Scris de pe mobil
Miercuri, 28.06.2017
Am plecat cu ceva întîrziere din Frankfurt. Am avut loc la geam, lîngă Marquita die Oklahoma City. Ne-am conversat aproape tot drumul. Nu am lăsat-o să adoarmă. :d Grecia e fascinantă și văzută de sus. Am primit mîncare vegetariană chiar bună.
Controlul pașapoartelor - cozi imense. Am trecut fără probleme, recuperat valiza, scos cureaua din bagaj, că uitasem să o iau. Conectat la wifi. Dennis, colegul din Frankfurt, era tot la coadă la pașapoarte. Am luat și valiza lui. A apărut și el. Scos șekeli de la automat. Luat bilet de tren. Nu am idee cum am reușit să îmi murdăresc blugii luați dimineață de pe sîrmă foarte ciudat pe fund, dar pe cusătură. Chiar nu am o explicație pentru asta.
La peron la universitate am dat de scări. Dennis a mers să întrebe dacă nu e lift. Un soldat m-a întrebat ce caut, un lift. Cred că e unul mai încolo. Mersi, era. În stație este un pian.
OK, 20 de minute de mers pe jos. Eram un pic întîrziați și eu cu două valize. Un tip i-a cerut o țigară lui Dennis și s-a uitat pe telefon cum ajungem unde trebuia. Întîi ne-a spus că e foarte aproape și ne-a arătat niște scări în sus. Reacția mea: no way! Apoi ne-a zis ce autobuz să luăm, bilete de la șofer, acum vine autobuzul.
A întîrziat un pic. Un alt soldat m-a întrebat în engleză dacă sînt din Tel Aviv. Hihi. Dennis a luat bilet și pentru mine, de altfel, tot el mi-a plătit și biletul de tren (bancnotă prea mare, problemă la automat). Valiza mea cea mare a plecat de capul ei prin autobuz la o curbă, soldatul a pus-o între scaune. Am crezut că am ajuns, Dennis a coborît și cu valiza mea mică, stai că mai e o stație. Dennis, hai înapoi. :d
Am ajuns... Va urma. Plecăm în excursie la Haifa.
Friday, June 30, 2017
Friday, June 23, 2017
Jurnal (4)
S-au făcut 3 ani de cînd nu am mai mîncat carne. :) Mă rog, s-ar putea să fi înghițit o musculiță cînd mergeam cu bicicleta, o supă vegetariană de-a mătușii e posibil să fi fost îmbunătățită cu maggie cubuleț de pui :D, iar la restaurantul thailandez cu siguranță am avut un sos cu ceva ușoare urme de pește, mi-a spus domnița chelneriță, dar îmi era foame și eram cu niște prieteni cu copii, deci nu puteam merge prea mult să căutăm ceva care chiar să fie fără nimic. A, da, și în Cadiz salata vegetariană cu tonul trîntit deasupra, ton pescuit :D de mine cu furculița și pus în scrumieră, dar tot i-am mai simțit gustul, dar și acolo îmi era foame arzător și mă și grăbeam, că se închidea la muzeu. :D (despre acest ultim episod parcă am mai scris).
***
Da, pisica cealaltă intră pe ușa lui Goșgoș, azi-noapte se scuipau cu patimă fix în casa scării, fix la 2:30. Am dat cu apă dintr-o sticlă/stropitoare peste intrusă și s-a tirat, dar destul de greu. Chiar deloc nu are maniere. Chiar dacă i-ar fi foame, asta nu justifică să intre fraudulos la noi, cînd știm foarte bine că roiesc șoarecii în sector. Poftă bună!
***
Miercuri plec cu o bursă la Tel Aviv la un curs de idiș de o lună, ole! :D
***
***
Da, pisica cealaltă intră pe ușa lui Goșgoș, azi-noapte se scuipau cu patimă fix în casa scării, fix la 2:30. Am dat cu apă dintr-o sticlă/stropitoare peste intrusă și s-a tirat, dar destul de greu. Chiar deloc nu are maniere. Chiar dacă i-ar fi foame, asta nu justifică să intre fraudulos la noi, cînd știm foarte bine că roiesc șoarecii în sector. Poftă bună!
***
Miercuri plec cu o bursă la Tel Aviv la un curs de idiș de o lună, ole! :D
***
Tuesday, June 20, 2017
Jurnal (3)
Tot voiam să scriu despre noaptea în care Goșgoș ne-a adus doi șoricei vii în casă, în apartament. Primul a fugit în bucătărie și l-am închis acolo. Al doilea a nimerit în hol, P. l-a scos în grădină după o mică repriză de vînătoare. Mai mult de o săptămînă am avut un șoarece în bucătărie, o mare bucurie, sincer! I-am pus de mîncare, capcane, chestii. Nu l-am prins. La un moment dat a dispărut (sperăm că pe geam, pe care l-am ținut larg deschis).
poza 1
poza 2
***
Ca să nu mă plictisesc, Goșgoș mi-a adus ieri un șoricel (viu, da?) în sufragerie. Am apucat să închid ușile și l-am fugărit (sau el pe mine?) cu multe urlete și înjurături groaznice pînă l-am prins și l-am dat afară. Pe la finalul urmăririi ca-n filme am deschis ușa de la balcon, în speranța că poate iese singur, dar nu, a ieșit doar motanul. Au mai ieșit urletele mele disperate, care au speriat-o pe vecina cea băgăcioasă.
***
După atîta treabă, Goșgoș a adormit. M-am dus pînă la subsol și m-am întors cu P. Cînd urcam scările, P. comentează că Goșgoș a luat-o pe scări în sus. Eu m-am minunat teribil, îl lăsasem dormind, iar ușa de la intrarea în apartament era închisă serios. Uitîndu-mă în sus pe scări, era să leșin de uimire: acolo era o altă pisică!!!!!!!!!!!! La noi în casă. Presupun că a intrat pe ușa lui Goșgoș. I-am deschis ușa principală și a șters-o în natură. E o cunoștință mai veche și se scuipă reciproc cu Goșgoș într-o mare veselie, spre marea noastră încîntare, mai ales noaptea... S-a dus siguranța mea că mîncarea pe care i-o las lui Goșgoș în casa scării în speranța că nu ne trezește chiar e mîncată de el. Nu am mai auzit pînă acum ca o pisică străină să folosească ușa pisicii casei. Foarte nerușinată această vizitatoare!
***
Am reușit azi să îmi uit parola de la contul de paypal și să îl blochez. L-am deblocat, dar ayayay, ce stres!
poza 1
poza 2
***
Ca să nu mă plictisesc, Goșgoș mi-a adus ieri un șoricel (viu, da?) în sufragerie. Am apucat să închid ușile și l-am fugărit (sau el pe mine?) cu multe urlete și înjurături groaznice pînă l-am prins și l-am dat afară. Pe la finalul urmăririi ca-n filme am deschis ușa de la balcon, în speranța că poate iese singur, dar nu, a ieșit doar motanul. Au mai ieșit urletele mele disperate, care au speriat-o pe vecina cea băgăcioasă.
***
După atîta treabă, Goșgoș a adormit. M-am dus pînă la subsol și m-am întors cu P. Cînd urcam scările, P. comentează că Goșgoș a luat-o pe scări în sus. Eu m-am minunat teribil, îl lăsasem dormind, iar ușa de la intrarea în apartament era închisă serios. Uitîndu-mă în sus pe scări, era să leșin de uimire: acolo era o altă pisică!!!!!!!!!!!! La noi în casă. Presupun că a intrat pe ușa lui Goșgoș. I-am deschis ușa principală și a șters-o în natură. E o cunoștință mai veche și se scuipă reciproc cu Goșgoș într-o mare veselie, spre marea noastră încîntare, mai ales noaptea... S-a dus siguranța mea că mîncarea pe care i-o las lui Goșgoș în casa scării în speranța că nu ne trezește chiar e mîncată de el. Nu am mai auzit pînă acum ca o pisică străină să folosească ușa pisicii casei. Foarte nerușinată această vizitatoare!
***
Am reușit azi să îmi uit parola de la contul de paypal și să îl blochez. L-am deblocat, dar ayayay, ce stres!
Friday, June 9, 2017
Jurnal (2)*
M-a rugat o colegă să o ajut la ebraică, are de dat examenul pe care l-am dat și eu uel acum patru ani wow ce zboară anii. Nu îmi era foarte clar dacă e serioasă, așa că i-am zis spontan ok, vino la mine acum. Ahlei, a venit chiar atunci. Casa era într-un mare fel. Am făcut niște mari inginerii și dezastrul nu a fost chiar uriaș, dar pe aproape. Am reușit și să fac un duș mega rapid și am fugit să o recuperez din stația de metrou (avea telefonul aproape descărcat și nu știa să vină la noi).
Am stat pe terasă, am mîncat, băut cafele, făcut ebraică. La o bucată, mă uit în grădină. Mă mai uit o dată. Pe iarbă erau aruncate două scaune. La noi în grădină. Erau aruncate, în sensul că erau cu picioarele în sus, unul lîngă terasă, unul în partea cealaltă a grădinii, sprijinit de măr. Peisajul era ca după uragan. E drept că fusese un puiuț de uragan cu cîteva zile înainte, dar mă mai uitasem, scaunele nu erau în peisaj. Chestia asta m-a stresat groaznic. Cine naiba ne urăște așa de tare, să își arunce gunoiul la noi în grădină? Mai încolo am mers și le-am așezat frumos față în față, pe picioarele lor.
I-am povestit și lui P. Înainte să merg la culcare, întoarsă pe dos de eveniment, am zis hai să-l întreb și pe socru' (vecinu' nostru de deasupra, rimembă). Dingălingăling la el la ușă. Uite, așa și pe dincolo, niște mîini criminale au aruncat niște scaune la noi în grădină. Socru' pălește vag și zice aoleo am uitat să le iau de acolo! Cum adică ai uitat?!?!?!? am zis eu. Păi le-am aruncat eu de pe balcon.
Imaginați-vă cam cum m-am uitat la el și cam ce ar fi fost la gura mea dacă nu era totuși socru' și cică tre să-l respect etc.
A doua zi scaunele dispăruseră. Păcat, că Goșgoș își ascuțea gheruțele pe ele.
***
Afinitățile mele culinare tot spre zero tind. Uneori îmi fac un bol cu diverși fulgi și diverse nuci etc. dimineața. Și azi. Am spălat castronul preferat cît s-a făcut cafeaua. Apoi mi-am pregătit bolul. Am pus, în ordine, o lingură de semințe de chia, patru linguri de fulgi de mei, cinci linguri de fulgi de ovăz. Apoi diverse și apoi lapte (!) de soia. Am amestecat de mai multe ori, apoi m-am avîntat la mîncat. O vreme a mers bine, pînă mi s-a părut că lingura se mișcă (!!) dubios pe fundul vasului. Aaaaaaaaaaaaaaa, castronul era umed, chia s-a lipit cu încredere și, cu stratul sănătos de mei și ovăz, laptele nu a trecut cu prea mare convingere. Ahlei, acum crănțăn cu înverșunare niște chia. Nu chiar atît de delicios pe cît mi-aș fi dorit. :D
*nu vă faceți mari speranțe, totuși. să nu ziceți că nu v-am zis.
Am stat pe terasă, am mîncat, băut cafele, făcut ebraică. La o bucată, mă uit în grădină. Mă mai uit o dată. Pe iarbă erau aruncate două scaune. La noi în grădină. Erau aruncate, în sensul că erau cu picioarele în sus, unul lîngă terasă, unul în partea cealaltă a grădinii, sprijinit de măr. Peisajul era ca după uragan. E drept că fusese un puiuț de uragan cu cîteva zile înainte, dar mă mai uitasem, scaunele nu erau în peisaj. Chestia asta m-a stresat groaznic. Cine naiba ne urăște așa de tare, să își arunce gunoiul la noi în grădină? Mai încolo am mers și le-am așezat frumos față în față, pe picioarele lor.
I-am povestit și lui P. Înainte să merg la culcare, întoarsă pe dos de eveniment, am zis hai să-l întreb și pe socru' (vecinu' nostru de deasupra, rimembă). Dingălingăling la el la ușă. Uite, așa și pe dincolo, niște mîini criminale au aruncat niște scaune la noi în grădină. Socru' pălește vag și zice aoleo am uitat să le iau de acolo! Cum adică ai uitat?!?!?!? am zis eu. Păi le-am aruncat eu de pe balcon.
Imaginați-vă cam cum m-am uitat la el și cam ce ar fi fost la gura mea dacă nu era totuși socru' și cică tre să-l respect etc.
A doua zi scaunele dispăruseră. Păcat, că Goșgoș își ascuțea gheruțele pe ele.
***
Afinitățile mele culinare tot spre zero tind. Uneori îmi fac un bol cu diverși fulgi și diverse nuci etc. dimineața. Și azi. Am spălat castronul preferat cît s-a făcut cafeaua. Apoi mi-am pregătit bolul. Am pus, în ordine, o lingură de semințe de chia, patru linguri de fulgi de mei, cinci linguri de fulgi de ovăz. Apoi diverse și apoi lapte (!) de soia. Am amestecat de mai multe ori, apoi m-am avîntat la mîncat. O vreme a mers bine, pînă mi s-a părut că lingura se mișcă (!!) dubios pe fundul vasului. Aaaaaaaaaaaaaaa, castronul era umed, chia s-a lipit cu încredere și, cu stratul sănătos de mei și ovăz, laptele nu a trecut cu prea mare convingere. Ahlei, acum crănțăn cu înverșunare niște chia. Nu chiar atît de delicios pe cît mi-aș fi dorit. :D
*nu vă faceți mari speranțe, totuși. să nu ziceți că nu v-am zis.
Friday, June 2, 2017
Jurnal!
Dormim cu geamul deschis, e plăcut. Înainte de ora la care am fi vrut să ne trezim, auzim mieunături sub fereastră (ha, sinonim!). P., înarmat la sugestia mea cu niște apă pentru a liniști mîțele rivale, ridică jaluzelele exterioare și constată că era doar Goșgoș mîndru nevoie mare că a prins un șoricel. Numai bine că l-a scăpat într-o tufă și dus a fost șoricelul. Yay!
***
Înainte de plecare, P. vine în dormitor să mă pupe. Goșgoș lîngă mine miaună. P. îl pupă și pe el (ok, din aer, da' oricum!).
***
Urmăream o pisicuță celebră pe instagram și abia am apucat să o urmăresc, că s-a și prăpădit. :(
***
Citesc o carte emoționantă cu ”mărturii” scrise de autori/persoane lesbiene/gay. Căutînd pe net ceva despre una din persoanele astea, am văzut că azi ar fi fost ziua creatorului steagului cu curcubeul, Gilbert Baker.
***
Am făcut ieri o poză cu cărțile care au intrat recent (chiar ieri) în biblioteca mea/noastră. Abia mai tîrziu mi-am dat seama că e cumva simbolică alăturarea (intenția mea nu a fost chiar deloc politică!): evrei, LGBT, mmm afro-americani. E corect politic ultimul termen?
***
***
Înainte de plecare, P. vine în dormitor să mă pupe. Goșgoș lîngă mine miaună. P. îl pupă și pe el (ok, din aer, da' oricum!).
***
Urmăream o pisicuță celebră pe instagram și abia am apucat să o urmăresc, că s-a și prăpădit. :(
***
Citesc o carte emoționantă cu ”mărturii” scrise de autori/persoane lesbiene/gay. Căutînd pe net ceva despre una din persoanele astea, am văzut că azi ar fi fost ziua creatorului steagului cu curcubeul, Gilbert Baker.
***
Am făcut ieri o poză cu cărțile care au intrat recent (chiar ieri) în biblioteca mea/noastră. Abia mai tîrziu mi-am dat seama că e cumva simbolică alăturarea (intenția mea nu a fost chiar deloc politică!): evrei, LGBT, mmm afro-americani. E corect politic ultimul termen?
***
Subscribe to:
Posts (Atom)