Băi, deci vă rog să mă scuzaţi :D

Poate aţi crezut că m-a călcat trenu' după Meno Sebastiano Argenti, care n-a fost cazu', slavă Domnului, da' am fost vai de steluţa mea plină peste cap de diverse chestii. Care nu că acu' n-aş fi.
Comentariile voastre le-am primit, le-am citit şi m-am bucurat, da' chiar n-am apucat să răspund. Şi acum crecă o fi expirat de ex. un oarece link cu un oarece film...

Chestia e că după compunerea de care vă scriam în postul precedent, am mai primit o notă, la compunerea dinainte de Legoland, care a fost uel fff modestă, 3,3, cu care n-am avut de ce să mă laud, ba chiar m-am depresat vag. :P Bine, nu era de mai mult ea şi vestea bună e că nu trebuie s-o rescriu, da' aşa mă obişnuisem cu notele bune, că am avut probleme de management cu nota asta! :D

Ah da, şi apoi, pe 12-13 iunie, P. s-a dus la petrecanie la Bremen, unde io nu m-am dus, de fincă studiile mele aveau seminarul în bloc, vineri şi sîmbătă. Ay. Şi nici filmu' cu Kate Winslet nu a mai rulat la cinema, deci am fost mega depresată. :D

Problema e că, uitîndu-mă eu bine-mersi în călindar şi bătîndu-mă frumuşel pe umăr că brava vio ai scris deja doo compuneri semestru' ăsta, mai ai doo şi aia eşti, am constatat că nu prea mai am timp să respir! Chestie care nu mi-a plăcut deloc, da' deloc!

Marţea trecută am aflat că am de prezentat un referat în două săptămîni, în condiţiile în care eu prepar un referat pentru mîine, deci ar fi fost 3 zile între cele două referate şi materia a doua este puţin spus de coşmar.

Ieri stăteam aşa şi meditam în barbă traducînd din Talmud (#killmekillmenow) şi m-am hotărît să zic pa cursului de Talmud, că ăsta era cu referatul nr. 2. Cum am început să rumeg aşa cătinel la decizia asta, cum a început să-mi revină pulsul în limite normale, nu am mai oftat din toţi rărunchii etc. Şi chiar mi-am băgat picioruşul (ah pardon) şi m-am dus la curs unde întîi am fost singură cu profa, apoi au mai apărut două damicele.
I-am comunicat profei că în condiţiile referatului care bate la uşă, eu contemplu (!) intens pa-pa Talmud, apoi am putut urmări cursul relacsată şi perfect conştientă de faptul că nu pricep o iotă. Nu numai că Talmudul e greu în draci pentru oricine, da' mie şi germana îmi pune probleme mari la capitolul ăsta, că pentru mine Schlauch înseamnă doar furtun, nu şi nu ştiu ce beşică :) în care mai transportau ei nişte lichide în antichitate. Ia mai lăsaţi-mă! :) Şi ca să văd că în dicţionarul german-german, cuvintele din traducerea germană a Talmudului sînt date din 2 în 2. Gen "entspunden" - care am înţeles eu că e un fel de "a scoate dopul", nu este. Or io n-am mare chef pe ghicitelea. Bun, deci scuzaţi divagaţia.
La final profa a fost foaaaarte flexibilă şi din referat a rămas că să zicem noi aşa cu cuvintele noastre şi cînd vrem noi, da' semestrul ăsta, cam ce ne interesează şi de ce ne interesează şi dacă ne putem imagina să scriem compunere despre.
Precizez că aflatul că referatul e în două săptămîni a fost proasta organizare a profei, nu a noastră. No bun. În cazu' ăsta mă mai duc la cursul ei, deşi ieri ne-a zis clar că noi (cei care studiem capitolul x din Talmud, inclusiv ea şi toţi savanţii) habar nu avem dacă vorbim de amfore sau butoaie (vorbim de vin, alcoolic). Dar traducerile se zbat să spună butoi. Şi materialul din care e făcut capacul e gips sau argilă, care în engleză era(u) acelaşi cuvînt.
Scriu chestiile astea, pentru cine o fi citit pînă aici, ca să înţelegeţi cît e de frustrant.

Ah da, rămîne referatul de mîine, la franceză, trebuia să-l scriu şi să-l pun în grupul de studenţi online marţi. Abia l-am început şi e miercuri. Am o idee destul de vagă despre ce le voi spune şi culmea e că nu sînt foarte stresată. N-aş zice nici că-s zen, dar din moment ce am stat să scriu întîi asta şi abia după revin la referat cred că spune multe.
M-am gîndit eu aşa că în cei aproape trei ani de cînd sînt studentă în .de cam tot ce am predat/scris a fost cu întîrziere. Aşa că doar nu era acum, la ultimul referat (sper:D) la proful ăsta, să fiu gata la timp?! Să fim serioşi.

Tema e total nefascinantă, cînd mi-am ales termenul, m-am uitat să fie după compuneri şi înainte de examene şi să nu fie total neinteligibilă. N-am ştiut în ce mă bag, mi-aş fi ales Jules Verne cred sau ceva asemănător şi nu Michel Tournier, Vendredi ou les limbes du Pacifique. Cred că e o conspiraţie mondială în care cei care au citit cartea şi au urît-o nu vor să recunoască şi scriu elogios despre, ca să entuziasmeze şi pe alţii, care la rîndul lor vor vrea să păcălească pe alţii... cerc vicios, parol! Nu-mi amintesc să mi se mai fi întîmplat să citesc o carte care să nu-mi placă neam, dar să mi se pară destul de faină critica!

Ah, da, şi cu asta închei, cred că am nevoie disperată de o vacanţăăăăăă! :-s

Meno Sebastiano Argenti

Într-o zi m-au lovit amintirile. Nu cine ştie ce multe, da' oricum!

Sînt convinsă că toţi cei din generaţia mea (care sînteţi? :D) ştiu cine e personajul din titlu. P. nu are atîta cultură cinematografică, aşa că nu a auzit de, nu a văzut Gheaţa verde. Cum era de aşteptat, filmul nu se găseşte pe nicăieri, asta după ce am făcut reclamă, vai, sigur o să-ţi placă, e cu acţiuneeee şi cu actori cunoscuţi (Omar Shariff, Ryan O'Neal) :D (şi cu mult suspans, ceea ce de fapt l-ar cam scoate de pe o listă a filmelor la care mă uit eu în general, ca să nu-mi stea inima-n loc).

Ei, dacă nu-l găsim pe ăsta, hai să încercăm cu altul (cu Jane Seymour şi Christopher Reeve) care a făcut valuri cînd eram eu copil în România. Undeva, cîndva. Nici pe ăsta nu-l găsim. Astfel se încheie scurta listă :D cu filme de care-mi amintesc eu că le-am văzut de nenumărate ori.

Şi-mi mai amintesc că se plîngea mama la cinematograf că "iar au tăiat!" din film. Şi încercînd să mă prind la ce se referă tăiatul ăsta, că nu se vedeau găuri pe ecran (!!), am ajuns la concluzia că de fiecare dată cînd se schimba cadrul, clar, au tăiat. Erau pe cîmpul de luptă şi deodată se certau în senat, mama, mama, ai văzut, au tăiat! :D

Azi mă duc să mă tundă Diana. Diana mea născută aici din părinţi sîrbi şi care acasă vorbeşte o română destul de veche, în care la "minge" se spune "dop" şi din vocabularul ei românesc lipseşte "deodată" şi nu ştiu cum fac, că de fiecare dată cînd vorbim, folosesc "deodată" şi apoi i-l traduc în germană.

A, da, de ce filme din copilăria comunistă vă amintiţi? :) (ce drăguţă e construcţia asta în română, în speranţa că e corectă :D, "de ce" care nu înseamnă "de ce?" :>.)

Ca să nu vă mai zic (celor care încă nu ştiţi!) că 1. săptămîna trecută am mai copt o compunere (în franceză) :D şi 2. ieri am aflat că am luat 1,0 la compunerea din iarnă în franceză (!!!!!!!!!!), iuhu! (nota cea mai mică în lumea noastră :D, dar cea mai rîvnită în Germania, căci perfection!)

Şi după ce-am predat compunerea (cu 26 de ore întîrziere, ah, o nimica toată... :D), m-am dus la cursuri după patru ore de somn, am asistat la franceză şi arameică (că n-am participat) şi apoi, ca să nu dorm de la 5 seara, m-am dus prin oraş, unde am ajuns la cinema, unde n-am adormit (wow!) şi am văzut un film drăguţ (!) la care nu aş fi intrat premeditat, că nu-s fană Kate Winslet (îmi pare rău, trei ceasuri pe scaun la Titanic m-au marcat aproape forevă). Dar A Little Chaos a mers, cu mîna pe inimă zic că nu mi-am dat seama cînd au trecut două ore (!), l-am văzut în germană, vocea actorului principal mi s-a părut foarte interesantă ca să nu zic segxy :D şi am mai fost şi luni o dată, să-l aud şi-n original, care n-a mai avut atîta farmec (urăsc filmele dublate, asta e excepţia), da' tot a mers. Şi dacă reuşesc să mai ajung prin zona cinematografului cît mai rulează filmul, intenţionez să-l mai văd (da-n germană pliz :D). În germană se cheamă, parcă mai inspirat, adică să ai o vagă idee despre ce e filmul înainte de a-ţi lua bilet, bine, dacă nu ai văzut reclama (care în capul meu nu se cheamă trailer), Grădinăreasa (!) din Versailles.