Amsterdam (day 1)

Am scris în postul precedent că Muzeul Anne Frank (încerc şi eu să evit o cacofonie, na...) e printre cele mai vizitate (sau cel mai vizitat) din Amsterdam. Am găsit lista cu numărul de vizitatori, iaca. E pe locul 3.

***

După ce-am ajuns în Amsterdam Centraal, din cauza întîrzierii nu am mai putut merge direct la hotel, pentru că am fi pierdut din program :), aşa că ne-am lăsat bagajele la... bagaje în gară. 10 euro e preţul unui dulap mare :> pentru 24 de ore, 7 euro pentru unul mai mic. Se poate plăti doar cu card şi nu se poate umbla la dulap, adică dacă aţi uitat ceva, sigur, deschideţi, dar pentru reînchidere plătiţi iar taxa pentru 24 de ore. :) Păstraţi neapărat chitanţa de carton, cu ajutorul ei vă veţi lua valizele mai tîrziu.

Gara arată spectaculos şi dinspre linii, şi din afară. Am făcut cîteva poze, poate mai încolo. Ce am selectat pentru postul ăsta sînt nişte poze de mai tîrziu. :) Aşa, despre gară: a fost mult timp în renovare şi chiar am văzut poze pe net cu schele şi acoperită parţial, am fost norocoşi şi din punctul ăsta de vedere. Şi poate pentru că e proaspătă (deşi veche :)) ), mi s-a părut foarte curată şi plăcută. Oraşul în sine mi se pare o dovadă a genialităţii unor minţi umane :>, cînd te gîndeşti cum au construit pe piloni şi cum au pînă şi metrou!

Am mers cu tramvaiul cîteva staţii (două-trei) pînă la Muzeul Evreiesc, ca să ştim cu toţii unde ne întîlnim peste 45 de minute, apoi am mers să mîncăm. Am fost într-un mic grup, una din colege e pasionată de cafea (adică nu bea orice poşircă!), ea ne-a ghidat spre un local de unde am luat o cafea şi bananabread (mi se pare că nu am mai mîncat pînă acum!!!). Timpul a trecut foarte repede, aş fi vrut să mai fac şi altceva, m-am hotărît ca la viitoarele pauze să mă despart de grup şi să merg de capul meu.

Sistemele de securitate de la muzee sînt pentru mine noi (am văzut aşa ceva într-un magazin de bijuterii), sînt două uşi, uşa dinspre interior nu se deschide pînă nu e închisă uşa de la stradă şi invers. La Muzeul Evreiesc intrarea şi ieşirea sînt separate, la sinagoga portugheză nu.

În muzeu nu am făcut poze cu camera, ştiam că mă aşteaptă zile cu kilogramele pe umeri şi am preferat să mă menajez.* Aş mai merge cîndva, în tihnă. :) Muzeul în sine e constituit din patru sinagogi de rit aşkenazi(c), foarte interesantă îmbinare de clădiri, o puteţi vedea aici 3d. 

Biletul permite intrarea la acest muzeu, la Sinagoga Portugheză (care e peste bulevard), la Memorialul Naţional al Holocaustului şi la Muzeul Copiilor JHM (valabilitate: o lună!). Toate sub numele Jewish Cultural Quarter. :)

Două poze cu cărţi din magazinul muzeului (următoarele patru poze făcute cu telefonul). Aveau o ofertă de cărţi foarte bogată, am văzut peste tot cărţile lui Ottolenghi, aş fi vrut să am mai mult timp de stat acolo. :D

Meir Shalev e scriitorul meu preferat, tradus şi în română între timp. :> (Recenzia romanului său Roman rusesc la Ema.)

Deşi credeam că steaua în cinci colţuri e un simbol anarhist, anticrist (tadaaaam!), se pare că e o chestie mai complicată, că mai jos o vedeţi avînd în mijloc harpa regelui David şi era pe gardul muzeului. Deci steaua lui David cu şase colţuri e probabil mai nouă. Cine ştie mai bine, să ne spună şi nouă. :) (O să mă mai documentez, dar aş vrea să termin azi acest post la care stau de jumătate de zi.)

Această lucrare anonimă se află în interiorul Stopera (Opera& Amsterdam). Doamna ghid ne-a spus că Stopera e "porecla" Operei, pentru că au fost proteste cînd urma să fie construită şi lozincile erau "stop opera" etc. Wikipedia e de altă părere, uel.

M-am apucat de făcut poze cu camera abia la plimbarea de după muzeu. 

Statuia lui Spinoza, dacă vreţi să o vedeţi din altă perspectivă, aici sînt gîrlă variante. Chestiunea geometrică simbolizează gîndirea lui (cică!), raţiunea, ştiţi voi. Nu ne-am prins ce e cu păsărelele de pe mantia dumnealui. Dacă nu ştiaţi, Spinoza a fost un evreu care a avut nişte convingeri un pic mai ieşite din comun şi care nu le-au plăcut rabinilor, gen Dumnezeu nu i-a dat lui Moise Tora, ci nişte oameni au scris-o etc. Rabinii s-au supărat şi i-au trîntit un ban de nu s-a văzut. Auzisem eu că acest ban a fost ridicat cîndva în secolul XX, dar am aflat acum că a fost o conferinţă în Amsterdam anul trecut în 2012 (wiki) (ar trebui să fie pe net în engleză, da' cine are timp să o caute!? cum cine?!:D link despre situaţia actuală a lui Spinoza fix pe tema asta), cu rabini şi tot tacîmul şi unul din ei a spus foarte clar domnilor, banul în tradiţia iudaică se poate ridica, nu e nicio problemă, esenţial e ca cel exclus din comunitate să fie prezent. Dacă eşti mort, treaba devine complicată.

Cam în centrul următoarei imagini se zăreşte un pic în verde silueta unui vas/vapor. Dacă ajungeţi în Amsterdam cu copii, s-ar putea să fie fascinant să vizitaţi Centrul Ştiinţific NEMO. Arată colosal şi am înţeles că e doar o întîmplare că arată cum arată. :))

Unii turişti chiar îşi scriu vederile în excursie. Nu ştiu dacă mi s-a întîmplat asta de cînd sînt adultă. :) (Adică probabil că în copilărie le trimiteam din tabără, că altfel nu aveau cum să ajungă...)

Casa lui Rembrandt (m-am mirat că nu e moarte de om la vizitat, dar la Van Gogh e, în caz că vă întrebaţi.)

O poză foarte asemănătoare am pus şi pe instagram. :)

Sinagoga Portugheză de rit sefardic pe care am vizitat-o a doua zi.

După ce am terminat plimbarea prin "cartierul evreiesc" (care practic ca atare nu mai există, de asta ghilimelele), ne-am recuperat bagajele şi am ajuns la hotel. Colega mea de cameră nu a vrut să mai iasă în oraş, am plecat cu alţii.

Am mîncat în cartierul chinezesc, am intrat într-un coffee shop în care mirosea prea tare a fum de ţigară în primul rînd şi am făcut cale întoarsă, am mîncat o napolitană cu Nutella departe de a fi excepţională şi am băut o bere brună foarte bună, dar care urcă foarte repede la cap într-un bar care avea şi intrare pentru pisici. :)

(ultimele două poze făcute cu telefonul)

De acolo am plecat singură spre metrou, în staţie am dat de alţii care plecaseră mai devreme, plus cei pe care îi lăsasem la coffee shop. Cînd am coborît din metrou, în urma noastră venea una dintre profesoare, care e olandeză şi capul răutăţilor în cel mai grozav mod cu putinţă. Fusese la o întîlnire cu familia, dar n-a scăpat de noi deloc. :)

Cred că asta a fost prima zi.

* În Praga (şi înainte de Praga, pe acasă) m-am trezit cu dureri în şolduri. Am vorbit despre asta cu cumnată-mea, care e fizioterapeut, şi mi-a spus că mi se trage de la muşchii abdominali modeşti, aşa că m-am apucat să fac nişte exerciţii (de care am mai scris pe aici), cît să nu zic că nu am făcut, şi trebuie să spun că sînt foarte încîntată, nu am avut deloc dureri de şolduri în ultimele două ieşiri. :)