O să încep (dar sper să scriu puţin, căci teme) prin a vă spune că am plecat spre Varşovia cu o imagine în minte - un Bucureşti cu ceva mai mult centru vechi (şi cu precizarea că nu chiar mor după Bucureşti, mi-e simpatic aşa, da' nu e oraşul meu preferat etc. etc.) - şi la faţa locului am rămas foarte foarte tablou: Varşovia e un oraş incredibil de frumos!
Am petrecut patru zile minunate, cu o vreme splendidă, am făcut diverse tururi, am mîncat bine, am făcut sute de poze, m-au durut picioarele, m-am îndrăgostit de oraşul ăsta cu foarte foarte multe surprize şi îmi doresc mult să revin şi să am mai mult timp şi să-l bat la pas mai pe îndelete!
Şi cînd mă gîndesc că n-am văzut niciun oraş din Transilvania (mheh, să zicem că am trecut prin Braşov, dar era înaintea erei noastre, probabil şi prin Sibiu, dar fără amintiri) - vreau musai să ajung la Sibiu şi la Sighişoara şi de aici, de mai aproape de sediul meu actual :), visez la Cracovia şi la Praga! Şi, out of the blue, a apărut Varşovia pe harta mea sentimentală, cine ar fi crezut! (sentimentală as in relaţie amoroasă cu un oraş, că P. a rămas acasă, am fost doar studenţi de la ebraistică.)
Astea fură primele poze din prima zi. Am fost un grup foaaaarte fain, ne-am simţit excelent cu toţii şi toţi au fost de părere că nu şi-au imaginat că excursia noastră va fi atîîîîît de mişto!
Jos pălăria, Varşovia!
PS Amica mea poloneză şi-a exprimat dezacordul în legătură cu ţinta excursiunii noastre, ca o adevărată patrioată :), ne-a recomandat să mergem la Praga, sau, dacă e musai, atunci la Cracovia! Hihi!
