Viaţa la ţară

A apărut Căselu' pe seară, destul de întuneric, şi s-a apucat să miaune ciudat în sufragerie. Pe jos era o chestie neagră care parcă înainte nu era acolo! (Da, curăţenia nu se face chiar într-o secundă...)
Cînd mi s-a părut ciudată rău treaba, m-am apucat să urlu:
- P., vino ÎN CLIPA ASTA!
Apare P.
- Cred că tura asta avem un şobolan! (Acum vreo două luni am avut un şoricuţ în sufragerie, nu s-a terminat bine pentru el aventura...)
P. zice:
- Stai să-mi aduc ochelarii!
Chiar că da, vii fără ochelari...
Între timp, creatura s-a mişcat, deci era o creatură. Văleu, ce ne facem! Am închis toate uşile posibile şi l-am şi identificat.

Mi-am pus nişte mănuşi şi l-am luat pe sus. A urlat o groază. Habar n-aveam că iepurii scot sunete. Mi-a fost tare milă de el, l-am pus pe iarbă în grădină şi l-am mîngîiat şi i-am tot zis "gata-gata-gata-gata". Nu s-a mişcat deloc, teoria atacului de cord. Apoi a fugit într-o parte, Căselu' s-a dus la el.
După ce-am cercetat terenul şi am constatat că morcovi nu avem, mi-a dat P. nişte frunze de salată şi i le-am oferit musafirului. Sărăcuţul, e aşa de mic, mingea din poză e de burete şi e cît o minge de tenis de mare. Deci iepuraşul e de-a dreptul minuscul...

Repet că noi stăm la doi paşi de cîmp (mai e un rînd de case după noi), dar totuşi ce-a căutat la noi în sufragerie? Intrarea e prin spatele casei, adică şi mai departe de cîmp, şi sînt multe trepte foarte înalte pînă la terasă...

Nu ştiu ce se va întîmpla cu el. Ştiam că sînt iepuri în zonă, mai văzusem, dar doar noaptea sau foarte foarte dimineaţă şi erau iepuri "adulţi".
Phii.

LE Dimineaţă nu l-am găsit, salata pare neatinsă. M-am întrebat dacă nu l-o fi adus Căselu', da' părea totuşi să se teamă de iepuraş. La fel de şoricuţu' dinainte. Iar de şoarecu' din octombrie, care i-a mîncat mîncarea vreo două-trei săptămîni, în timp ce locuiau amîndoi în "sala de mese" părea să nu ştie deloc.