Dan Coman - Căsnicie - nişte impresii (fără spoilere, sper!)

Am fost şi eu un pic prin patrie (trei săptămîni, aş mai fi stat :D) şi m-am întors cu modeste 10 kg de cărţi. În marea lor parte recomandări făcute de Ema şi de roşuvertical.

Că am ajuns eu să citesc romanul din titlul postului e rezultatul intuiţiei fantastice a roşuverticalei, care încă nu l-a citit, l-a simţit, mă-nţelegeţi. :D Mi-a plăcut foarte mult :>, m-a surprins tare.

Eu cam citesc recenziile (chiar şi pe scurt :P) fetelor ăstora, aşa că acum mă jenez puţin să scriu negru pe alb impresiile mele, pentru că stilul meu e cam sărăcuţ aşa, da' în clipa asta altu' n-am şi oricum mi-a venit ideea să scriu şi ca să-mi spăl vag obrazul faţă de mine, care am o micăcompunere care-şi aşteaptă predarea marţea viitoare şi la care n-am mişcat nimic, ba chiar sînt încă depărtişor de start, dar mi-am zis că scriind totuşi despre o carte, oricum ar fi, tot e un fel de pregătire pentru compunerea numero 1. :D No bun, crecă o să le trîntesc cum îmi vin în cap sau cum mi le amintesc. Nu mult, probabil introducerea mai lungă decît conţinutul.

Această carte este o operă de ficţiune.

Orice asemănare cu persoane sau instituţii reale este pur întîmplătoare. 

Dan Coman e din judeţul Bistriţa-Năsăud. Cer pardon, habar nu am unde vine asta, în afara faptului că e prin Transilvania, dacă e scris în stele, o să ajung şi eu cîndva pe acolo şi o să am o imagine concretă a locurilor, nu doar cea desprinsă din cartea asta. Ce voiam să spun: partea italică a trebuit să mi-o readuc în minte de nenumărate ori, iar dacă autorul ar fi fost ieşean (ca mine) sau şi-ar fi făcut studiile în Iaşi şi şi-ar fi plasat personajele în oraşul pe care-l cunosc eu cît de cît, probabil că m-aş fi întrebat în nenumărate rînduri dacă nu cumva nu l-am văzut pe el în faţă la noi la cinema sau pe ea ieşind din librărie sau pe ei pe o bancă în parc etc. Iar, ce vreau să spun e că Dan Coman scrie cu o naturaleţe extraordinară, că parcă auzi pe cineva povestind ce i s-a întîmplat "prietenului" lui (sau lui) şi nu prea te poţi desprinde, vrei să afli ce s-a mai întîmplat, şi apoi? şi după asta?

Recunosc că primul capitol mi s-a părut ceva mai greoi, nu ştiu de ce, al doilea m-a captivat şi m-a prins foarte mult (zic acelaşi lucru?), chiar mă gîndeam mmm dacă autorul alternează vocile (da, dacă ne uităm la cuprins), abia aştept să citesc capitolele pare, dar m-am înşelat, dacă mă gîndesc mai bine, probabil că mi-a fost un pic greu la început să mă obişnuiesc cu personajele, asta-i tot.

Dacă ar fi să sintetizez cum am văzut eu Căsnicie, aş spune că e "un roman de atmosferă, cu mult sex". Bineînţeles că e cu mult mai mult decît asta. :) Atmosfera asta m-a bîntuit o bună parte din lectură, mi s-a părut în acelaşi timp apăsătoare şi fascinantă. Cît despre sex, Dan Coman l-a descris aşa cum descrie orice altceva, foarte fain, iar eu m-am învîrtit cinci minute în jurul frazei ăsteia, căci despre sex. Dacă aş fi ştiut că voi citi "despre sex", probabil m-aş fi gîndit ah clar, ca în filmele româneşti contemporane, multe nume de organe şi mai ştiu eu ce. (Trebuie să mă mărturisesc că pe mine în Jurnalul lui Mihail Sebastian m-a scos din sărite că el pardon voia s-o fută pe nu ştiu ce actriţă. (Omul n-avea voie să scrie ce voia el în jurnalul lui, clar. :D)) Adică pardon, mă enervează să citesc chestii vulgare, cred că pe alocuri dă din coate mironosiţa din mine, deşi la viteză mă exprim (uneori) vulgar. Uel pardon.
Revenind la Căsnicie, chiar m-am întrebat pe alocuri dom'le, da' oamenii ăştia fac numai dragoste? sex deloc? :D

Nu ştiu dacă există un cititor ideal al romanului ăstuia, măcar din punct de vedere al vîrstei cred că aş putea fi, iar dacă eram din judeţul BN, n-am niciun dubiu. :) Rebeca are probabil tot cam atîtea primăveri cîte am şi eu (37!), unele gînduri de-ale ei mi s-au părut cunoscute, le-am gîndit şi eu în relaţia x sau y.
Mi-au plăcut culoarea locală/românească a romanului, chiar şi porţia de facebook, nu ştiu ce proteste cauzate de nu ştiu ce planuri parlamentare, posturi tv, eugenii, chestii.

M-am bucurat să-l pot citi pe Dan Coman în original, îi doresc să îi fie tradus Căsnicie, cred că e o provocare mare pentru un traducător, pentru că stilul (indirect liber?? sau monologul/jurnalul) sună atît de bine în româneşte, încît mă întreb dacă o traducere s-ar putea apropia de nivelul originalului. Asta probabil ar putea devia într-o discuţie despre traduceri în general, ceea ce nu este cazul aici :), dar m-am întrebat de mai multe ori oare cum s-ar zice asta în germană şi n-am avut un răspuns clar, deşi manevrez binişor limba asta. :)

Ediţia asta foloseşte grafia cu î din i, de la cap la coadă, yay! fapt care mi-a făcut o mare bucurie. Am dat peste două greşeli de tipar (!) şi vreo 2-3-4-5 chestii la care aş fi avut ceva de obiectat. În rest, nimic. Limbajul foarte de zi cu zi, cred că un singur cuvînt nu am înţeles, m-am gîndit că e regionalism, nici nu l-am căutat, nici nu l-am reţinut.
Nu ştiu dacă altă limbă poate reda nuanţele cuprinse în română în cuvîntul "pocăită".*
Întîi am crezut că e o greşeală :), apoi mi-a plăcut că SMS-urile sînt redate fără diacritice. A fost un loc într-un capitol par în care am notat cu creionul "foarte tare! :)", a fost o surpriză optică.

Mi-ar fi plăcut să fac un curs la facultate în care să discutăm şi despre romanul ăsta. Mi-a plăcut mult cum e construit, cum personajele se conturează şi capătă profunzime aproape de la o pagină la alta. Şi mi-a plăcut şi cronologia.
M-a dus cu gîndul la un moment dat la Zeruya Shalev, nici nu mai ştiu care roman al ei, pentru că era împrumutat şi l-am returnat neterminat (tot într-un concediu în .ro) şi nici nu am simţit o nevoie nemaipomenită de a-l termina... (şi oricum eu aş vrea să fie Meir Shalev mai citit decît Zeruya sau măcar la fel de... :D). Şi m-am mai gîndit şi la Luni de fiere, dar adevărul e că au trecut minim 15 ani de cînd l-am citit şi nu-mi mai amintesc decît că m-a impresionat construcţia romanului mai mult decît acţiunea :), dar n-aş spune nici că acţiunea m-a lăsat rece, dar construcţia - jos pălăria.

Ca să mai şi termin, mi-a plăcut foarte mult Căsnicie, îl recomand oricui şi îmi doresc să-l recitesc, pentru că îmi imaginez că l-aş înţelege mai bine (nu cred că l-am înţeles nemaipomenit de bine acum, dar asta nu mi-a micşorat bucuria lecturii). Aşa, şi Parohia e în aşteptare, dar mhhh compunerile pentru facultate mhhh. :-s

*Scobind netul, observ o mare varză în capul poporului nostru :) în ceea ce priveşte terminologia "pocăit" - "advenstist adventist" (LE) - "penticostal" - "protestant" etc. Ce nu e creştin-ortodox, catolic, evreu, musulman sau ateu (sau mormon sau amish cred), e cam aceeaşi chestie pentru noi. Evident că zic la grămadă.
Există destul de puţine recenzii la ora asta pentru Căsnicie (vai, ce înaintea timpului meu sînt! :O :D), unele cu spoilere majore. Nu am citit nimic înainte de a scrie postul ăsta, am văzut după că mai multă lume zice de Zeruya Shalev şi de Pascal Bruckner (Luni de fiere, presupun). :)