Pardon, unele chestiuțe le-am scris pe twitter.
Mi-am făcut doza zilnică de duolingo dimineață la calculator. Primesc mai puține puncte decît dacă fac de pe telefon, dar îmi creez o bază de date de cuvinte și de asta prefer de la calculator. Cînd îmi era lumea mai dragă (și începea să fie tîrziu și presimțeam că o să galopez spre metrou), a leșinat internetul. Treaba asta e gravă, că prestasem ca turbata la etapa de pe duolingo și riscam să nu pup niciun punct. Am resuscitat internetul, am părăsit domiciliul în fugă evidamente, uitînd geamul la bucătărie deschis, după ce aerisisem în toată casa, cu căldura pornită în toată casa am uitat geamul deschis deci. P. a congelat cînd a ajuns acasă, mna.
Am prins chiar și autobuzul, alergînd, șoferul a fost de treabă și a deschis ușa pentru mine (tocmai pleca).
În metrou (care la noi în zona rurală e de suprafață) mi-am ridicat ochii din telefon la o bucată și am văzut o domniță care galopa și ea ca o gazelă (mult mai repede ca mine) în speranța că va prinde metroul. Mi-am zis poți să uiți, n-ai nicio șansă să-l prinzi. În stație am așteptat curioasă să văd dacă atleta ajunge la timp, dar am așteptat stînd confortabil pe scaun. Un domn foarte străin după aspect a deschis ușa metroului și în circa 4 secunde a intrat și atleta, care i-a mulțumit. Chestia asta aproape m-a făcut să-mi dea lacrimile de emoție (vorbesc foarte serios). Mi s-a mai întîmplat să pup ușa metroului, pentru că nu e de-ajuns să ajungi lîngă metrou ca să poți intra, mai trebuie să se deschidă și ușa... În timp ce eu pariam cu mine dacă tipa prinde metroul, domnul respectiv a avut x calități care l-au determinat să apese pe buton. :)
Apoi s-a întîmplat că l-am prins pe Dumnezeu de un picior!
Cu o altă aplicație consolidez (!) cuvintele de pe duolingo. Ieri m-a lovit revelația în metrou cînd mi-am dat seama că 7 sheva שבע e rudă cu săptămîna shavua שבוע, care are 7 zile, ce chestie! Stăteam și rînjeam de una singură în metrou și nu aveam cu cine șerui informația! Probabil că mai toată lumea știe asta și poate și eu am știut și am uitat, dar acum am (re)descoperit-o singură, deci o știu! Sînt convinsă că o să o țin minte de acum. Numerele în ebraică sînt o mare pacoste, zice profa noastră cel puțin. Eu cred tot ce zice profa! :O :D
La cursul de ebraică crecă am avut un soi de febră la un moment dat, contemplam (!) ideea să plec acasă la prînz, dar sînt foarte încîntată că am rezistat pe poziții, ziua a fost foarte faină.
Am mîncat o salată mmmm la La Maison du Pain (casa pîinii, pentru nonfracofili, dar mie îmi place s-o pronunț lamezodiupein!) și am băut un ceai Kusmi, ocazie cu care am constatat (de fapt abia azi, dar orișicîtuși) ca sînt snuabă, ceaiul ăsta e de obicei împachetat splendididisssssiiim și costă un purcoi de bani, uel. Am recitit acolo o povestire a lui Etgar Keret în traducerea germană - Deodată a bătut cineva la ușă - și a trebuit să mă abțin să nu rîd cu lacrimi pe alocuri.
Apoi mi-am luat o apă și am mers la bibliotecă, unde inițial nu era nimeni! Lumea era la masă probabil. Pe drum am dansat ascultînd Albano & Romina Power. Da! :D Am conjugat verbe pînă m-a luat cu rău (exagerez), am făcut o temă - două și am plecat la Aviv.
Cine e Aviv? Aviv e o israeliancă cu trei bunici din România, care predă diverse la școala evreiască din Frankfurt, nu știe germana și învață cu mine și eu cu ea ebraică. Asta în germană se cheamă Tandempartner. Ca bicicleta care merge în tandem. :)
Ne înțelegem foarte bine, ar fi o groază de chestii de povestit, dar deja e lung postul. I-am comunicat revelația mea cu 7/săptămînă și ea a fost impresionată (da, pentru ea personal nu era o noutate). După ce m-am mai minunat eu un pic că uite în germană sau engleză nu e așa, sieben/Woche, seven/week..., suspans, oare cum e în română? Șapte/săptămînă. Nicio legătură. Momeeeeent! Dar dacă scot diacritica, iaca legătura. Voi, vorbitori nativi de română care ați ajuns atît de departe cu lectura acestui post, erați conștienți de treaba asta, care de exemplu în franceză se cam pierde? Ok, în italiană parcă se mai aude. :))
De aici nu rezultă că ebraica e soră cu latină, nici măcar frate cu codrul. (hăhă, asta s-a vrut a fi o glumiță.)
După ce am avut revelația limbii ebraice cu 7, mi-am zis că va fi o zi memorabilă. Așa că mi-am făcut curaj și i-am povestit lui Aviv diverse chestii simpluțe în ebraică. Oricum, bravo, Vio! I-am povestit următoarea chestie care mi s-a părut foarte amuzantă: luni P. m-a întrebat dacă vreau ceva de la alimentară. I-am zis că vreau morcovi. A refuzat să ia, motivînd că ultimele două dăți a cumpărat morcovi, i-a spălat, curățat, pregătit pentru Vio care voia niște healthy snacks! (ca să slăbească, uel) și i-a aruncat tot el, nemîncați, evident, și mucegăiți. Am înghițit în sec și nu am mai vrut nimic de la alimentară. Ieri, miercuri, mă întreabă P. dacă să cumpere ceva pentru mine de la magazin. Morcovi! :D
(Nu a cumpărat, că deja era spre ieșire cînd a citit mesajul meu.)
Iar dans, inclusiv la magazin căutînd brînză, unde o doamnă angajată care avea capul acoperit în genul african (apreciez eu) m-a văzut și a izbucnit într-un rîs sincer. :)
Am mai constatat că, după ce în ultimii ani am suferit groaznic că lumea îmi scrie minunatul prenume cu doi de t, se poate și altfel. Am pierdut un h din prenumele sărbătoritei de ieri. :)
Mphiii. Ce mult am scris.
Showing posts with label ebraică. Show all posts
Showing posts with label ebraică. Show all posts
Thursday, December 8, 2016
Tuesday, October 25, 2016
Ne/recunoscătoare?
Nu cred că e vreun secret pentru cine ajunge pe blogul ăsta că îmi place să mă plimb. Și cînd zic să mă plimb mă gîndesc la ”a călători”. Dacă ar fi după mine, cu cît mai mult, cu atît mai bine.
Am avut ani plini și ani mai puțini plini, dar aș zice că nu sufăr deloc la capitolul ”neplimbată”. Chiar mă gîndeam prin vară, cînd știam că nu mai avem planuri de voiaj după iunie (parcă), că stau foarte foarte bine, că din decembrie încoace am umblat cît alții în 5 ani. După cum urmează și sper să nu uit nimic.
- decembrie 2015 - 4 zile la Praga, de aniversarea mariajului :), cu prietenii polonezi care între timp au o mică Marie, yay.
- februarie 2016 - P. a avut concediu două săptămîni, eu visam o insulă ceva, a trebuit să mă mulțumesc cu două nopți la Trier, am prins o vijelie din aia meteo de ne-a udat într-un mare fel, dar oricum, foarte vizitabil orășelul
- februarie 2016 - Amsterdam - excursie organizată de cei de la facultate, 3 nopți parcă
- aprilie 2016 - Dublin - pentru că i s-a pus pata lui P. să ia bilete de la șpeculă! la un concert Glen Hansard și dacă tot am mers la concert, doar nu era să nu stăm deloc - 4 nopți dacă nu 5.
- aprilie 2016 - Stuttgart - semifinalele și finalele (simplu și dublu) turneului de tenis feminin - două zile, petrecute pretty much uitîndu-ne la tenis (deci nu chiar turistic, dar foarte fain, mai mergem.)
- iunie 2016 - undeva în estul Germaniei. la lacul Störmthaler, reuniune cu gașca de prieteni ai lui P., toți cu familii cu copii, ne-am dus și noi cu cumnata și nepotul, să nu fim mai prejos - trei zile, două nopți.
- iunie 2016 - Vio takes Andalusia solo, că doar v-am zis că am fost trimisă în vizită de lucru, doar-doar. Cam o săptămînă.
***
Nu știu cum am ajuns să ne conversăm, eu cu prietena mea cehoaica, despre călătorii de curînd. P. avusese concediu și a fost într-un parc de distracții care nu m-a interesat și apoi a stat acasă, dreptul lui. Eu sperasem să ieșim prin zonă, dar n-am vrut să forțez nota.
Și m-am trezit că zic ăăă am fost la Pragaaa, dar asta anul trecut, am fost la Trieeeer, am fost în estul Germaniei (nu pot ține minte numele lacului ăluia)...Ăăăă am fost la Stuttgart!
Ați fost și la Dublin, zice cehoaica. Eu: daaa!
Mai mergem juma de oră pe stradă și mă lovește: vai tu, am uitat de Andaluzia!
Cehoaica: mă gîndeam dacă o să-ți amintești...
Vin acasă și îi povestesc lui P. auzi tu uitasem și de Dublin, dar mai ales de Andaluzia, care e practic ieri!
Dar nu e chiar ieri, că între iunie și octombrie sînt două luni lungi. :)
Oricum, am fost surprinsă nu cine știe ce pozitiv că după ce am suspinat nu știu cîte săptămîni că vai cît de fain a fost, s-a rupt filmul și am uitat cu totul de experiența asta.
***
Curs de conversație în ebraică săptămîna trecută: ce ați făcut în vacanță?
Vio: am avut două grupe de musafiri, a fost fain, nu am fost plecată nicăieri, ce nașpa. Ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă adică am fost plecată, dar în iunie, aproape că nu se pune.
Aici ar trebui să zic despre mine expresia mea preferată (sau cea mai exagerat de folosită) din limba română: ”n-ai cu cine, domle, n-ai cu cine.”
***
- octombrie 2016 - Görlitz, Zgorzelec + Bunzlau (Bolesławiec) - 3 nopți
Mi-am făcut damblaua și am fost în căutare de produse ceramice la Bunzlau, eu omorîndu-mă așa după modelele lor, dar trebuie să spun că la fața locului nu au fost așa de atractive. Ne-am întors cu două farfurii. :(( De unde eu visam super paradisul ceramicii și-mi imaginam că mă duc cu banii de la nuntă și îmi fac preaplinul cu diverse căni și tot ce poate visa mintea, se pare că m-am dus cu sacul la pomul lăudat. Dar nu-i bai, că am atacat alte căni din altă colecție poloneză, pe care o știu de cînd am fost la Varșovia. Buuun.
Cred că nu mint dacă zic că probabil cam astea au fost plimbările anul ăsta, mi se pare un bilanț răsunător și năucitor și greu de atins în anii ce urmează.
O să mai avem musafiri. :)
Am avut ani plini și ani mai puțini plini, dar aș zice că nu sufăr deloc la capitolul ”neplimbată”. Chiar mă gîndeam prin vară, cînd știam că nu mai avem planuri de voiaj după iunie (parcă), că stau foarte foarte bine, că din decembrie încoace am umblat cît alții în 5 ani. După cum urmează și sper să nu uit nimic.
- decembrie 2015 - 4 zile la Praga, de aniversarea mariajului :), cu prietenii polonezi care între timp au o mică Marie, yay.
- februarie 2016 - P. a avut concediu două săptămîni, eu visam o insulă ceva, a trebuit să mă mulțumesc cu două nopți la Trier, am prins o vijelie din aia meteo de ne-a udat într-un mare fel, dar oricum, foarte vizitabil orășelul
- februarie 2016 - Amsterdam - excursie organizată de cei de la facultate, 3 nopți parcă
- aprilie 2016 - Dublin - pentru că i s-a pus pata lui P. să ia bilete de la șpeculă! la un concert Glen Hansard și dacă tot am mers la concert, doar nu era să nu stăm deloc - 4 nopți dacă nu 5.
- aprilie 2016 - Stuttgart - semifinalele și finalele (simplu și dublu) turneului de tenis feminin - două zile, petrecute pretty much uitîndu-ne la tenis (deci nu chiar turistic, dar foarte fain, mai mergem.)
- iunie 2016 - undeva în estul Germaniei. la lacul Störmthaler, reuniune cu gașca de prieteni ai lui P., toți cu familii cu copii, ne-am dus și noi cu cumnata și nepotul, să nu fim mai prejos - trei zile, două nopți.
- iunie 2016 - Vio takes Andalusia solo, că doar v-am zis că am fost trimisă în vizită de lucru, doar-doar. Cam o săptămînă.
***
Nu știu cum am ajuns să ne conversăm, eu cu prietena mea cehoaica, despre călătorii de curînd. P. avusese concediu și a fost într-un parc de distracții care nu m-a interesat și apoi a stat acasă, dreptul lui. Eu sperasem să ieșim prin zonă, dar n-am vrut să forțez nota.
Și m-am trezit că zic ăăă am fost la Pragaaa, dar asta anul trecut, am fost la Trieeeer, am fost în estul Germaniei (nu pot ține minte numele lacului ăluia)...Ăăăă am fost la Stuttgart!
Ați fost și la Dublin, zice cehoaica. Eu: daaa!
Mai mergem juma de oră pe stradă și mă lovește: vai tu, am uitat de Andaluzia!
Cehoaica: mă gîndeam dacă o să-ți amintești...
Vin acasă și îi povestesc lui P. auzi tu uitasem și de Dublin, dar mai ales de Andaluzia, care e practic ieri!
Dar nu e chiar ieri, că între iunie și octombrie sînt două luni lungi. :)
Oricum, am fost surprinsă nu cine știe ce pozitiv că după ce am suspinat nu știu cîte săptămîni că vai cît de fain a fost, s-a rupt filmul și am uitat cu totul de experiența asta.
***
Curs de conversație în ebraică săptămîna trecută: ce ați făcut în vacanță?
Vio: am avut două grupe de musafiri, a fost fain, nu am fost plecată nicăieri, ce nașpa. Ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă adică am fost plecată, dar în iunie, aproape că nu se pune.
Aici ar trebui să zic despre mine expresia mea preferată (sau cea mai exagerat de folosită) din limba română: ”n-ai cu cine, domle, n-ai cu cine.”
***
- octombrie 2016 - Görlitz, Zgorzelec + Bunzlau (Bolesławiec) - 3 nopți
Mi-am făcut damblaua și am fost în căutare de produse ceramice la Bunzlau, eu omorîndu-mă așa după modelele lor, dar trebuie să spun că la fața locului nu au fost așa de atractive. Ne-am întors cu două farfurii. :(( De unde eu visam super paradisul ceramicii și-mi imaginam că mă duc cu banii de la nuntă și îmi fac preaplinul cu diverse căni și tot ce poate visa mintea, se pare că m-am dus cu sacul la pomul lăudat. Dar nu-i bai, că am atacat alte căni din altă colecție poloneză, pe care o știu de cînd am fost la Varșovia. Buuun.
Cred că nu mint dacă zic că probabil cam astea au fost plimbările anul ăsta, mi se pare un bilanț răsunător și năucitor și greu de atins în anii ce urmează.
O să mai avem musafiri. :)
Monday, October 10, 2016
Ce mai face Vio
Undeva acum peste 10 ani l-am descoperit pe Meir Shalev la cărți reduse la noi la librărie. Am cumpărat atunci o carte două trei, între timp am mult mai multe, dar de citit, am citit trei.
Cînd m-am hotărît să mă apuc de studii de ebraistică, țelul meu nu foarte secret (mă rog, bine totuși că nu l-am trîmbițat în gura mare la tot cartierul) era ca la finalul studiilor să-l pot citi pe Meir Shalev în original.
Ah, ce glumă bună. Sau mă rog, glumă tristă?! În fine, dorința asta a mea nu are mare tangență cu realitatea pentru că, deși în primul an de facultate am făcut ebraică la greu, în al doilea am făcut ceva mai puțin, dar și mai greu :), după care nu am mai făcut mai deloc. Ultimul meu contact cu ebraica e de acum aproape un an, cînd am mers la niște ore la Liceul Evreiesc și am asistat (căscat gura) la orele de ebraică ale copiilor de acolo. La clasa a opta nu am înțeles mai nimic. Am înțeles mai mult pe la clasele a doua - a patra...
Săptămîna asta merg la facultate la două cursuri recapitulative care se adresează celor care tocmai au terminat primele două semestre de ebraică. Dar descrierea cursului începe așa: ”ați uitat alefbetul?”. Întîi m-am amuzat, nu, alfabetul sigur nu l-am uitat. Apoi m-am trezit ieri că-l uitasem... Am fost destul de dezamăgită. Nu dau vina pe nimeni, nici măcar pe mine. Iaca s-a întîmplat.
Noroc cu duolingo, care are de cîteva luni și ebraică. Mîine măcar voi ști literele. :)
Săptămîna viitoare reîncep cursul de ebraică de la zero, de trei ori pe săptămînă (bine, în ideea că mă primește profesoara, dar nu văd de ce nu).
Am o vagă idee vag proprie pentru lucrarea de licență, care e un lucru bun, cred eu. Mai vedem.
Vă las cu o melodie foarte frumoasă în ebraică, pentru copii, din care eu înțeleg doar fata, frumoasă, grădină (e de fapt grădiniță, pentru preșcolari adicătelea). Yehudit Ravitz, doamnelor și domnilor.
Cînd m-am hotărît să mă apuc de studii de ebraistică, țelul meu nu foarte secret (mă rog, bine totuși că nu l-am trîmbițat în gura mare la tot cartierul) era ca la finalul studiilor să-l pot citi pe Meir Shalev în original.
Ah, ce glumă bună. Sau mă rog, glumă tristă?! În fine, dorința asta a mea nu are mare tangență cu realitatea pentru că, deși în primul an de facultate am făcut ebraică la greu, în al doilea am făcut ceva mai puțin, dar și mai greu :), după care nu am mai făcut mai deloc. Ultimul meu contact cu ebraica e de acum aproape un an, cînd am mers la niște ore la Liceul Evreiesc și am asistat (căscat gura) la orele de ebraică ale copiilor de acolo. La clasa a opta nu am înțeles mai nimic. Am înțeles mai mult pe la clasele a doua - a patra...
Săptămîna asta merg la facultate la două cursuri recapitulative care se adresează celor care tocmai au terminat primele două semestre de ebraică. Dar descrierea cursului începe așa: ”ați uitat alefbetul?”. Întîi m-am amuzat, nu, alfabetul sigur nu l-am uitat. Apoi m-am trezit ieri că-l uitasem... Am fost destul de dezamăgită. Nu dau vina pe nimeni, nici măcar pe mine. Iaca s-a întîmplat.
Noroc cu duolingo, care are de cîteva luni și ebraică. Mîine măcar voi ști literele. :)
Săptămîna viitoare reîncep cursul de ebraică de la zero, de trei ori pe săptămînă (bine, în ideea că mă primește profesoara, dar nu văd de ce nu).
Am o vagă idee vag proprie pentru lucrarea de licență, care e un lucru bun, cred eu. Mai vedem.
Vă las cu o melodie foarte frumoasă în ebraică, pentru copii, din care eu înțeleg doar fata, frumoasă, grădină (e de fapt grădiniță, pentru preșcolari adicătelea). Yehudit Ravitz, doamnelor și domnilor.
Subscribe to:
Posts (Atom)