Căselu' - ziua 3 acasă

Eleo.
Azi nu prea avem succese de raportat în sectorul apă şi mîncare. Adică pretty much zero.

Aseară a luat antibioticul pe la 23, cu mare circ. Multă multă împotrivire. Uşa închisă, noapte bună. La o bucată de noapte: eliberarea. Nu era 4, era 00:30. Atunci a băut un picuşor de apă. La noi în pat toată noaptea. Foarte cuminte. O tură mică de diaree noaptea, una pe la 11 ziua.

După cum ziceam, P. a trebuit să plece devreme. S-a lungit treaba şi şi-a dat seama că e în întîrziere şi m-a lăsat cu un antibiotic să-l prezint eu (din două). Vorba vine, că dimineaţă am găsit lîngă salteaua mea o pastilă bine mersi. N-am idee de unde a apărut. Probabil din blana lu' Căselu' aseară.

În fine, m-am muncit să-i dau cu degetul o parte, cu circ. Pe la 8 asta. Apoi am mai dormit amîndouă pînă pe la 9:30 (oa ce lux). Cum Căselu' chiar dormea bine cînd m-am trezit eu, mi-a fost milă s-o trezesc, dar mi-am propus să-i dau restul de pastilă pînă la 12. Am reuşit, cu circ şi mulţi nervi de ambele părţi. Am uitat să precizez, P. o pisase şi era amestecată cu astronauţi.

Pînă la 16 nu s-a întîmplat nimic. Adică nişte plimbări mici, foarte mult spălat/lins (remember diareea, măcar am văzut că se spală şi o enervează că nu s-a putut curăţa foarte bine). Poate a lins nişte jeleu (nu ştiu cum se cheamă, aspic cred, da). Dar nu sînt sigură.

P. i-a pregătit antibioticul cu foaaarte mulţi astronauţi. Din păcate (sau din fericire?) nu prea îi mai putem da. Adică din cam 40 ml cu antibiotic, i-am dat vreo 8. Uel. Peste vreo două ore i-a mai pisat un antibiotic şi i l-am dat tot cu seringa, cu puţina apă şi puţini astronauţi.

Între timp i-am prezentat diverse feluri de mîncare, a mirosit, s-a lins pe mustăţi, nu a vrut. Parcă am mai momit-o să-mi lingă degetul de vreo trei ori cu nişte sosuleţ de la Whiskas. Chiar nu mai ştiu sigur.

A, am strîns canapeaua în sufragerie şi am lăsat-o să mişune în toată casa. Problema cu canapeaua e că se bagă în ladă şi mi-e greu s-o scot, plus că se sperie dacă trebuie s-o scot cu forţa.

S-a cocoţat pe pervaz, am certat-o, n-are voie! De la doctoriţa de la clinică citire. Pervazul era pe bază de miau, vreau afară. Apoi pe canapeaua verde. Nu pare să aibă dificultăţi la urcare şi la coborîre. Mult mieunat la uşa de la balcon, zgîriat uşa etc. Nici picată cu ceară n-o las pînă nu are voie, evident.

După care s-a urcat pe canapeaua de piele şi a trîntit un pipi. No bun, am şters urgent, nicio problemă, bine că a făcut!

S-a dus la noi în dormitor şi a dormit vreo 4-5 ore. Am mai vizitat-o, chiar dormea, n-am mai deranjat-o cu apă. Adică uneori da, uneori ba.

Între timp am desfăcut canapeaua, ne-am uitat la tv P. şi cu mine, P. a adormit, eu idem, m-am trezit, am început să scriu postul ăsta. S-a trezit şi Căselu', a mişunat un pic, a prezentat un pipi pe aceeaşi canapea de mai devreme... asta e, se curăţă uşor!, s-a cocoţat pe canapeaua unde stăm noi de obicei şi aici a fost un pic frumos, a băut fff puţină apă, dar oricum! şi a lins un pic de Whiskas întîi de pe deget şi apoi singurică din farfuriuţă. Din păcate nimerisem o porţie pentru pisici fără dinţi, adică era foarte moale carnea, dar nu avea sos sau aspic. Dar tot e bine.

Am vorbit cu stăpînă-sa, dacă nu bea, e naşpa, ştie toată lumea, şi ar trebui să ne prezentăm mîine iar să vedem ce să mai facem. Chestia e că mi se zburleşte părul în vîrful capului la gîndul stresului lu' Căselu' la o nouă plimbare la veterinar. Dar să vedem, pînă mîine după-amiază/seară mai e ceva timp.

Acum Căselu' stă cuminţel pe două pernuţe lîngă un calorifer. Pe care l-am dat mai încet, că dacă tot nu bea apă, să nu se prăjească. P. s-a culcat, e frînt, sper să-l pot trezi să dăm nişte antibiotic.

Mulţumim pentru încurajări! :-)

LE Remember motanul negru care tot venea în vizită, Carlito? Pe drum spre alimentară azi am văzut afişe cum că a dispărut de pe 8 ianuarie. M-am ofilit foarte. I-am zis şi lui P., s-a ofilit şi el.