Ne/recunoscătoare?

Nu cred că e vreun secret pentru cine ajunge pe blogul ăsta că îmi place să mă plimb. Și cînd zic să mă plimb mă gîndesc la ”a călători”. Dacă ar fi după mine, cu cît mai mult, cu atît mai bine.

Am avut ani plini și ani mai puțini plini, dar aș zice că nu sufăr deloc la capitolul ”neplimbată”. Chiar mă gîndeam prin vară, cînd știam că nu mai avem planuri de voiaj după iunie (parcă), că stau foarte foarte bine, că din decembrie încoace am umblat cît alții în 5 ani. După cum urmează și sper să nu uit nimic.

- decembrie 2015 - 4 zile la Praga, de aniversarea mariajului :), cu prietenii polonezi care între timp au o mică Marie, yay.
- februarie 2016 - P. a avut concediu două săptămîni, eu visam o insulă ceva, a trebuit să mă mulțumesc cu două nopți la Trier, am prins o vijelie din aia meteo de ne-a udat într-un mare fel, dar oricum, foarte vizitabil orășelul
- februarie 2016 - Amsterdam - excursie organizată de cei de la facultate, 3 nopți parcă
- aprilie 2016 - Dublin - pentru că i s-a pus pata lui P. să ia bilete de la șpeculă! la un concert Glen Hansard și dacă tot am mers la concert, doar nu era să nu stăm deloc - 4 nopți dacă nu 5.
- aprilie 2016 - Stuttgart - semifinalele și finalele (simplu și dublu) turneului de tenis feminin - două zile, petrecute pretty much uitîndu-ne la tenis (deci nu chiar turistic, dar foarte fain, mai mergem.)
- iunie 2016 - undeva în estul Germaniei. la lacul Störmthaler, reuniune cu gașca de prieteni ai lui P., toți cu familii cu copii, ne-am dus și noi cu cumnata și nepotul, să nu fim mai prejos - trei zile, două nopți.
- iunie 2016 - Vio takes Andalusia solo, că doar v-am zis că am fost trimisă în vizită de lucru, doar-doar. Cam o săptămînă.

***
Nu știu cum am ajuns să ne conversăm, eu cu prietena mea cehoaica, despre călătorii de curînd. P. avusese concediu și a fost într-un parc de distracții care nu m-a interesat și apoi a stat acasă, dreptul lui. Eu sperasem să ieșim prin zonă, dar n-am vrut să forțez nota.
Și m-am trezit că zic ăăă am fost la Pragaaa, dar asta anul trecut, am fost la Trieeeer, am fost în estul Germaniei (nu pot ține minte numele lacului ăluia)...Ăăăă am fost la Stuttgart!
Ați fost și la Dublin, zice cehoaica. Eu: daaa!
Mai mergem juma de oră pe stradă și mă lovește: vai tu, am uitat de Andaluzia!
Cehoaica: mă gîndeam dacă o să-ți amintești...

Vin acasă și îi povestesc lui P. auzi tu uitasem și de Dublin, dar mai ales de Andaluzia, care e practic ieri!

Dar nu e chiar ieri, că între iunie și octombrie sînt două luni lungi. :)

Oricum, am fost surprinsă nu cine știe ce pozitiv că după ce am suspinat nu știu cîte săptămîni că vai cît de fain a fost, s-a rupt filmul și am uitat cu totul de experiența asta.
***
Curs de conversație în ebraică săptămîna trecută: ce ați făcut în vacanță?
Vio: am avut două grupe de musafiri, a fost fain, nu am fost plecată nicăieri, ce nașpa. Ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă adică am fost plecată, dar în iunie, aproape că nu se pune.

Aici ar trebui să zic despre mine expresia mea preferată (sau cea mai exagerat de folosită) din limba română: ”n-ai cu cine, domle, n-ai cu cine.”
***
- octombrie 2016 - Görlitz, Zgorzelec + Bunzlau (Bolesławiec) - 3 nopți
Mi-am făcut damblaua și am fost în căutare de produse ceramice la Bunzlau, eu omorîndu-mă așa după modelele lor, dar trebuie să spun că la fața locului nu au fost așa de atractive. Ne-am întors cu două farfurii. :(( De unde eu visam super paradisul ceramicii și-mi imaginam că mă duc cu banii de la nuntă și îmi fac preaplinul cu diverse căni și tot ce poate visa mintea, se pare că m-am dus cu sacul la pomul lăudat. Dar nu-i bai, că am atacat alte căni din altă colecție poloneză, pe care o știu de cînd am fost la Varșovia. Buuun.

Cred că nu mint dacă zic că probabil cam astea au fost plimbările anul ăsta, mi se pare un bilanț răsunător și năucitor și greu de atins în anii ce urmează.

O să mai avem musafiri. :)

Amsterdam (day two 5/5) (adică ultima parte, yay!)

După ce am plecat cu întîrziere de la Bibliotheca Rosenthaliana, am făcut un marş spre următorul punct de întîlnire, la alt corp al Universităţii Amsterdam, unde urma să-i cunoaştem pe omologii :)) noştri de la Jewish Studies. Ca să fie cît de cît liniştită că ajungem cu toţii la adresa respectivă, profesoara noastră a ţinut să mergem cu toţii pînă aproape şi abia după ne-a dat bilet de voie pentru aproape o oră. Atmosfera era vag apăsătoare, începuseră protestele în barbă cu da' mie mi-e foame şi de ce trebuie să mergem pînă acolo acum? nu ne putem vedea direct acolo?!

Multe poze de pe drum (nu mai am altele din ziua doi, puteţi respira uşuraţi. :) )

5. Marş prin oraş pe seară

La revedere, frumoasă clădire şi frumoase muzee! (Universitatea, Colecţiile Speciale)

O clădire care mi-a plăcut foarte foarte mult. A trebuit să mă documentez să scriu că e art nouveau (şi nu art deco). Durează pînă îmi intră în cap termenii ăştia. Adică pardon, termenii îi ştiu, numai că nu ştiu să îi asociez perioadelor/operelor respective. :)))

Cît fotografiam eu clădirea de mai sus, lumea se oprise în faţa portiţei ăsteia, am pozat-o şi eu şi abia acum am văzut că era intrarea la Begijnhof. În Amsterdam există nişte grădini publice (dar deschise publicului după un anumit orar) pe care nu le poţi remarca de la stradă. Cred că asta e cea mai cunoscută. Data viitoare! :D

O pisică într-un restaurant. :)

Sper să nu fac o mare gafă, da' aş zice că şi clădirea asta ţine de curentul artistic Art Nouveau. Mai zice şi blogul ăsta la fel. :)

Aici deja am fost grăbită că vai ce tîrziu e şi am apăsat şi eu pe buton la nimereală. :)

Se vede Universitatea. Maşinile care stau la semafor vin dinspre ea, pe partea stîngă. Practic mijlocul pozei e un corp al universităţii (sau mai multe?)

Poza asta e făcută de pe stradă, aşa că scuzaţi încadrarea. Habar nu aveam ce am în obiectiv, am aflat după că era Dam, un loc celebru în Amsterdam (pe care l-am văzut în aceeaşi seară, fără să ştiu unde sînt). :))

Am intrat într-un mall (căutam un locuşor unde să mănînc ceva repede). A fost al doilea mall pe ziua respectivă şi trebuie să spun că ambele arătau foarte bine!

La Ovidius am găsit o supiţă şi o cafea.

Spatele clădirii în care era un mall şi pe colţ Ovidius

Seara în compania colegilor olandezi şi a cîtorva voluntari din Israel a fost foarte reuşită. Au pregătit şi un bufet, eu eram sătulă, colegii mei s-au înfruptat cu hummus şi falafel. Au fost vreo trei jocuri de grup simpatice şi limba de comunicare a fost engleza, aleluia! :)

Au fost o oră şi jumătate foarte agreabile. Apoi a mers fiecare în treaba lui, am ajuns într-un grup mare într-un bar unde se fuma, aşa că mi-am luat tălpăşiţa. Am plecat fără ţel, ghidată de instinct, m-am rătăcit într-un fel, deşi vedeam mereu pe o stradă paralelă tramvaie sau autobuze şi ştiam în ce direcţie urma să merg mai tîrziu... A fost o plimbare splendidă, într-un fel ca o ieşire din timp, m-am simţit ca-ntr-o nuvelă de Eliade. :) Am aflat după că am fost în zona canalului Singel, am dat şi eu peste o librărie cu cărţi de călătorii, am şi fotografiat-o, dar era prea întuneric ca să mai iasă ceva cît de cît prezentabil. Da, şi m-am gîndit la librăria din Notting Hill.

Apoi am luat un tramvai pînă la Amsterdam Centraal, în ideea să merg la hotel, dar parcă era prea devreme, era atît de frumos, aşa că m-am răzgîndit şi de acolo am plecat pe jos pe un bulevard foarte populat, de unde mi-am luat nişte cartofi prăjiţi cu maioneză şi i-am mîncat în frig fix în piaţa Dam (eu neştiind că e Piaţa Dam), cumva m-am învîrtit în aceeaşi zonă* fără să ştiu. :) Acolo mi-am făcut un suvenir minunat, m-am mîzgălit cu maioneză pe jachetă. :))

Tot nu mă dădeam dusă, m-am hotărît să văd ce tramvai merge spre hotelul meu (pînă atunci mersesem la hotel doar cu metroul), l-am reperat şi mi-am zis mai merg o staţie-două pe jos şi apoi iau tramvaiul. Totuşi la un moment dat erau tot felul de şantiere şi mai era o braserie de-a dreptul atrăgătoare, am rezistat tentaţiei şi mi-am propus să beau ceva la barul hotelului. Am aşteptat tramvaiul, am urcat în el, fix acolo erau cîţiva colegi şi şi colega mea de cameră! Clar că e un oraş mic. :) Cu o seară înainte dădusem de colegi la metrou, acum la tramvai...!

Într-adevăr la hotel mi-am făcut damblaua şi, deşi ceilalţi au mers în camere, eu am coborît la o caipirinha. Am fost singură trei minute poate, apoi a venit alt grup de colegi care încă erau însetaţi. Una dintre colege fusese în Bucureşti, aşa că am avut un subiect de discuţie destul de interesant. Apoi au apărut şi profesoarele şi eu m-am retras în glorie la garaj. Urma o altă zi lungă. (Dar nu cu foarte multe poze.:P)

Vă mulţumesc pentru răbdarea şi interesul cu care mi-aţi urmărit peripeţiile prin Amsterdam. :)

*Aveam vreo două hărţi la mine, dar am hotărît să nu le folosesc decît dacă altfel nu se poate; plimbîndu-mă singură, nu am vrut să atrag atenţia prea mult asupra mea. :>

Amsterdam (day two 4/5)

Mai e un pic şi e gata ziua asta. :) Ieri am fost într-o altă dimensiune şi doar am ales pozele pe care le postez acum.

4. Bibliotheca Rosenthaliana

Ne-am întîlnit după prînz la una din clădirile Universităţii din Amsterdam, din cîte am înţeles "pe vremuri" facultăţile umaniste se aflau pe aproape, dar nu în aceeaşi clădire acelaşi corp (limba română nu are sinonime pentru "clădire"?!?!?!). "Pe vremuri", adică avem informaţii first hand, profesoara olandeză care preda ebraica în Frankfurt şi-a făcut studiile în Amsterdam. :)

Ce am văzut mi-a plăcut foarte mult. Totul e mult mai modern ca în Frankfurt şi peste tot domnea o atmosferă intelectuală care-ţi dădea ghes să iei şi tu loc şi să descoperi lucruri fascinante într-una din multele cărţi din bibliotecă.

Noi am vizitat Bibliotheca Rosenthaliana, care e parte a unui complex muzeal cu tema "colecţii speciale". Am cumpărat un calendar cu hărţi de la magazinul superb (!) al muzeului şi am primit un braţ de pliante, din care am aflat şi că acolo poate fi vizitat şi Muzeul Teatrului. La Muzeul de Arheologie Allard Pierson puteţi vizita pînă pe 17 aprilie o expoziţie cu tema Sicilia şi marea.

Ne-am lăsat genţile şi jachetele (în lumea mea tot geci le spun, fac un efort pe blog) la vestiare, sub cheie, am fost preluaţi de o doamnă curator care ne-a arătat manuscrise şi cărţi vreo două ore şi mai bine, cred, că noi nu ne mai dădeam duşi. Întîi am aflat cîte ceva despre istoria colecţiei bibliotecii Rosenthaliana, apoi am mers într-o altă sală, unde ea a început să înşire perne pe o masă, pe care punea obiecte (manuscrise şi cărţi, da) deschise şi ne povestea despre ele. Cred că aş fi putut să mai stau o zi să o ascult vorbind. Cred că dacă ar fi fost pe alese şi mi-ar fi zis cineva vrei să vii la activitatea asta sau preferi să bei o cafea, poate aş fi optat pentru cafea, pentru că nu mi-am imaginat că cineva poate face prezentarea unor cărţi atît de interesantă. Am făcut foarte multe fotografii (pe care nu vi le arăt, pentru că sînt cu colegii mei şi nu le-am cerut voie...) pentru că toţi erau fascinaţi şi nu se mai opreau din studiul colecţiei şi din discuţii şi întrebări adresate doamnei curator.
Cel mai scump obiect pe care l-am văzut este asigurat pentru suma de 750.000 EUR (nu e nicio greşeală, trei sferturi de milion de euro...!) şi se pare că există colecţionari care au oarecare dare de mînă şi care ar plăti şi unul-două milioane pentru un astfel de exemplar.

Dacă îmi amintesc bine, imaginea de mai jos reprezintă o carte publicată la o tipografie creştină: imaginea este cu capul în jos. :)

nişte amulete

În secolul XVII evreii au avut un Mesia fals în persoana lui Sabbatai Zevi (grafie conform wikipedia în engleză), toată lumea era fericită că gata, a venit Mesia, pînă cînd Sabbatai le-a făcut un mare bucluc şi s-a făcut musulman.

Sper că e clar pentru absolut toată lumea că-mi plac mult ilustraţiile (colorate) din cărţi (?) vechi.

Am vorbit un pic cu doamna curator şi mi-am amintit de perioada în care am lucrat şi eu cu cărţi vechi la biblioteca universităţii din Frankfurt şi cum ştiam şi eu care-s sumele pentru care asiguram cărţile pe care le trimiteam la scanat la Berlin, pentru a fi digitalizate. Doamna asta are probabil unul dintre cele mai faine joburi din lume şi e mereu pe drumuri :> pentru a face expertiza unor manuscrise şi colecţii. :)

Amsterdam (day two 3/5)

Postul ăsta ar trebui să meargă mai repede, că de fapt am ales 20 (!) de poze care nu prea ştiu ce reprezintă, dar îmi amintesc de nişte momente foarte frumoase şi n-am putut să mă hotărăsc la/pentru (?) mai puţine.

După Sinagoga Portugheză ne-am deplasat cu tramvaiul puţin, am reperat punctul următor de întîlnire şi am avut program de voie. V-am zis că n-am mai socializat, aşa că am luat-o la picior şi am căutat un locuşor cu soare, unde am băut o cafea şi am mîncat o/un Flammkuchen. :)

Apoi am purces la a mă rătăci de două ori chiar, dar s-a rezolvat, fără hartă încă! Timp aveam. :) Şi n-am panicat.

Poze, fără număr (20) :D

3. Plimbarea mea cu rătăciri la prînz.

Copacul ăsta mi s-a părut tare frumos şi parcă seamănă cu o menoră. :)

Cu siguranţă am mai scris că-mi plac razele! :)

Pe una din uşi poţi intra cu mobilă, pe alta nu...

Aici sînt nişte facultăţi ale Universităţii din Amsterdam. :) Şi o bibliotecă măcar, şi un muzeu...

Colega mea de cameră a făcut reclamă: este o expoziţie Chagall, iuhu! Iuhu, că a început sîmbătă, iar noi am plecat vineri... Ea, colega, a mai rămas. :) Dacă treceţi prin Amsterdam pînă pe 10 aprilie, spuneţi-mi şi mie dacă am ratat ceva. :)

Statuia ecvestră a  Reginei Wilhelmina se întorsese cu spatele, na, monarhii ăştia.

#nofilter! :D