Trebuie să vă zic că am dat-o-n bară cu îngrijirea blăniţei gogoşoase şi s-a încîlcit aşa de tare pe alocuri, că l-am dus la doctor unde a fost tuns cu maşina într-un fel cu fundul gol, deşi sîntem în februarie. E într-o perioadă foarte ciudată, deşi am venit cu el acum cîteva zile fără noduri în blană şi îl periem cu încredere mai tot timpul, deja are noduri proaspete. Mhhh. O să-i pozez noua freză zilele astea. Să nu rîdeţi prea tare de el.
(sursa tuturor pozelor este acest --->>>site<<<---.)
Vaiii ce coada stufoasa! Inteleg acum de ce are probleme.
ReplyDeleteAstept poze cu Gosh-Goshel fara blana. Nu o sa radem, nuuuu. Ieri un nene isi peria pisica in fata casei in Florida (in timp ce catelul facea pipi-uri prin zona) si altul acum cateva zile isi tinea pisica in brate ca pe bebe(era tot in fata casei) si-mi zicea razand ca-si incarca bateriile.
I-am spus ca e cel mai frumos mod cu putinta. :)))
Cora_,
Deletecrecă în pozele de pe uşă Goşgoşica credea că e veveriţă şi îşi vîntura coada ca să-şi ţină echilibrul. :) Acum un an jumate, cînd a venit prima oară la noi, s-a urcat pe cele mai înalte dulapuri, se simţea aşa în siguranţă. De atunci a fost cuminte. Doar azi-dimineaţă l-a găsit P. în mod cu totul şi cu totul excepţional pe dulap în bucătărie (unde oricum nu prea ar avea ce căuta!). :)
Să ştii că stau şi eu cu el în braţe, ups. Mă rog, poate unii spectatori m-ar putea cataloga drept plecată cu sorcova, da' chiar că face bine.
PS La coadă face rar gogoloaie, problema maximă e deasupra fundului (ce-am zis-o), deci pe spate. Acum nu mai are nimic (zero blană) acolo, aşa că face gogoloaiele mai sus. Mă cam disperă. :D
Frumoasa felina!
ReplyDeleteIoana,
Deletemulţumesc de comentariu. Pisica voastră din vecini ce mai face? :)
Ce frumusenie blanoasa! Si ce 'cult' e, printre carti :)
ReplyDeleteSi eu avui birmaneza ce patea la fel cu incalcitul( fiind firul lung...), asa ca o tundeam ( fie la veterinar cu aparatul pana la piele) fie eu cu foarfecul. Tunsura mea era pe spate unde nu se putea spala usor si in zona cozii si o tundeam cum tundeam si oile: incepeam sa tund de langa ghemotace, incetul pana ajungeam la piele, si apoi ii ridicam blana si tundeam cu varful foarfecului fix langa piele, bagam varful foarfecului pe sub ghem lipit de piele, cate putin. Treptat ridicam excesul de blana tuns....astfel ca la finalul tunsului ramaneam cu o bucata mare de blana in mana. Doar ca mana mea nu era la fel de uniforma ca masina de tuns si pisica ramanea...tunsa in scari pt 2-3 sapt. pana cand crestea.
Avantajul tunsului acasa e pretul 0 dar si ca o tundeam cand era cooperanta, fara sa o scot din casa ( la batranete era f. stresata sa mergem la veterinar, unde primea si o tranchilizare). Dupa aia ii bagam si o 'spalare': o data am bagat-o in cada ( nu i-a placut deloc) asa ca dupa aia o stergeam cu o carpa uda, sa indepartez firele tunse si pielea + praful adunat.
Arakelian,
Deletemulţumesc de comentariu!
Îl tund şi eu singură, cît mă lasă. La început l-am avertizat pe P. că l-am ciuntit pe motan şi cînd îl vede să nu-i spună că e tuns aiurea. :)) Nici nu ştiu pe unde îi mai creşte blana, abia i-am tuns "obrăjorii" (chestie foarte dificilă din cauza mustăţilor :) ), că iar are nişte favoriţi, de zici că-şi poate lua zborul cu ei. :)
Mocheţele i-am tot tuns, dar aici se vede clar diferenţa între el şi Căselu, la Căselu ajungea să dau "cep" mocheţelelor (că ea oricum nu stătea la tuns) şi se desfăceau încet-încet singure şi apoi le spăla sau şi le scotea ea din blană. La Goşgoş am făcut la fel şi am constatat că rămîn, nu se "desfac" singure. Pînă la piele mi-e frică să-l tund, cred că trebuie să-mi iau o foarfecă pentru copii. :)
Noi ne gîndim să luăm o maşină de tuns motanul pentru acasă. Nici nu stăm să aşteptăm pînă i se încîlceşte aşa o bucată mare ca acum, plus că poate cooperează la acţiuni scurte, dar dese. Cînd P. se tunde cu maşina, Goşgoş e curios, e clar că ştie zgomotul. :)
Cu masina era zgomotos (avui ideea de a folosi masina de tuns a sotului dar numai cand o bagai in priza o fujit.... oricum am aflat ca nu merge la peri asa scurti, desi, moi) .... Cu foarfecul ia unu din ala cu lama groasa cu protectie de plastic (avui unu prin bucatarie). Eu plimbam foarfecul lipit de piele dar lama taioasa nu se apropie de piele ci la 2 mm din cauza protectiei de plastic. Alea de copii au varful rotunjit si nu te salveaza ca uneori e nevoie sa infingi varful printre ghemotoace.
DeleteAm incercat vreo 5 foarfece pana am gasit cel potrivit sa o tund pe blanoasa, care uneori coopera, mai ales dupa ce adormea in brate, unde o scarpinam si o periam. Atat ca era greu ca nu suporta sa o ating in anumite zone, asa ca operatiunea asta o faceam doar cand era ea super relaxata; imobilizata nu mergea ca incepea sa se zbata si prindea frica pt cateva zile.