11 între 1 mai și 1 iunie

A, da, cărți. 

Într-un fel, mă laud, deși nu chiar am motive. Altfel, notez o creștere care mă bucură. Mă întreb dacă nu cumva se datorează faptului că aproape am terminat biblioteca (feng shui etc.)

Văd și eu cu ochiul liber că am citit niște cărticele subțirele, cu toate astea, mă bucur că le-am citit. Da, da, și două chestiuțe gen comics care se citesc cam în jumătate de oră.

În prima poză sper că l-ați remarcat pe colegul meu într-ale literaturii!

Samantha Irby, de care v-am mai scris, mi-a plăcut foarte, foarte mult, dar cu ea sînt deja cumva la pertu, că i-am abonat un newsletter și îi citesc niște prostioare foarte, foarte hazoase (povestește o emisiune de scandal la care vin doi și se ceartă și judecătorul decide cine cîștigă procesul).
Luis García Jambrina, în schimb, a fost o revelație venită de nicăieri. Adică i s-a tras de la faptul că numele nu îmi zicea nimic, dar cartea e foarte subțire, așa că mi-am zis: ia să vedem. A, da, o prietenă a lăudat coperta, pe mine nu m-a atras mai deloc, din nou, dovada. Am primit-o cadou de la o prietenă acum cîțiva ani, am notat doar persoana, nu și data/anul, iar prietena nu își mai amintește, hehe. A apărut în 2006, deci undeva pe acolo.

Samantha Irby nu apare în poză, din motive de ebooks.

e înseamnă ebook, c acele comics, r e recitire și t traducere (menționată doar o dată, pentru că citisem cartea respectivă și în original). 5 cărți sînt cumpărate luna asta (am cumpărat mai multe, mna).

e Samantha Irby – New Year, Same Trash: Resolutions I Absolutely Did Not Keep 28

c Guy Delisle – Le guide du mauvais père 191

c Miriam & Ezra Elia – Edward. Jurnalul unui hamster 89

e Samantha Irby – We Are Never Meeting in Real Life: Essays 288

rt Georges Perec – Was für ein kleines Moped 80

Nick Hornby – The Complete Polysyllabic Spree 278

Siri Hustvedt – Der Sommer ohne Männer 300

Isabel Allende – Țara mea inventată 211

Carlos María Domínguez – Das Papierhaus 93

r Luis Sepúlveda – Jurnalul unui killer sentimental. Yacaré 173

Luis García Jambrina – Vise paralele 121

Cum, necum, s-au adunat 1852 pagini. Îmi pare rău, nu pot mări scrisul de mai sus. E copiat dintr-un document. Da, am încercat. :)

Ar mai fi mai multe de zis, dar nici nu vreau să mă lungesc, nici recenzii (??) la cele mai recente lecturi nu am apucat să scriu pe goodreads și chiar uit de la zi la zi chestii, hehe. Ce vreau să menționez neapărat e că traducerile din spaniolă în română mi s-au părut foarte, foarte reușite. Responsabile sînt Cornelia Rădulescu (Isabel Allende), Irina Dogaru (Luis Sepúlveda) și Ileana Scipione (Luis García Jambrina). Multe mulțumiri.

Amsterdam (day two 4/5)

Mai e un pic şi e gata ziua asta. :) Ieri am fost într-o altă dimensiune şi doar am ales pozele pe care le postez acum.

4. Bibliotheca Rosenthaliana

Ne-am întîlnit după prînz la una din clădirile Universităţii din Amsterdam, din cîte am înţeles "pe vremuri" facultăţile umaniste se aflau pe aproape, dar nu în aceeaşi clădire acelaşi corp (limba română nu are sinonime pentru "clădire"?!?!?!). "Pe vremuri", adică avem informaţii first hand, profesoara olandeză care preda ebraica în Frankfurt şi-a făcut studiile în Amsterdam. :)

Ce am văzut mi-a plăcut foarte mult. Totul e mult mai modern ca în Frankfurt şi peste tot domnea o atmosferă intelectuală care-ţi dădea ghes să iei şi tu loc şi să descoperi lucruri fascinante într-una din multele cărţi din bibliotecă.

Noi am vizitat Bibliotheca Rosenthaliana, care e parte a unui complex muzeal cu tema "colecţii speciale". Am cumpărat un calendar cu hărţi de la magazinul superb (!) al muzeului şi am primit un braţ de pliante, din care am aflat şi că acolo poate fi vizitat şi Muzeul Teatrului. La Muzeul de Arheologie Allard Pierson puteţi vizita pînă pe 17 aprilie o expoziţie cu tema Sicilia şi marea.

Ne-am lăsat genţile şi jachetele (în lumea mea tot geci le spun, fac un efort pe blog) la vestiare, sub cheie, am fost preluaţi de o doamnă curator care ne-a arătat manuscrise şi cărţi vreo două ore şi mai bine, cred, că noi nu ne mai dădeam duşi. Întîi am aflat cîte ceva despre istoria colecţiei bibliotecii Rosenthaliana, apoi am mers într-o altă sală, unde ea a început să înşire perne pe o masă, pe care punea obiecte (manuscrise şi cărţi, da) deschise şi ne povestea despre ele. Cred că aş fi putut să mai stau o zi să o ascult vorbind. Cred că dacă ar fi fost pe alese şi mi-ar fi zis cineva vrei să vii la activitatea asta sau preferi să bei o cafea, poate aş fi optat pentru cafea, pentru că nu mi-am imaginat că cineva poate face prezentarea unor cărţi atît de interesantă. Am făcut foarte multe fotografii (pe care nu vi le arăt, pentru că sînt cu colegii mei şi nu le-am cerut voie...) pentru că toţi erau fascinaţi şi nu se mai opreau din studiul colecţiei şi din discuţii şi întrebări adresate doamnei curator.
Cel mai scump obiect pe care l-am văzut este asigurat pentru suma de 750.000 EUR (nu e nicio greşeală, trei sferturi de milion de euro...!) şi se pare că există colecţionari care au oarecare dare de mînă şi care ar plăti şi unul-două milioane pentru un astfel de exemplar.

Dacă îmi amintesc bine, imaginea de mai jos reprezintă o carte publicată la o tipografie creştină: imaginea este cu capul în jos. :)

nişte amulete

În secolul XVII evreii au avut un Mesia fals în persoana lui Sabbatai Zevi (grafie conform wikipedia în engleză), toată lumea era fericită că gata, a venit Mesia, pînă cînd Sabbatai le-a făcut un mare bucluc şi s-a făcut musulman.

Sper că e clar pentru absolut toată lumea că-mi plac mult ilustraţiile (colorate) din cărţi (?) vechi.

Am vorbit un pic cu doamna curator şi mi-am amintit de perioada în care am lucrat şi eu cu cărţi vechi la biblioteca universităţii din Frankfurt şi cum ştiam şi eu care-s sumele pentru care asiguram cărţile pe care le trimiteam la scanat la Berlin, pentru a fi digitalizate. Doamna asta are probabil unul dintre cele mai faine joburi din lume şi e mereu pe drumuri :> pentru a face expertiza unor manuscrise şi colecţii. :)

Amsterdam (day two 2/5)

Ăăă, am uitat să scriu o chestie tehnică. Dacă daţi click pe orice poză, probabil vi se deschide o variantă mai mare. Şi vă puteţi plimba cu săgeţile. Bun. (Am uitat, pentru că eu nu o folosesc, hihi.)

2. Biblioteca Ets Haim

V-am spus ieri că nu am fotografiat complexul în care se află Sinagoga Portugheză "de la stradă". Din ce am înţeles eu, dacă stai pe trotuar, în faţa intrării, cu faţa la intrare :), în dreapta se află sinagoga de iarnă şi biblioteca Ets Haim, ceva sală de consiliu şi anexe, iar în partea stîngă se află magazinul cu suveniruri şi hm, nu ştiu ce e sala respectivă, o să-i spunem capelă (!), în lipsă de altceva. Şi în mijlocul lor, într-o curte comună mare, se ridică foarte semeaţă Sinagoga Portugheză.

Sinagoga de iarnă e foarte mică, comparată cu sora ei de vară. :) Nu ştiu exact cum e organizată, pentru că noi am apucat să intrăm şi am aflat că ar trebui să ieşim, pentru că înăuntru era în desfăşurare un curs şi deranjam, oricît de discreţi am fi fost. Mai jos aveţi acoperişul şi o balustradă, pentru că probabil femeile şi bărbaţii stau în continuare separaţi. :)

Aici e o sală de întruniri după serviciul religios (încerc să evit folosirea "slujbei", dar nici că am idee ce cuvînt îmi trebuie de fapt!), uneori au şedinţe. Prin geamuri se vede "în faţa" complexului. :)

La ocazii deosebite domnii poartă pălării, pe care le lasă acolo, sub cheie. :) Erau tot felul de modele.

Cursul se terminase, aşa că am mai putut face o fotografie în sinagoga de iarnă.

Asta ar fi "capela", din păcate am dat o fugă în magazin în timp ce ni se explica ce e cu camera respectivă, dar după cum v-am mai zis, explicaţiile erau de obicei deja începute pînă intrau toţi cei 18 participanţi din grupul nostru în încăpere. Dar obiectul din mijloc e clar folosit la transportarea unui sicriu. M-am uitat mai cu atenţie la detalii şi am văzut că scaunele au o sfoară pe ele care te împiedică să te aşezi. Nu ştiu de ce.

În stînga e "capela" şi ce se vede mai înalt în dreapta e Sinagoga Portugheză.

Am ajuns în sfîrşit în biblioteca Ets Haim (care cred că înseamnă Copacul Vieţii...), care e cea mai veche bibliotecă evreiască din lume încă în funcţionare (din 1616).

Conţine circa 560 de manuscrise şi 30.000 cărţi foarte valoroase, nu doar din domeniul religios. Am văzut de exemplu un dicţionar de navigaţie. :) În imaginea de mai jos părţile întunecate sînt acţiunea cenzurii, din cîte am înţeles, cenzorul a îndepărtat cuvîntul "Mesia" pe pagina asta.
Un pic despre tehnologie:): foarte multe biblioteci importante sînt disponibile online la ora actuală, în sensul că există programe speciale de digitalizare, aşa că pentru cei interesaţi, manuscrisele pot fi văzute şi citite de acasă, la orice oră. :) Aici e linkul care v-ar putea interesa (click în mijloc pe view the manuscripts). Pagina de mai jos (fotografia mea adică) se află aici, se poate face zoom in şi veţi descoperi o calitate incredibilă a imaginii. Dacă vă interesează să aflaţi mai multe despre procesul de digitalizare, aici aveţi un film de 3 minute şi jumătate de pe youtube, pe doamna cu mov am cunoscut-o chiar în bibliotecă, în plus veţi vedea imagini de ansamblu ale bibliotecii, pe care eu nu ştiu dacă am reuşit să le surprind în selecţia din postul de azi. Cît pe ce să uit, fotograful care face digitalizarea este probabil cel mai cunoscut fotograf din domeniu, Ardon Bar-Hama.
Pe mine mă fascinează în mod deosebit manuscrisele şi cărţile vechi. Pe Twitter sînt mai multe conturi foarte faine de urmărit, dacă interesează pe cineva, let me know. :)

 Ce minunăţie de culori!

Un exemplar dintr-o traducere cuvînt cu cuvînt a Coranului.

Mobilier. Pentru Cora. :) Poate ne spui ceva despre el? :D

Nişte cărţi mici!

Parterul văzut de la etaj. Îmbietoare atmosferă, nu? :)

 

Nu ştiu dacă mai sînt folosite sertăraşele astea, dar mi-au plăcut mult.

Sper că v-a plăcut vizita virtuală la Ets Haim. :)