scris so far două pagini.............!) şi mi-a prelungit-o! Ieri am primit verdictul, nu a fost foarte încîntată, dar eu sînt!
După ce termin aici, mă întorc la draga de temă, dar fără suflul stresului în spate aşa de mare...
Voiam să vă mai zic de Căselu, după primele săptămîni cu tratament homeopat(ic?) a făcut iar analize şi, dacă cele din octombrie erau dezastruoase, cele din noiembrie au fost şi mai şi.
Continuăm cu homeopatia şi pe lîngă ia şi un medicament (lichid, îl primeşte sub pasta ei preferată, deci nu o chinuim să îl înghită) clasic care să menajeze un pic rinichii.
În continuare are infecţia la dinţi, nu avem curaj să o trimitem la operaţie, din cauza valorilor nasoale rău de la analize, vîrsta ei... riscul să nu se mai trezească din anestezie e mare. Bineînţeles că existenţa infecţiei e şi ea o povară pentru rinichi. Să "ţinem sub control" infecţia cu antibiotice e de asemenea neprielnic pentru rinichi. Cumva sîntem între ciocan şi nicovală. Parcă aşa era expresia?
Altfel, capitolul mîncare e cu cîntec. Uneori nu mănîncă deloc, a avut o perioadă în care a mîncat excelent hrană umedă specială, atunci nu i-am mai dat deloc deloc hrană uscată, apoi s-a oprit de tot din mîncat hrana umedă, pe care i-am dat-o în continuare, ca apoi să o arunc în mod regulat, după cîteva zile în care i-am dat de pe deget hrana astronauţilor..., m-am gîndit să o reîncerc cu hrană uscată specială, a reînceput să mănînce. După un timp mi-am adus aminte că îi place mai mult un alt fel de hrană de asta, mai scumpă, i-am cumpărat şi a avut succes. Weekendul trecut a fost iar aproape în grevă şi a avut iar un episod de cistită. Doctoriţa la care mergem de două luni săptămînal a spus că poate nu a fost cistită acum, ci poate a eliminat o pietricică.
De vreo lună aproape are voie afară în fiecare zi, cu mici restricţii, că e frig, şi cînd avem noi de plecat foarte de dimineaţă de acasă, ori o lăsăm cam cu o oră înainte de plecarea noastră afară, ca să aibă timp să se întoarcă, ori e un pic pedepsită pînă ajung eu acasă şi o las. Cel mai mult îi place să se plimbe noaptea. :-s
Uneori, cînd sîntem foarte tehui de cap, o închidem în sufragerie + sala de mese :) + bucătărie (are şi acolo o toaletă), altfel vine uneori şi pe la 1:45 noaptea şi zgreapţănă în dormitor, s-o lăsăm afară. Dar cine s-o lase înapoi în casă?
Cînd sîntem mai puţin tehui de cap, ne sacrificăm şi o lăsăm afară şi apoi cel care s-a sacrificat şi s-a ridicat din pat moţăie în sufragerie pe canapea pîndind uşa de la balcon şi aşteptînd-o pe prinţesă.
Da, sîntem oleacă duşi cu capul. Dar ne e tare dragă dihania. :)
Tot ieri am dat testul 3, pe care cică îl trec, dar la mare limită. Adică am rugat-o pe seminaristă să se uite pe el, dat fiind că de ex. la punctul 1, unde am fost întrebaţi de 5 cuvinţele din germană în arabă, nu am ştiu nici unul... avusesem de învăţat vreo 40 şi eu ştiam 7... :D care nu s-au nimerit între cele întrebat, uel. Apoi a trebuit să declinăm 3 substantive, care am zis eu mm a mers bine, ca să mă prind după că am cel puţin o greşeală. Iar la punctul 3, de vocalizat 5 propoziţii şi de tradus în germană. Cred că am vocalizat mai bine decît am tradus, pentru căci nu am ştiut o groază de cuvinte. O chestie am pus-o la ghiceală şi nu a fost ce credeam eu. Am tradus "culorile trandafirului" şi de fapt erau "spinii". :)))
În aceste condiţii... cum ziceam, sper să iasă de un 4 murdărel, dar încă de trecere. Dacă nu ne dă notele vinerea viitoare, o linşez pe seminaristă. Ay. :)
Apoi m-am întîlnit cu o prietenă şi tare bine mi-a prins!
De joi după-amiază eram în tratative cu profa de la tema de luni, poate îmi mai prelungeşte oleacă ora sentinţei (am scris so far două pagini.............!) şi mi-a prelungit-o! Ieri am primit verdictul, nu a fost foarte încîntată, dar eu sînt!
După ce termin aici, mă întorc la draga de temă, dar fără suflul stresului în spate aşa de mare...
Voiam să vă mai zic de Căselu, după primele săptămîni cu tratament homeopat(ic?) a făcut iar analize şi, dacă cele din octombrie erau dezastruoase, cele din noiembrie au fost şi mai şi.
Continuăm cu homeopatia şi pe lîngă ia şi un medicament (lichid, îl primeşte sub pasta ei preferată, deci nu o chinuim să îl înghită) clasic care să menajeze un pic rinichii.
În continuare are infecţia la dinţi, nu avem curaj să o trimitem la operaţie, din cauza valorilor nasoale rău de la analize, vîrsta ei... riscul să nu se mai trezească din anestezie e mare. Bineînţeles că existenţa infecţiei e şi ea o povară pentru rinichi. Să "ţinem sub control" infecţia cu antibiotice e de asemenea neprielnic pentru rinichi. Cumva sîntem între ciocan şi nicovală. Parcă aşa era expresia?
Altfel, capitolul mîncare e cu cîntec. Uneori nu mănîncă deloc, a avut o perioadă în care a mîncat excelent hrană umedă specială, atunci nu i-am mai dat deloc deloc hrană uscată, apoi s-a oprit de tot din mîncat hrana umedă, pe care i-am dat-o în continuare, ca apoi să o arunc în mod regulat, după cîteva zile în care i-am dat de pe deget hrana astronauţilor..., m-am gîndit să o reîncerc cu hrană uscată specială, a reînceput să mănînce. După un timp mi-am adus aminte că îi place mai mult un alt fel de hrană de asta, mai scumpă, i-am cumpărat şi a avut succes. Weekendul trecut a fost iar aproape în grevă şi a avut iar un episod de cistită. Doctoriţa la care mergem de două luni săptămînal a spus că poate nu a fost cistită acum, ci poate a eliminat o pietricică.
De vreo lună aproape are voie afară în fiecare zi, cu mici restricţii, că e frig, şi cînd avem noi de plecat foarte de dimineaţă de acasă, ori o lăsăm cam cu o oră înainte de plecarea noastră afară, ca să aibă timp să se întoarcă, ori e un pic pedepsită pînă ajung eu acasă şi o las. Cel mai mult îi place să se plimbe noaptea. :-s
Uneori, cînd sîntem foarte tehui de cap, o închidem în sufragerie + sala de mese :) + bucătărie (are şi acolo o toaletă), altfel vine uneori şi pe la 1:45 noaptea şi zgreapţănă în dormitor, s-o lăsăm afară. Dar cine s-o lase înapoi în casă?
Cînd sîntem mai puţin tehui de cap, ne sacrificăm şi o lăsăm afară şi apoi cel care s-a sacrificat şi s-a ridicat din pat moţăie în sufragerie pe canapea pîndind uşa de la balcon şi aşteptînd-o pe prinţesă.
Da, sîntem oleacă duşi cu capul. Dar ne e tare dragă dihania. :)
Subscribe to:
Posts (Atom)