Telegrame

P. s-a trezit duminică și a zis oy și gata, el - este - Golemul. Se mișca precum un monstru și vorbea ca un robot, Golem autentic.
- Golem - a iubi - Vio!
- Vio - nu a iubi - Golem! am încercat eu discret să îl fac să termine.

Am vorbit oleacă despre Golem, da nu vă imaginați că cine știe ce mult, numa Praga, Rabbi Loew și tadam i-am zis că tembelu de Shalom Auslander are o povestire cu Golemul super amuzantă. A zis să îi deschid cartea la povestire (m-a întrebat în prealabil cîte pagini are!!!) și poate o citește.
Update: a citit-o, i-a plăcut. Bravo.

***

P. era foarte metafizicăl tot duminică asta*. Începe să îmi pove cum a văzut el o emisiune prezentată de Gordon Freeman despre univers și cum să veeeeziiii...
Aici nu știu ce s-a întîmplat și a trebuit să întrerupem discuția fașcinantă.
Cînd a fost momentul, am fost o duamnă și am zis ce povesteai mai devreme de la emisiunea ta cu Craig Freeman?
- Nu Craig, Gordon, a zis P.
- Bine că nu Morgan, am zis eu.
- Ă, de fapt cu Morgan Freeman.
În mare, ce mici sîntem noi și ce mare e universul.

***

Goșgoș ne-a convins ieri mișunînd la ambele capete ale unui dulap să tragem dulapul pentru că acolo este un șoricel. Nu erau decît șoricei de praf. #aleluia

***

Cînd m-am întors de la Glasgow și mă descălțam în casa scării, mi s-au părut cam multe firmituri de hrană uscată pe jos. M-am uitat mai cu atenție, firmiturile erau pardon cacao de șoarece. P. a tras dulapul de păpuci și în spatele lui, pe lîngă mulți cacao, am găsit un kil de hrană uscată. Așa tare îmi doresc ca cel care s-a mhhh găinățat! în spatele dulapului să o fi șters spre libertate și nu spre în casă.
#viațacuGoșgoș #nuneplictisim

*am vrut să scriu duminică asta și nu duminica asta. Îhî.

Hai să dăm mînă cu mînă

Vorbesc de două mîini stîngi, după cum se va vedea mai jos.

P. a făcut săptămîna trecută supă de dovleac. Într-o seară i s-a făcut colosal de foame (era ora de nani pentru unii dintre noi deja, care lălăiau în pat cu motanul), și-a pus supă la încălzit, a pus-o în bol, a deschis mașina de spălat vasele să trîntească diverse chestii în ea, a reușit să facă și un număr de mare echilibristică jonglînd cu bolul de supă prin bucătărie, care bol pînă la urmă a aterizat în mai multe părți pe jos, iar conținutul lui mai peste tot, mai ales pe pantalonii de pijama ai lui P., care acum sînt cu picățele, că un șip de veniș nu i-a putut scoate din boale. Arată magnificenți tu sei dă list. Dar sînt curați!!! (aceeași soartă au avut și tricoul și un prosop, dar de alea ne doare mai puțin.) Motanul a zburat din pat la auzul cioburilor în formare, P. a cerut detalii despre sistemele noastre foarte complicate de dat cu mopul... Operațiunea de îndepărtat urmele dezastrului a durat lejer o oră pe ceas. Apoi P. s-a mulțumit cu niște pîine cu brînză.

A doua zi de dimineață lălăiam și eu în pat cu motanul, ca omul. Din bucătărie se aud niște zgomote neobișnuite, urmate de strigătul liniștitor al lui P.: ”Totul e OK!”

Seara l-am întrebat ce se întîmplase. A, știi cuțitul ăla ceramic pe care mi l-ai adus tu din .ro acu x ani? I-a venit vremea, după ce l-am scăpat pe jos dimineață.
Era prea tîrziu să îl conving că ar mai fi putut fi folosit, așa ciobit cum era.

Cam asta la capitolul incidente. În bucătărie, adică.