Glasgow/UK cu niște completări

Stimate persoane interesate să vă plimbați prin UK,

dacă vreți să nu vă falimentați major, probabil că cel mai bine este să veniți cu banii lirele sterlineze în traistă. Schimbate la bancă, la casa de schimb, la vecinu, unde vreți voi.

Chestia este căci, așa cum am zis în postul precedent dedicat @Glasgow, eu am scos de la automat de la aeroport din Glasgow. Unde acuma nu este chiaaaar greu de imaginat că au niște comisioane mai sărite din schemă. Acum mi-am dat puțin în gugle și am aflat următoarele:

- treaba este foarte cunoscută și în general sînt țepuiți cei care au card în euro sau euro pe card cum să zic și care au de făcut cumpărături sau scos cash în țări fără euro, gen UK, Elveția, Polonia, Cehia și, cu voia Dvs., România. (Plus Maldive etc. etc., tot ce nu are euro). Mhhh Suedia. :))

Cetățeanu neștiutor este întrebat: vrei să îți calculăm în moneda ta de acasă? Tu ca fraieru zici da! Dacă zici nu, zicea un articol că la doice bank din Polonia apare pe monitor întrebare suplimentară: ești siguuuur? majoritatea clienților noștri au ales să facă tranzacția în moneda lor de acasă. Și tu ai să zici doamne ferește-mă și apără, ia să fac și eu ca ceilalți, doar nu sînt eu mai fraier.

Da iaca ești. Chestiunea se cheamă DCC (dynamic currency conversion) și se practică cu succes de către bănci etc. No bun.

Asta ar fi una. Eu am ales să îmi calculeze în euro, fincă nu eram la curent. Chestia asta m-a costat scump. Și oricum am avut o taxă suplimontară de care mă temeam că știu, anume mă costă 5 euro să ridic cash din străinătate cred. De asta mă străduiesc să nu scot 5 lire, mă înțelegeți.

Asta explică de ce în loc să plătesc pentru 200 lire vreo 226 euro plus 5 euro de care știam, am plătit 257 per total. Da nu-i nimic, am aflat acum. Dacă aflam peste 15 ani sau nevă?!

Din cîte am înțeles pe barba mea, nu mai sînt acceptate monedele vechi de o liră și bancnota veche de 5 lire. Monedele de alte valori sînt în continuare în circulație. Probabil vom găsi o metodă să ne descotorosim de cele 7 lire pensionate. Netul zice că dacă ai cont la o bancă în Anglia, nu ar trebui să ai probleme la schimbat, haha. Am o verișoară acolo, o să o rog pe ea să mă ajute.

Dacă lucrurile nu ar fi fost destul de complicate cu faptul că țară nouă, oare cum arată monedele și bancnotele lor, tadam, Scoția are și bancnotele ei personale (<---link!!!) ca să zic așa, care în Scoția se pare că sînt la fel de valabile ca lirele cu regina nopții ă pardon Angliei, dar gurile rele de pe net zic iu uiș! Mai precis teoretic lirele scoțiene ar trebui să fie acceptate și în afara Scoției, dar cică practica ne omoară. Cum nu vă este foarte greu să vă imaginați, bineînțeles că am venit acasă încălțată și cu o astfel de bancnotă. Deși tocmai mă descotorosisem de una.

Ah, poate mă enervează britanicii ăștia așa la grămadă și mă fac iară numismată și mai discutăm. Numismații erau cu banii, nu???

PS Aș dori să mai revin asupra subiectului Glasgow etc., să vedem cum îmi va permite timpul.

Glasgow într-o zi (post lunguț și fără poze, da cu linkuri!)

O să vă iau direct și o să zic în clar că, atunci cînd cineva îmi spune ”mă duc la :insert destination here:”, de obicei eu spun oa și mai întreb cînd etc. și apoi nu pot pentru ca să mă aptțin și îmi dau în gugle ca să văd dacă nu m-aș putea duce și eu. Adică nu tre să mă invite nimeni, eu mă descurc și singură. Practic mă inspir așa din călătoriile altora. Și mult timp am zis nu nu că lucrarea de licență da sinceră să fiu fix în clipa asta nu mi-e gîndul la ea și sînt destul de zen.

No, anu ăsta fac 40 de primăveri tadaaaam! Și găsisem de zioa mea să merem cu P. la Mencestă foarte ieftin (ca la 10 EUR per segment per persuană, adică 40 ioro per total noi 2) căci aleluia sau din păcate a intrat Ryanair pe piața din Frankfurt International. Pînă acum operau doar de pe Frankfurt Hahn care don-t even get me started da, nu știu unde e apostroful iaca nu e în Frankfurt, e practic în Luxemburg, deci la mama cioarelor.
P. s-a dat nițel lovit pe bună dreptate, că în luna respectivă oricum sîntem plecați de doo ori și omul mai are și serviciu! :D

Ei. Atîta mi-a trebuit să îmi spună o prietenă ;) că pleacă la Glasgow nuj cînd. Adică știu. M-am uitat în calendaru meu, era foarte verde, da prețurile ryanair nu erau chiar așa cum mi le doream eu. În schimb, am găsit de ieri pînă azi tot cu 10 ioro per segment (comparativ, ca să mergi un drum de la noi din sat pînă în Frankfurt, 20 de minute aproximativ, cu mijloacele din transport în comun, face la ora la care vă scriu 4,90 eur (!!!!!).) N-am stat mai deloc pe gînduri, mi-am trîntit și un hotel și mbye! Ok, m-am consultat cu P., care nu a avut nimic împotrivă și nici fun interes major să meargă, plus că și-a luat liber luni ca să se uite la Superbol. :D A, da, și a fost de acord să mă ducă la aeroport, căci plecam cam dimineață. Mă rog, nu chiar de speriat, la 6:45, dar dacă ar fi trebuit să ajung acolo cu metroul, mmm mă tem că metroul ar fi trebuit să fie un taxi și deja nu mă mai jucam. No bun.

Fiind vorba doar de o noapte, vă zic în clar că bagajul meu a fost ebook readerul, pastă de dinți, cremă de față, periuță pe care am aruncat-o și nijte șosete și chiloți și ca să-mi dau cu stîngu în dreptu, vă zic că nici măcar n-am făcut duș în străinătățuri. În sfîrșit o călătorie fără prea mare ștres.

A, nu mai fusesem niciodată în Scoția sau în UK. Doar de vreo trei ori în Irlanda. Mai că aș zice că auzisem de Glasgow, dar nu știam nimic despre. As in nimic. Ok, Sir Andy Murray e născut acolo, ok?! :)

Mulți prieteni de-ai lui P. tot au propus excursii în Scoția la dezgustări de uiski da pardon mie nu îmi place deloc da deloc uiskiul mai precis nu po să îl beau să îl înghit și excursiile alea aveau niște prețuri de îți cam sărea basca deci na nu mă interesa Scoția în mod deosebit. Ok, am și eu limitările mele, sînt perfectă în proporție de 99%. :D #șimodestă

Acum am avut vreo două-trei săptămîni să văd cu ce se mănîncă acest Glasgow, dar mare lucru nu am reșerșat, că chiar am fost destul de bizi. Știam că trebuie să ajung cumva de la aeroport în oraș și înapoi (hotelul meu a fost la aeroport). Și mai știam vreo două chestii pe care voiam să le văd (catedrala și universitatea), să merg cu autobuzul hop on hop off (chestia asta s-a tradus în română?), să ajung la unul din cele cel puțin trei magazine Oxfam Bookshop :D și să mănînc pe undeva, eram destul de flexibilă. Mi-ar fi plăcut să mă mai plimb pe acolo, dar mai mult timp nu am avut.

Da, aș fi putut merge două zile, dar am vrut s-o fac și pe asta, adică să plec pentru o zi. Și nu voiam să cheltuiesc foarte mult. Probabil că aș fi cheltuit dublu dacă stăteam dublu. Dacă nu mai mult. :D

Bineînțeles că iar mi-a plăcut și iar mi-ar plăcea să mai merg. Și o prietenă care are gusturi cam ca ale mele în materie de călătorii mi-a spus că Edinburgh e orașul ei preferat ever. Mpfuai. Care Edinburgh e foarte aproape de Glasgow, cam 75 de km.

Partea nasoală e că drăguța de liră sterlină e scumpișoară și are o putere de cumpărare foarte modestă. Mă rog, din experiența mea. Nici nu mi-am dat silința în mod deosebit și am topit cam o sută de lire în această excursie. Vorbesc de cumpărături și cheltuieli pe loc, nu hotelul, pe care îl plătisem ”din timp”. 

Aeroportul din Glasgow (sînt două, eu am aterizat la cel din localitatea Paisley) e, #wikiknows, al doilea ca mărime din Scoția. Mi-am imaginat un gigant. De fapt e un fel de Bacău, să mă ierte cei din Bacău, că nu știu cît de mare e aeroportul lor. Oricum, eu plecînd din Frankfurt, care e maaaaaaaare, am ajuns în țara piticilor. :D

Am ochit de unde fac rost de lire, de unde iau bilet de autobuz spre oraș, unde se fumează :) (atenție, doar în afara aeroportului, inclusiv țigara electronică :D) și am zis ok, hai să trag o fugă pînă la hotel, să întreb de la ce oră au micul dejun a doua zi, că dacă cumva nu am timp să mănînc, să fiu pe fază să îmi iau o banană ceva. De la aeroport la hotel am făcut 3 minute pe jos. Ok, poate 5, că nu știam drumul încă și am și stat la un semafor.

La recepție, Nicole mi-a zis că iată cheia ta de la camera 130 și po să iei micul dejun pînă la ora 10. Mîine? am vrut eu să fiu sigură. Da, dar și azi, a zis ea. Mie mi-a cam picat fața, dar am fost și eu de treabă și 1 am mers în cameră (în cariera mea turistică nu îmi amintesc să mai fi putut intra în cameră la ora 9 dimineața, oficial puteam să vin de la ora 15...) și 2 am fost și am mîncat, că eram puțin lihnită, chiar nu știu de ce.

După ce am terminat cafeaua, am mers în cameră și am dormit două ceasuri. #becauseIcan :D La trezire am băgat două banane, că na. Camera foarte, foarte drăguță. Micul dejun mai degrabă modest, dar pentru două dimineți :D, cum a fost cazul meu, foarte ok. Pentru cei nemîncători de gluten, aveau porridge fără. Ole!

Am scos de la un automat de la aeroport 200 de lire și automatul mi-a arătat că din contul meu zboară de fapt 252 și nu mai știu cît euro. Și nu m-aș mira să mă mai taxeze după. Acum nu știu, trebuia să fi schimbat bani la bancă în Germania? Altă dată.

Pe la 12:30 plecam spre oraș cu autobuzul, 12 lire parcă dus-întors. Mult. S-ar putea să fie și mai ieftin, nu am avut timp de mari cercetări. Autobuzul 500. Atenție, există și aplicație, se poate lua bilet din app, cred că e același tarif. Poate merită verificat. Poate afișează și orele la care circulă, eventual cu timp real. Acceptă și contactless pay. Eu am avut cash și am primit rest. Fusesem avertizată că e o chestie cu restul la autobuze în UK, că trebuie să ai bani potriviți etc. La linia asta nu a fost cazul. Biletul l-am luat din fața autobuzului. Se putea lua și din clădirea aeroportului. Total 12 lire.

Mi-a plăcut ce-am văzut! De pe drum chiar. Ba chiar de cînd ne pregăteam de aterizare, foarte frumos!

Am coborît la ultima stație, mă rog, aș fi putut să cobor și ceva mai devreme. Cum am ajuns în buricul tîrgului, am reperat autobuzul hop on hop off, m-am urcat în el și am plecat în explorare. 15 lire parcă. Mi se pare că era reducere o liră pentru studenți sau așa, dar m-am prins tîrziu, că eram fermecată de soarele orbitor (!!!!!!!!!!!) și de frumusețea peizajului. Și aici cred că se poate lua bilet online, pentru două zile costă doar cu o liră mai mult, na, la mine nu a fost cazul. Poate au și app... Total 27 lire.

Turul a fost foarte frumos, mă lovise o foaaaame de nu visam decît la cum o să se termine traseul și o să cobor, cînd am ajuns la universitate (<--- click meeeee. Sper să meargă linkul) și mi-am făcut curaj și am coborît. Bravo cultura, adios vitamina. Aveam în traistă o felie de pîine de acasă și o ciocolată ROM. :D Mi-am amăgit cît de cît foamea și am admirat universitatea, care chiar e frumoasă rău, da rău. Am stat la soare și m-am uitat la Glasgow, fără să știu ce văd, foarte frumos. Am intrat în capela universității, unde cineva era bizi la orgă.
Am mai intrat prin niște clădiri și chiar am urcat pe niște scări unde scria în clar în engleză și în ceva limbă asiatică (suspectez chineza!) nu treceți mai departe decît dacă aveți programare. Mna. Asta era nu știu ce clădire Adam Smith, foarte drăguță ea așa. Universitatea are niște arcade mhh o să zic gotice și sper să aibă bunul simț să fie gotice, că doar ce altceva să fie, foarte pozabile, de altfel tocmai am găsit un videoclip de două minuțele și poate vreți să vă uitați la el. Eu mai vizitasem universitatea din Dublin, da tre să zic că asta din Glasgow mi s-a părut mai spectaculoasă. Cred că o să încerc să ajung și la Oxford și care mai era a da Cambridge. Și nici măcar nu sînt fană Harry Potter! În caz că n-are sens ceea ce tocmai am scris, doresc să subliniez că nu sînt fană Harry Potter. Am intrat acolo la muzeul gratuit Hunterian și am ieșit repede, că picturile erau pe partea cealaltă a străzii. Într-o clădire nespectaculoasă. E drept că selecția lor nu m-a leșinat și am bifat-o urgent, e drept fiindu-mi vag jenă, da asta e, nu am avut timp de mai mult. Doresc să precizez că mor de dragul magazinelor de la muzee și a da la magazinul universității m-am scuturat de o sumă undeva între 20 și 30 de lire pe o carte cu hărți (moartea mea, cred), tote bag și vederi. Magazinul muzeului a scăpat, iuhu. Total 47-57 lire.

Am prins autobuzul hop on hop off și iuhu am ajuns cu el de unde plecasem. Din centru am mers la librăria Oxfam și era să dau atacul la Alexander McCall Smith, aveau aproape un raft!!!, dar m-am aptținut ca o eroină (pentru că am deja un milion de cărți de AMCS, necitite!) (bravo, vio! rău, vio! :D) și am luat doar o carte cu dinozauri, pentru copii, două volume dintr-o metodă de învățat ebraica (seria Speranța moare ultima :P) și un volum bilingv de povestiri israeliene. 8 lire. Total 55-65 lire.

A, P. a fost în Anglia cîteva ceasuri acum cîțiva ani. A cumpărat o cană de la Starbacs și a adus restul de lire acasă. Aceste lire se aflau cu mine confortabil în portofel. Confortul era mai mult al meu, că mă gîndeam domle lasă că am pe ce pune mîna dacă e fo urgență. Urgență nu a fost, da cele 5 lire bancnotă nu mai sînt valabile ole și la fel cele două monede de o liră. Bancnota de puțin timp. Iuhu aș putea spune.

Deja era tîrzior și gugle mi-a zis că aș mai fi avut 30 de minute să ajung pînă la catedrală și să o și vizitez. Nțo mi-am zis eu. Muzeul de artă modernă tocmai se închidea, așa că am purces și eu spre un restaurant. Voiam să văd ce are de oferit Cafe Andaluz, domnul de la intrare a fost foarte trist că nu făcusem rezervare și m-a invitat să mai vin pe la ora 21. Io am zis sigur că da și am mers cu mici emoții la Carluccio-s. Pe care îi știam din Dublin, ole. Am găsit loc, am mîncat niște măsline, o bruschetă și un risotto (am precizat că eram leșinată de foame da!?!?!?!) și am băut o bere. Total 25,70 lire sau cam așa. Fără bacșiș. Am vaga impresie că prețurile pe care le știam în euro din Dublin s-au transformat aici pur și simplu în lire. Gen: berea fensi 3,40 euro la Dublin sau 3,40 lire la Glasgow. Mhhh. Total 83-93 lire.
Pe lîngă că îmi era foame, nu băusem nici o picătură de nimica de la cafeaoa de la micul dejun. Da, total nesănătos, nu mai fac. Dar nu mi-a sărit un chioșc cu apă în față, eu ce să fac.

Se făcuse noapte (adică era întuneric, tîrziu nu era cine știe ce), am căutat stația lui 500, am ratat la mustață primul autobuz, că mi-a fost frică să trec strada pe roșu, cu sistemul ăsta cu look right și look left. M-am mai plimbat o tură în jurul blocului și apoi am avut încredere în instinctele mele și în planul afișat pe hîrtie și nu pe tabloul electronic și într-adevăr autobuzul a venit și eu și ceilalți doi flăcăi în afară de șofer am ajuns la destinație cît ai zice pește cu mămăliguță, vreo 15 minute am făcut.

Am mers la supermarketul din stația de autobuz/aeroport, am luat o apă minerală și două pachete de dulciuri sănătoase (firma se numește nakd, v-aș da link din gugle, dar browserul meu nu vrea să îmi deschidă decît pagina germană, care poate nu vă ajută foarte tare), fără zahăr, fără gluten, groaznice ce mai. Cost 4,50 lire. Total 87,50-97,50.

La hotel am băut o gură de apă, m-am prăvălit în pat, m-am uitat la emisiunea Mastermind de pe bbc 2 cred, super quiz, nu am mai văzut așa ceva. Și apoi am dat stingerea imediat după ora 21, fără ca măcar să mă fi spălat pe dinți, pentru că singurul lucru la care m-am gîndit înainte de a stinge lumina a fost să pornesc alarma . Ă adică am căzut răpusă vreau să zic.

Gata, v-am zis tot. Dimineață am pus totul în rucsac, am mers la masă, am făcut check out. A, camera mea dădea înspre o autostradă, mai precis aproape puteai atinge cu mîna podul respectiv, dar geamurile au izolat totul minunat. Chiar nu m-am așteptat.

La aeroport a mers totul destul de strună și tadam am ajuns cu bine acasă.

Ce frumos a fost la Glasgow! :D

Ne/recunoscătoare?

Nu cred că e vreun secret pentru cine ajunge pe blogul ăsta că îmi place să mă plimb. Și cînd zic să mă plimb mă gîndesc la ”a călători”. Dacă ar fi după mine, cu cît mai mult, cu atît mai bine.

Am avut ani plini și ani mai puțini plini, dar aș zice că nu sufăr deloc la capitolul ”neplimbată”. Chiar mă gîndeam prin vară, cînd știam că nu mai avem planuri de voiaj după iunie (parcă), că stau foarte foarte bine, că din decembrie încoace am umblat cît alții în 5 ani. După cum urmează și sper să nu uit nimic.

- decembrie 2015 - 4 zile la Praga, de aniversarea mariajului :), cu prietenii polonezi care între timp au o mică Marie, yay.
- februarie 2016 - P. a avut concediu două săptămîni, eu visam o insulă ceva, a trebuit să mă mulțumesc cu două nopți la Trier, am prins o vijelie din aia meteo de ne-a udat într-un mare fel, dar oricum, foarte vizitabil orășelul
- februarie 2016 - Amsterdam - excursie organizată de cei de la facultate, 3 nopți parcă
- aprilie 2016 - Dublin - pentru că i s-a pus pata lui P. să ia bilete de la șpeculă! la un concert Glen Hansard și dacă tot am mers la concert, doar nu era să nu stăm deloc - 4 nopți dacă nu 5.
- aprilie 2016 - Stuttgart - semifinalele și finalele (simplu și dublu) turneului de tenis feminin - două zile, petrecute pretty much uitîndu-ne la tenis (deci nu chiar turistic, dar foarte fain, mai mergem.)
- iunie 2016 - undeva în estul Germaniei. la lacul Störmthaler, reuniune cu gașca de prieteni ai lui P., toți cu familii cu copii, ne-am dus și noi cu cumnata și nepotul, să nu fim mai prejos - trei zile, două nopți.
- iunie 2016 - Vio takes Andalusia solo, că doar v-am zis că am fost trimisă în vizită de lucru, doar-doar. Cam o săptămînă.

***
Nu știu cum am ajuns să ne conversăm, eu cu prietena mea cehoaica, despre călătorii de curînd. P. avusese concediu și a fost într-un parc de distracții care nu m-a interesat și apoi a stat acasă, dreptul lui. Eu sperasem să ieșim prin zonă, dar n-am vrut să forțez nota.
Și m-am trezit că zic ăăă am fost la Pragaaa, dar asta anul trecut, am fost la Trieeeer, am fost în estul Germaniei (nu pot ține minte numele lacului ăluia)...Ăăăă am fost la Stuttgart!
Ați fost și la Dublin, zice cehoaica. Eu: daaa!
Mai mergem juma de oră pe stradă și mă lovește: vai tu, am uitat de Andaluzia!
Cehoaica: mă gîndeam dacă o să-ți amintești...

Vin acasă și îi povestesc lui P. auzi tu uitasem și de Dublin, dar mai ales de Andaluzia, care e practic ieri!

Dar nu e chiar ieri, că între iunie și octombrie sînt două luni lungi. :)

Oricum, am fost surprinsă nu cine știe ce pozitiv că după ce am suspinat nu știu cîte săptămîni că vai cît de fain a fost, s-a rupt filmul și am uitat cu totul de experiența asta.
***
Curs de conversație în ebraică săptămîna trecută: ce ați făcut în vacanță?
Vio: am avut două grupe de musafiri, a fost fain, nu am fost plecată nicăieri, ce nașpa. Ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă adică am fost plecată, dar în iunie, aproape că nu se pune.

Aici ar trebui să zic despre mine expresia mea preferată (sau cea mai exagerat de folosită) din limba română: ”n-ai cu cine, domle, n-ai cu cine.”
***
- octombrie 2016 - Görlitz, Zgorzelec + Bunzlau (Bolesławiec) - 3 nopți
Mi-am făcut damblaua și am fost în căutare de produse ceramice la Bunzlau, eu omorîndu-mă așa după modelele lor, dar trebuie să spun că la fața locului nu au fost așa de atractive. Ne-am întors cu două farfurii. :(( De unde eu visam super paradisul ceramicii și-mi imaginam că mă duc cu banii de la nuntă și îmi fac preaplinul cu diverse căni și tot ce poate visa mintea, se pare că m-am dus cu sacul la pomul lăudat. Dar nu-i bai, că am atacat alte căni din altă colecție poloneză, pe care o știu de cînd am fost la Varșovia. Buuun.

Cred că nu mint dacă zic că probabil cam astea au fost plimbările anul ăsta, mi se pare un bilanț răsunător și năucitor și greu de atins în anii ce urmează.

O să mai avem musafiri. :)

Amsterdam (day two 5/5) (adică ultima parte, yay!)

După ce am plecat cu întîrziere de la Bibliotheca Rosenthaliana, am făcut un marş spre următorul punct de întîlnire, la alt corp al Universităţii Amsterdam, unde urma să-i cunoaştem pe omologii :)) noştri de la Jewish Studies. Ca să fie cît de cît liniştită că ajungem cu toţii la adresa respectivă, profesoara noastră a ţinut să mergem cu toţii pînă aproape şi abia după ne-a dat bilet de voie pentru aproape o oră. Atmosfera era vag apăsătoare, începuseră protestele în barbă cu da' mie mi-e foame şi de ce trebuie să mergem pînă acolo acum? nu ne putem vedea direct acolo?!

Multe poze de pe drum (nu mai am altele din ziua doi, puteţi respira uşuraţi. :) )

5. Marş prin oraş pe seară

La revedere, frumoasă clădire şi frumoase muzee! (Universitatea, Colecţiile Speciale)

O clădire care mi-a plăcut foarte foarte mult. A trebuit să mă documentez să scriu că e art nouveau (şi nu art deco). Durează pînă îmi intră în cap termenii ăştia. Adică pardon, termenii îi ştiu, numai că nu ştiu să îi asociez perioadelor/operelor respective. :)))

Cît fotografiam eu clădirea de mai sus, lumea se oprise în faţa portiţei ăsteia, am pozat-o şi eu şi abia acum am văzut că era intrarea la Begijnhof. În Amsterdam există nişte grădini publice (dar deschise publicului după un anumit orar) pe care nu le poţi remarca de la stradă. Cred că asta e cea mai cunoscută. Data viitoare! :D

O pisică într-un restaurant. :)

Sper să nu fac o mare gafă, da' aş zice că şi clădirea asta ţine de curentul artistic Art Nouveau. Mai zice şi blogul ăsta la fel. :)

Aici deja am fost grăbită că vai ce tîrziu e şi am apăsat şi eu pe buton la nimereală. :)

Se vede Universitatea. Maşinile care stau la semafor vin dinspre ea, pe partea stîngă. Practic mijlocul pozei e un corp al universităţii (sau mai multe?)

Poza asta e făcută de pe stradă, aşa că scuzaţi încadrarea. Habar nu aveam ce am în obiectiv, am aflat după că era Dam, un loc celebru în Amsterdam (pe care l-am văzut în aceeaşi seară, fără să ştiu unde sînt). :))

Am intrat într-un mall (căutam un locuşor unde să mănînc ceva repede). A fost al doilea mall pe ziua respectivă şi trebuie să spun că ambele arătau foarte bine!

La Ovidius am găsit o supiţă şi o cafea.

Spatele clădirii în care era un mall şi pe colţ Ovidius

Seara în compania colegilor olandezi şi a cîtorva voluntari din Israel a fost foarte reuşită. Au pregătit şi un bufet, eu eram sătulă, colegii mei s-au înfruptat cu hummus şi falafel. Au fost vreo trei jocuri de grup simpatice şi limba de comunicare a fost engleza, aleluia! :)

Au fost o oră şi jumătate foarte agreabile. Apoi a mers fiecare în treaba lui, am ajuns într-un grup mare într-un bar unde se fuma, aşa că mi-am luat tălpăşiţa. Am plecat fără ţel, ghidată de instinct, m-am rătăcit într-un fel, deşi vedeam mereu pe o stradă paralelă tramvaie sau autobuze şi ştiam în ce direcţie urma să merg mai tîrziu... A fost o plimbare splendidă, într-un fel ca o ieşire din timp, m-am simţit ca-ntr-o nuvelă de Eliade. :) Am aflat după că am fost în zona canalului Singel, am dat şi eu peste o librărie cu cărţi de călătorii, am şi fotografiat-o, dar era prea întuneric ca să mai iasă ceva cît de cît prezentabil. Da, şi m-am gîndit la librăria din Notting Hill.

Apoi am luat un tramvai pînă la Amsterdam Centraal, în ideea să merg la hotel, dar parcă era prea devreme, era atît de frumos, aşa că m-am răzgîndit şi de acolo am plecat pe jos pe un bulevard foarte populat, de unde mi-am luat nişte cartofi prăjiţi cu maioneză şi i-am mîncat în frig fix în piaţa Dam (eu neştiind că e Piaţa Dam), cumva m-am învîrtit în aceeaşi zonă* fără să ştiu. :) Acolo mi-am făcut un suvenir minunat, m-am mîzgălit cu maioneză pe jachetă. :))

Tot nu mă dădeam dusă, m-am hotărît să văd ce tramvai merge spre hotelul meu (pînă atunci mersesem la hotel doar cu metroul), l-am reperat şi mi-am zis mai merg o staţie-două pe jos şi apoi iau tramvaiul. Totuşi la un moment dat erau tot felul de şantiere şi mai era o braserie de-a dreptul atrăgătoare, am rezistat tentaţiei şi mi-am propus să beau ceva la barul hotelului. Am aşteptat tramvaiul, am urcat în el, fix acolo erau cîţiva colegi şi şi colega mea de cameră! Clar că e un oraş mic. :) Cu o seară înainte dădusem de colegi la metrou, acum la tramvai...!

Într-adevăr la hotel mi-am făcut damblaua şi, deşi ceilalţi au mers în camere, eu am coborît la o caipirinha. Am fost singură trei minute poate, apoi a venit alt grup de colegi care încă erau însetaţi. Una dintre colege fusese în Bucureşti, aşa că am avut un subiect de discuţie destul de interesant. Apoi au apărut şi profesoarele şi eu m-am retras în glorie la garaj. Urma o altă zi lungă. (Dar nu cu foarte multe poze.:P)

Vă mulţumesc pentru răbdarea şi interesul cu care mi-aţi urmărit peripeţiile prin Amsterdam. :)

*Aveam vreo două hărţi la mine, dar am hotărît să nu le folosesc decît dacă altfel nu se poate; plimbîndu-mă singură, nu am vrut să atrag atenţia prea mult asupra mea. :>

Amsterdam (day two 4/5)

Mai e un pic şi e gata ziua asta. :) Ieri am fost într-o altă dimensiune şi doar am ales pozele pe care le postez acum.

4. Bibliotheca Rosenthaliana

Ne-am întîlnit după prînz la una din clădirile Universităţii din Amsterdam, din cîte am înţeles "pe vremuri" facultăţile umaniste se aflau pe aproape, dar nu în aceeaşi clădire acelaşi corp (limba română nu are sinonime pentru "clădire"?!?!?!). "Pe vremuri", adică avem informaţii first hand, profesoara olandeză care preda ebraica în Frankfurt şi-a făcut studiile în Amsterdam. :)

Ce am văzut mi-a plăcut foarte mult. Totul e mult mai modern ca în Frankfurt şi peste tot domnea o atmosferă intelectuală care-ţi dădea ghes să iei şi tu loc şi să descoperi lucruri fascinante într-una din multele cărţi din bibliotecă.

Noi am vizitat Bibliotheca Rosenthaliana, care e parte a unui complex muzeal cu tema "colecţii speciale". Am cumpărat un calendar cu hărţi de la magazinul superb (!) al muzeului şi am primit un braţ de pliante, din care am aflat şi că acolo poate fi vizitat şi Muzeul Teatrului. La Muzeul de Arheologie Allard Pierson puteţi vizita pînă pe 17 aprilie o expoziţie cu tema Sicilia şi marea.

Ne-am lăsat genţile şi jachetele (în lumea mea tot geci le spun, fac un efort pe blog) la vestiare, sub cheie, am fost preluaţi de o doamnă curator care ne-a arătat manuscrise şi cărţi vreo două ore şi mai bine, cred, că noi nu ne mai dădeam duşi. Întîi am aflat cîte ceva despre istoria colecţiei bibliotecii Rosenthaliana, apoi am mers într-o altă sală, unde ea a început să înşire perne pe o masă, pe care punea obiecte (manuscrise şi cărţi, da) deschise şi ne povestea despre ele. Cred că aş fi putut să mai stau o zi să o ascult vorbind. Cred că dacă ar fi fost pe alese şi mi-ar fi zis cineva vrei să vii la activitatea asta sau preferi să bei o cafea, poate aş fi optat pentru cafea, pentru că nu mi-am imaginat că cineva poate face prezentarea unor cărţi atît de interesantă. Am făcut foarte multe fotografii (pe care nu vi le arăt, pentru că sînt cu colegii mei şi nu le-am cerut voie...) pentru că toţi erau fascinaţi şi nu se mai opreau din studiul colecţiei şi din discuţii şi întrebări adresate doamnei curator.
Cel mai scump obiect pe care l-am văzut este asigurat pentru suma de 750.000 EUR (nu e nicio greşeală, trei sferturi de milion de euro...!) şi se pare că există colecţionari care au oarecare dare de mînă şi care ar plăti şi unul-două milioane pentru un astfel de exemplar.

Dacă îmi amintesc bine, imaginea de mai jos reprezintă o carte publicată la o tipografie creştină: imaginea este cu capul în jos. :)

nişte amulete

În secolul XVII evreii au avut un Mesia fals în persoana lui Sabbatai Zevi (grafie conform wikipedia în engleză), toată lumea era fericită că gata, a venit Mesia, pînă cînd Sabbatai le-a făcut un mare bucluc şi s-a făcut musulman.

Sper că e clar pentru absolut toată lumea că-mi plac mult ilustraţiile (colorate) din cărţi (?) vechi.

Am vorbit un pic cu doamna curator şi mi-am amintit de perioada în care am lucrat şi eu cu cărţi vechi la biblioteca universităţii din Frankfurt şi cum ştiam şi eu care-s sumele pentru care asiguram cărţile pe care le trimiteam la scanat la Berlin, pentru a fi digitalizate. Doamna asta are probabil unul dintre cele mai faine joburi din lume şi e mereu pe drumuri :> pentru a face expertiza unor manuscrise şi colecţii. :)

Amsterdam (day two 3/5)

Postul ăsta ar trebui să meargă mai repede, că de fapt am ales 20 (!) de poze care nu prea ştiu ce reprezintă, dar îmi amintesc de nişte momente foarte frumoase şi n-am putut să mă hotărăsc la/pentru (?) mai puţine.

După Sinagoga Portugheză ne-am deplasat cu tramvaiul puţin, am reperat punctul următor de întîlnire şi am avut program de voie. V-am zis că n-am mai socializat, aşa că am luat-o la picior şi am căutat un locuşor cu soare, unde am băut o cafea şi am mîncat o/un Flammkuchen. :)

Apoi am purces la a mă rătăci de două ori chiar, dar s-a rezolvat, fără hartă încă! Timp aveam. :) Şi n-am panicat.

Poze, fără număr (20) :D

3. Plimbarea mea cu rătăciri la prînz.

Copacul ăsta mi s-a părut tare frumos şi parcă seamănă cu o menoră. :)

Cu siguranţă am mai scris că-mi plac razele! :)

Pe una din uşi poţi intra cu mobilă, pe alta nu...

Aici sînt nişte facultăţi ale Universităţii din Amsterdam. :) Şi o bibliotecă măcar, şi un muzeu...

Colega mea de cameră a făcut reclamă: este o expoziţie Chagall, iuhu! Iuhu, că a început sîmbătă, iar noi am plecat vineri... Ea, colega, a mai rămas. :) Dacă treceţi prin Amsterdam pînă pe 10 aprilie, spuneţi-mi şi mie dacă am ratat ceva. :)

Statuia ecvestră a  Reginei Wilhelmina se întorsese cu spatele, na, monarhii ăştia.

#nofilter! :D