Băi, deci vă rog să mă scuzaţi :D

Poate aţi crezut că m-a călcat trenu' după Meno Sebastiano Argenti, care n-a fost cazu', slavă Domnului, da' am fost vai de steluţa mea plină peste cap de diverse chestii. Care nu că acu' n-aş fi.
Comentariile voastre le-am primit, le-am citit şi m-am bucurat, da' chiar n-am apucat să răspund. Şi acum crecă o fi expirat de ex. un oarece link cu un oarece film...

Chestia e că după compunerea de care vă scriam în postul precedent, am mai primit o notă, la compunerea dinainte de Legoland, care a fost uel fff modestă, 3,3, cu care n-am avut de ce să mă laud, ba chiar m-am depresat vag. :P Bine, nu era de mai mult ea şi vestea bună e că nu trebuie s-o rescriu, da' aşa mă obişnuisem cu notele bune, că am avut probleme de management cu nota asta! :D

Ah da, şi apoi, pe 12-13 iunie, P. s-a dus la petrecanie la Bremen, unde io nu m-am dus, de fincă studiile mele aveau seminarul în bloc, vineri şi sîmbătă. Ay. Şi nici filmu' cu Kate Winslet nu a mai rulat la cinema, deci am fost mega depresată. :D

Problema e că, uitîndu-mă eu bine-mersi în călindar şi bătîndu-mă frumuşel pe umăr că brava vio ai scris deja doo compuneri semestru' ăsta, mai ai doo şi aia eşti, am constatat că nu prea mai am timp să respir! Chestie care nu mi-a plăcut deloc, da' deloc!

Marţea trecută am aflat că am de prezentat un referat în două săptămîni, în condiţiile în care eu prepar un referat pentru mîine, deci ar fi fost 3 zile între cele două referate şi materia a doua este puţin spus de coşmar.

Ieri stăteam aşa şi meditam în barbă traducînd din Talmud (#killmekillmenow) şi m-am hotărît să zic pa cursului de Talmud, că ăsta era cu referatul nr. 2. Cum am început să rumeg aşa cătinel la decizia asta, cum a început să-mi revină pulsul în limite normale, nu am mai oftat din toţi rărunchii etc. Şi chiar mi-am băgat picioruşul (ah pardon) şi m-am dus la curs unde întîi am fost singură cu profa, apoi au mai apărut două damicele.
I-am comunicat profei că în condiţiile referatului care bate la uşă, eu contemplu (!) intens pa-pa Talmud, apoi am putut urmări cursul relacsată şi perfect conştientă de faptul că nu pricep o iotă. Nu numai că Talmudul e greu în draci pentru oricine, da' mie şi germana îmi pune probleme mari la capitolul ăsta, că pentru mine Schlauch înseamnă doar furtun, nu şi nu ştiu ce beşică :) în care mai transportau ei nişte lichide în antichitate. Ia mai lăsaţi-mă! :) Şi ca să văd că în dicţionarul german-german, cuvintele din traducerea germană a Talmudului sînt date din 2 în 2. Gen "entspunden" - care am înţeles eu că e un fel de "a scoate dopul", nu este. Or io n-am mare chef pe ghicitelea. Bun, deci scuzaţi divagaţia.
La final profa a fost foaaaarte flexibilă şi din referat a rămas că să zicem noi aşa cu cuvintele noastre şi cînd vrem noi, da' semestrul ăsta, cam ce ne interesează şi de ce ne interesează şi dacă ne putem imagina să scriem compunere despre.
Precizez că aflatul că referatul e în două săptămîni a fost proasta organizare a profei, nu a noastră. No bun. În cazu' ăsta mă mai duc la cursul ei, deşi ieri ne-a zis clar că noi (cei care studiem capitolul x din Talmud, inclusiv ea şi toţi savanţii) habar nu avem dacă vorbim de amfore sau butoaie (vorbim de vin, alcoolic). Dar traducerile se zbat să spună butoi. Şi materialul din care e făcut capacul e gips sau argilă, care în engleză era(u) acelaşi cuvînt.
Scriu chestiile astea, pentru cine o fi citit pînă aici, ca să înţelegeţi cît e de frustrant.

Ah da, rămîne referatul de mîine, la franceză, trebuia să-l scriu şi să-l pun în grupul de studenţi online marţi. Abia l-am început şi e miercuri. Am o idee destul de vagă despre ce le voi spune şi culmea e că nu sînt foarte stresată. N-aş zice nici că-s zen, dar din moment ce am stat să scriu întîi asta şi abia după revin la referat cred că spune multe.
M-am gîndit eu aşa că în cei aproape trei ani de cînd sînt studentă în .de cam tot ce am predat/scris a fost cu întîrziere. Aşa că doar nu era acum, la ultimul referat (sper:D) la proful ăsta, să fiu gata la timp?! Să fim serioşi.

Tema e total nefascinantă, cînd mi-am ales termenul, m-am uitat să fie după compuneri şi înainte de examene şi să nu fie total neinteligibilă. N-am ştiut în ce mă bag, mi-aş fi ales Jules Verne cred sau ceva asemănător şi nu Michel Tournier, Vendredi ou les limbes du Pacifique. Cred că e o conspiraţie mondială în care cei care au citit cartea şi au urît-o nu vor să recunoască şi scriu elogios despre, ca să entuziasmeze şi pe alţii, care la rîndul lor vor vrea să păcălească pe alţii... cerc vicios, parol! Nu-mi amintesc să mi se mai fi întîmplat să citesc o carte care să nu-mi placă neam, dar să mi se pară destul de faină critica!

Ah, da, şi cu asta închei, cred că am nevoie disperată de o vacanţăăăăăă! :-s