Amsterdam (day two 4/5)

Mai e un pic şi e gata ziua asta. :) Ieri am fost într-o altă dimensiune şi doar am ales pozele pe care le postez acum.

4. Bibliotheca Rosenthaliana

Ne-am întîlnit după prînz la una din clădirile Universităţii din Amsterdam, din cîte am înţeles "pe vremuri" facultăţile umaniste se aflau pe aproape, dar nu în aceeaşi clădire acelaşi corp (limba română nu are sinonime pentru "clădire"?!?!?!). "Pe vremuri", adică avem informaţii first hand, profesoara olandeză care preda ebraica în Frankfurt şi-a făcut studiile în Amsterdam. :)

Ce am văzut mi-a plăcut foarte mult. Totul e mult mai modern ca în Frankfurt şi peste tot domnea o atmosferă intelectuală care-ţi dădea ghes să iei şi tu loc şi să descoperi lucruri fascinante într-una din multele cărţi din bibliotecă.

Noi am vizitat Bibliotheca Rosenthaliana, care e parte a unui complex muzeal cu tema "colecţii speciale". Am cumpărat un calendar cu hărţi de la magazinul superb (!) al muzeului şi am primit un braţ de pliante, din care am aflat şi că acolo poate fi vizitat şi Muzeul Teatrului. La Muzeul de Arheologie Allard Pierson puteţi vizita pînă pe 17 aprilie o expoziţie cu tema Sicilia şi marea.

Ne-am lăsat genţile şi jachetele (în lumea mea tot geci le spun, fac un efort pe blog) la vestiare, sub cheie, am fost preluaţi de o doamnă curator care ne-a arătat manuscrise şi cărţi vreo două ore şi mai bine, cred, că noi nu ne mai dădeam duşi. Întîi am aflat cîte ceva despre istoria colecţiei bibliotecii Rosenthaliana, apoi am mers într-o altă sală, unde ea a început să înşire perne pe o masă, pe care punea obiecte (manuscrise şi cărţi, da) deschise şi ne povestea despre ele. Cred că aş fi putut să mai stau o zi să o ascult vorbind. Cred că dacă ar fi fost pe alese şi mi-ar fi zis cineva vrei să vii la activitatea asta sau preferi să bei o cafea, poate aş fi optat pentru cafea, pentru că nu mi-am imaginat că cineva poate face prezentarea unor cărţi atît de interesantă. Am făcut foarte multe fotografii (pe care nu vi le arăt, pentru că sînt cu colegii mei şi nu le-am cerut voie...) pentru că toţi erau fascinaţi şi nu se mai opreau din studiul colecţiei şi din discuţii şi întrebări adresate doamnei curator.
Cel mai scump obiect pe care l-am văzut este asigurat pentru suma de 750.000 EUR (nu e nicio greşeală, trei sferturi de milion de euro...!) şi se pare că există colecţionari care au oarecare dare de mînă şi care ar plăti şi unul-două milioane pentru un astfel de exemplar.

Dacă îmi amintesc bine, imaginea de mai jos reprezintă o carte publicată la o tipografie creştină: imaginea este cu capul în jos. :)

nişte amulete

În secolul XVII evreii au avut un Mesia fals în persoana lui Sabbatai Zevi (grafie conform wikipedia în engleză), toată lumea era fericită că gata, a venit Mesia, pînă cînd Sabbatai le-a făcut un mare bucluc şi s-a făcut musulman.

Sper că e clar pentru absolut toată lumea că-mi plac mult ilustraţiile (colorate) din cărţi (?) vechi.

Am vorbit un pic cu doamna curator şi mi-am amintit de perioada în care am lucrat şi eu cu cărţi vechi la biblioteca universităţii din Frankfurt şi cum ştiam şi eu care-s sumele pentru care asiguram cărţile pe care le trimiteam la scanat la Berlin, pentru a fi digitalizate. Doamna asta are probabil unul dintre cele mai faine joburi din lume şi e mereu pe drumuri :> pentru a face expertiza unor manuscrise şi colecţii. :)

Amsterdam (day two 2/5)

Ăăă, am uitat să scriu o chestie tehnică. Dacă daţi click pe orice poză, probabil vi se deschide o variantă mai mare. Şi vă puteţi plimba cu săgeţile. Bun. (Am uitat, pentru că eu nu o folosesc, hihi.)

2. Biblioteca Ets Haim

V-am spus ieri că nu am fotografiat complexul în care se află Sinagoga Portugheză "de la stradă". Din ce am înţeles eu, dacă stai pe trotuar, în faţa intrării, cu faţa la intrare :), în dreapta se află sinagoga de iarnă şi biblioteca Ets Haim, ceva sală de consiliu şi anexe, iar în partea stîngă se află magazinul cu suveniruri şi hm, nu ştiu ce e sala respectivă, o să-i spunem capelă (!), în lipsă de altceva. Şi în mijlocul lor, într-o curte comună mare, se ridică foarte semeaţă Sinagoga Portugheză.

Sinagoga de iarnă e foarte mică, comparată cu sora ei de vară. :) Nu ştiu exact cum e organizată, pentru că noi am apucat să intrăm şi am aflat că ar trebui să ieşim, pentru că înăuntru era în desfăşurare un curs şi deranjam, oricît de discreţi am fi fost. Mai jos aveţi acoperişul şi o balustradă, pentru că probabil femeile şi bărbaţii stau în continuare separaţi. :)

Aici e o sală de întruniri după serviciul religios (încerc să evit folosirea "slujbei", dar nici că am idee ce cuvînt îmi trebuie de fapt!), uneori au şedinţe. Prin geamuri se vede "în faţa" complexului. :)

La ocazii deosebite domnii poartă pălării, pe care le lasă acolo, sub cheie. :) Erau tot felul de modele.

Cursul se terminase, aşa că am mai putut face o fotografie în sinagoga de iarnă.

Asta ar fi "capela", din păcate am dat o fugă în magazin în timp ce ni se explica ce e cu camera respectivă, dar după cum v-am mai zis, explicaţiile erau de obicei deja începute pînă intrau toţi cei 18 participanţi din grupul nostru în încăpere. Dar obiectul din mijloc e clar folosit la transportarea unui sicriu. M-am uitat mai cu atenţie la detalii şi am văzut că scaunele au o sfoară pe ele care te împiedică să te aşezi. Nu ştiu de ce.

În stînga e "capela" şi ce se vede mai înalt în dreapta e Sinagoga Portugheză.

Am ajuns în sfîrşit în biblioteca Ets Haim (care cred că înseamnă Copacul Vieţii...), care e cea mai veche bibliotecă evreiască din lume încă în funcţionare (din 1616).

Conţine circa 560 de manuscrise şi 30.000 cărţi foarte valoroase, nu doar din domeniul religios. Am văzut de exemplu un dicţionar de navigaţie. :) În imaginea de mai jos părţile întunecate sînt acţiunea cenzurii, din cîte am înţeles, cenzorul a îndepărtat cuvîntul "Mesia" pe pagina asta.
Un pic despre tehnologie:): foarte multe biblioteci importante sînt disponibile online la ora actuală, în sensul că există programe speciale de digitalizare, aşa că pentru cei interesaţi, manuscrisele pot fi văzute şi citite de acasă, la orice oră. :) Aici e linkul care v-ar putea interesa (click în mijloc pe view the manuscripts). Pagina de mai jos (fotografia mea adică) se află aici, se poate face zoom in şi veţi descoperi o calitate incredibilă a imaginii. Dacă vă interesează să aflaţi mai multe despre procesul de digitalizare, aici aveţi un film de 3 minute şi jumătate de pe youtube, pe doamna cu mov am cunoscut-o chiar în bibliotecă, în plus veţi vedea imagini de ansamblu ale bibliotecii, pe care eu nu ştiu dacă am reuşit să le surprind în selecţia din postul de azi. Cît pe ce să uit, fotograful care face digitalizarea este probabil cel mai cunoscut fotograf din domeniu, Ardon Bar-Hama.
Pe mine mă fascinează în mod deosebit manuscrisele şi cărţile vechi. Pe Twitter sînt mai multe conturi foarte faine de urmărit, dacă interesează pe cineva, let me know. :)

 Ce minunăţie de culori!

Un exemplar dintr-o traducere cuvînt cu cuvînt a Coranului.

Mobilier. Pentru Cora. :) Poate ne spui ceva despre el? :D

Nişte cărţi mici!

Parterul văzut de la etaj. Îmbietoare atmosferă, nu? :)

 

Nu ştiu dacă mai sînt folosite sertăraşele astea, dar mi-au plăcut mult.

Sper că v-a plăcut vizita virtuală la Ets Haim. :)

Amsterdam (day two 1/5)

Pentru că a doua zi am abuzat de biata cameră foto, m-am gîndit să împart pozele în cinci capitole, hehe. :)

1. Sinagoga Portugheză
2. Biblioteca Ets Haim
3. Plimbarea mea cu rătăciri la prînz
4. Bibliotheca Rosenthaliana
5. Marş prin oraş pe seară

1. Sinagoga Portugheză

A fost foarte amuzant faptul că la hotel doamnele profesoare ne-au grăbit vai vai să nu întîrziem, aşa că am ajuns cu vreun sfert de oră înaintea deschiderii într-un foarte frumos ger. :) Trebuie să mai precizez că eu nu strălucesc foarte foarte tare (ah, dar v-am mai zis) la geografie, habar nu aveam cît de la Polul Nord e Amsterdam faţă de Frankfurt şi m-am cam temut că o să mă întorc acasă cu cîţiva litri de sînge transformaţi în ţurţuri. :P (Dar asta doar după ce m-am uitat pe hartă. Iar la micul dejun care mai de care se lăuda cu aplicaţia lui pentru vreme: azi va fi un grad! la mine două grade! Fredericke dă mai mult, ea are trei!)

M-am îndurat să scot aparatul din rucsac abia în curtea interioară, aşa că nu vă pot arăta sinagoga de la stradă. Google sigur are răspuns la asta, dar mai încolo. Dacă navigaţi printre pozele alea, sînt unele care ilustrează foarte bine cît de incredibil de mare e clădirea. :>

Văzută din curte, sinagoga portugheză e uriaşă. Dacă interesează pe cineva, aş putea să vă povestesc la un moment dat din auzite de ce azi e portugheză de rit sefardic, dar cele de la muzeu erau de rit aşkenazi(c).

Frumuseţea acestei clădiri e mai multe. :) Mi se pare că e aproape neschimbată de cînd a fost construită (ăhă, acum nu ştiu cîte secole, sigur scrie pe site-ul de v-am dat link mai sus (încerc să termin mai repejor postul ăsta, acum că am constatat că am de scris mai multe...)), nu are curent electric sau căldură, aşa că doamna ghid ne-a avertizat că eventual afară e mai cald ca înăuntru...

Se folosesc în continuare lumînări, ca pe vremuri. Trebuie să fie o splendoare cînd ard toate, măcar o dată pe săptămînă, dar în sezonul cald. Pentru că în aceeaşi curte au şi o sinagogă de iarnă, încălzită, aleluia!

Sinagoga a scăpat nedistrusă de nazişti pentru că planul naziştilor (!) a fost ca, după ce scapă (!!) de evrei, să transforme sinagoga asta (şi cartierul evreiesc din Praga) în muzee. (...!)

V-am mai zis de norocul nostru chior cu vremea. Cu siguranţă alta ar fi fost atmosfera dacă nu ar fi ieşit soarele să îmi înveselească pozele. :>

Lemnul ăsta e impresionant, pe cuvînt. :) Vedeţi în stînga şi în dreapta lui Aron haKodesh (care nu ştiu cum se cheamă pe româneşte şi wiki nu ştie nici ea săraca, da' e dulapul :)) (aron chiar înseamnă dulap, dulapul sfînt probabil :D) în care se ţin sulurile Torei (ce înseamnă să faci studii într-o limbă nematernă şi habar să nu ai care e terminologia în limba maternă, uel!) - vedeţi două canapele! Pe care stau oaspeţii de vază, regele Olandei de exemplu. Şi regina? Hm, regina nu, că sinagoga asta e ortdoxă, aşa că bărbaţii stau la parter şi femeile la balcon. :) Probabil că regina nu a fost, regele o fi fost la ceva sărbătoare mare, comemorare etc. Informaţiile astea sînt în mare de la doamna ghida, ca să ştiţi cu cine să vă certaţi în caz că ceva. :P

Balconul (unul din ele) se vede în poza asta (dar şi mai sus).

Vă daţi seama aici cît e de mare sinagoga, ferestrele sînt uriaşe şi uitaţi că cele două canapele aproape nu se văd!

Un element contemporan în sinagogă a fost căciula mea, după cum puteţi vedea mai jos. Păi da, am muncit şi eu nu cu prea mare spor la nişte selfie-uri mai deosebite, dar n-ai cu cine, băi, n-ai cu cine! (Că ăsta e necazul fotografului care face singur 850 poze, nu e nimeni care să zică haidi tu să-ţi fac şi io o poză! :D) (glumesc parţial).

Amsterdam (day 1)

Am scris în postul precedent că Muzeul Anne Frank (încerc şi eu să evit o cacofonie, na...) e printre cele mai vizitate (sau cel mai vizitat) din Amsterdam. Am găsit lista cu numărul de vizitatori, iaca. E pe locul 3.

***

După ce-am ajuns în Amsterdam Centraal, din cauza întîrzierii nu am mai putut merge direct la hotel, pentru că am fi pierdut din program :), aşa că ne-am lăsat bagajele la... bagaje în gară. 10 euro e preţul unui dulap mare :> pentru 24 de ore, 7 euro pentru unul mai mic. Se poate plăti doar cu card şi nu se poate umbla la dulap, adică dacă aţi uitat ceva, sigur, deschideţi, dar pentru reînchidere plătiţi iar taxa pentru 24 de ore. :) Păstraţi neapărat chitanţa de carton, cu ajutorul ei vă veţi lua valizele mai tîrziu.

Gara arată spectaculos şi dinspre linii, şi din afară. Am făcut cîteva poze, poate mai încolo. Ce am selectat pentru postul ăsta sînt nişte poze de mai tîrziu. :) Aşa, despre gară: a fost mult timp în renovare şi chiar am văzut poze pe net cu schele şi acoperită parţial, am fost norocoşi şi din punctul ăsta de vedere. Şi poate pentru că e proaspătă (deşi veche :)) ), mi s-a părut foarte curată şi plăcută. Oraşul în sine mi se pare o dovadă a genialităţii unor minţi umane :>, cînd te gîndeşti cum au construit pe piloni şi cum au pînă şi metrou!

Am mers cu tramvaiul cîteva staţii (două-trei) pînă la Muzeul Evreiesc, ca să ştim cu toţii unde ne întîlnim peste 45 de minute, apoi am mers să mîncăm. Am fost într-un mic grup, una din colege e pasionată de cafea (adică nu bea orice poşircă!), ea ne-a ghidat spre un local de unde am luat o cafea şi bananabread (mi se pare că nu am mai mîncat pînă acum!!!). Timpul a trecut foarte repede, aş fi vrut să mai fac şi altceva, m-am hotărît ca la viitoarele pauze să mă despart de grup şi să merg de capul meu.

Sistemele de securitate de la muzee sînt pentru mine noi (am văzut aşa ceva într-un magazin de bijuterii), sînt două uşi, uşa dinspre interior nu se deschide pînă nu e închisă uşa de la stradă şi invers. La Muzeul Evreiesc intrarea şi ieşirea sînt separate, la sinagoga portugheză nu.

În muzeu nu am făcut poze cu camera, ştiam că mă aşteaptă zile cu kilogramele pe umeri şi am preferat să mă menajez.* Aş mai merge cîndva, în tihnă. :) Muzeul în sine e constituit din patru sinagogi de rit aşkenazi(c), foarte interesantă îmbinare de clădiri, o puteţi vedea aici 3d. 

Biletul permite intrarea la acest muzeu, la Sinagoga Portugheză (care e peste bulevard), la Memorialul Naţional al Holocaustului şi la Muzeul Copiilor JHM (valabilitate: o lună!). Toate sub numele Jewish Cultural Quarter. :)

Două poze cu cărţi din magazinul muzeului (următoarele patru poze făcute cu telefonul). Aveau o ofertă de cărţi foarte bogată, am văzut peste tot cărţile lui Ottolenghi, aş fi vrut să am mai mult timp de stat acolo. :D

Meir Shalev e scriitorul meu preferat, tradus şi în română între timp. :> (Recenzia romanului său Roman rusesc la Ema.)

Deşi credeam că steaua în cinci colţuri e un simbol anarhist, anticrist (tadaaaam!), se pare că e o chestie mai complicată, că mai jos o vedeţi avînd în mijloc harpa regelui David şi era pe gardul muzeului. Deci steaua lui David cu şase colţuri e probabil mai nouă. Cine ştie mai bine, să ne spună şi nouă. :) (O să mă mai documentez, dar aş vrea să termin azi acest post la care stau de jumătate de zi.)

Această lucrare anonimă se află în interiorul Stopera (Opera& Amsterdam). Doamna ghid ne-a spus că Stopera e "porecla" Operei, pentru că au fost proteste cînd urma să fie construită şi lozincile erau "stop opera" etc. Wikipedia e de altă părere, uel.

M-am apucat de făcut poze cu camera abia la plimbarea de după muzeu. 

Statuia lui Spinoza, dacă vreţi să o vedeţi din altă perspectivă, aici sînt gîrlă variante. Chestiunea geometrică simbolizează gîndirea lui (cică!), raţiunea, ştiţi voi. Nu ne-am prins ce e cu păsărelele de pe mantia dumnealui. Dacă nu ştiaţi, Spinoza a fost un evreu care a avut nişte convingeri un pic mai ieşite din comun şi care nu le-au plăcut rabinilor, gen Dumnezeu nu i-a dat lui Moise Tora, ci nişte oameni au scris-o etc. Rabinii s-au supărat şi i-au trîntit un ban de nu s-a văzut. Auzisem eu că acest ban a fost ridicat cîndva în secolul XX, dar am aflat acum că a fost o conferinţă în Amsterdam anul trecut în 2012 (wiki) (ar trebui să fie pe net în engleză, da' cine are timp să o caute!? cum cine?!:D link despre situaţia actuală a lui Spinoza fix pe tema asta), cu rabini şi tot tacîmul şi unul din ei a spus foarte clar domnilor, banul în tradiţia iudaică se poate ridica, nu e nicio problemă, esenţial e ca cel exclus din comunitate să fie prezent. Dacă eşti mort, treaba devine complicată.

Cam în centrul următoarei imagini se zăreşte un pic în verde silueta unui vas/vapor. Dacă ajungeţi în Amsterdam cu copii, s-ar putea să fie fascinant să vizitaţi Centrul Ştiinţific NEMO. Arată colosal şi am înţeles că e doar o întîmplare că arată cum arată. :))

Unii turişti chiar îşi scriu vederile în excursie. Nu ştiu dacă mi s-a întîmplat asta de cînd sînt adultă. :) (Adică probabil că în copilărie le trimiteam din tabără, că altfel nu aveau cum să ajungă...)

Casa lui Rembrandt (m-am mirat că nu e moarte de om la vizitat, dar la Van Gogh e, în caz că vă întrebaţi.)

O poză foarte asemănătoare am pus şi pe instagram. :)

Sinagoga Portugheză de rit sefardic pe care am vizitat-o a doua zi.

După ce am terminat plimbarea prin "cartierul evreiesc" (care practic ca atare nu mai există, de asta ghilimelele), ne-am recuperat bagajele şi am ajuns la hotel. Colega mea de cameră nu a vrut să mai iasă în oraş, am plecat cu alţii.

Am mîncat în cartierul chinezesc, am intrat într-un coffee shop în care mirosea prea tare a fum de ţigară în primul rînd şi am făcut cale întoarsă, am mîncat o napolitană cu Nutella departe de a fi excepţională şi am băut o bere brună foarte bună, dar care urcă foarte repede la cap într-un bar care avea şi intrare pentru pisici. :)

(ultimele două poze făcute cu telefonul)

De acolo am plecat singură spre metrou, în staţie am dat de alţii care plecaseră mai devreme, plus cei pe care îi lăsasem la coffee shop. Cînd am coborît din metrou, în urma noastră venea una dintre profesoare, care e olandeză şi capul răutăţilor în cel mai grozav mod cu putinţă. Fusese la o întîlnire cu familia, dar n-a scăpat de noi deloc. :)

Cred că asta a fost prima zi.

* În Praga (şi înainte de Praga, pe acasă) m-am trezit cu dureri în şolduri. Am vorbit despre asta cu cumnată-mea, care e fizioterapeut, şi mi-a spus că mi se trage de la muşchii abdominali modeşti, aşa că m-am apucat să fac nişte exerciţii (de care am mai scris pe aici), cît să nu zic că nu am făcut, şi trebuie să spun că sînt foarte încîntată, nu am avut deloc dureri de şolduri în ultimele două ieşiri. :)