Comentarii (3) - și gata!

Am terminat Jurnalul lui Bridget Jones de mai bine de trei săptămîni, dar nu m-am îngrămădit să mai trec pe aici cu ultimele găselnițe. Pentru că nu aș vrea să las totuși treaba neîncheiată, am zis să menționez în acest ultim (sper!) articol dedicat volumului 1 perlele cele mai de seamă și să trec sub tăcere micuțele mele obiecții, care ar lungi trebușoara asta pînă se termină pandemia...

M-a distrat sclipirea asta de geniu:

p. 190 ”Dintr-o dată, adevărul m-a străfulgerat ca o lovitură de trăsnet.” (în original: ”Suddenly it hit me like a thunderbolt.”)

p. 206 ”terapista” (!!! e vorba de o terapie, da? = ”the therapist woman”)

p. 213 ”-Bridge, fii amabilă și abține-te să faci pișu pe instalație, a zis el și a închis ușa la loc.” (engl.: ””Bridge, don't wee on the Installation, will you?” he said, and closed the door again.” (e vorba de mm un obiect de artă (la o expoziție) care este chiar o toaletă, dar nu una funcțională. Problema mea e cu ”a face pișu”...))

p. 218 avem de tradus următorul fragment: ”How does a man with a girlfriend who looks like Elizabeth Hurley have a blow job from a prostitute on a public highway and get away with it?”

Versiunea românească este specială. Ia să vedem:

”Cum face un bărbat care are o prietenă ca Elizabeth Hurley s-o ia la m*ie de la o prostituată pe o șosea publică și să scape basma curată?”

Na, din ce am auzit, treaba asta e culmea vulgarului în română, nu?? ”Echivalentul” englezesc nu e nici pe departe în același registru. Ca să nu mai spun că se pare că totuși e o diferență între a da și a (o) lua (la) m*ie.

(pp. 230-231 dexonline (<-link) nu îmi dă dreptate aici, dar *mie* folosirea asta a lui ”a găsi” mi se pare bizară și cu parfum de acum 100 de ani. O găsesc bizară, ca să zic așa! ;)

”să mă arunc în brațele unui bărbat bogat și divorțat, care mă găsește bizară” (”who describes me as bizarre”)

”-Sînt cîinii lui Richard. Nu găsești că sînt de-a dreptul deștepți?” (”Aren't they, like, brilliant?”)

(Am fost convinsă că în engleză, în ambele cazuri, a fost folosit ”to find”. N-am avut dreptate.))

p. 237 ”Echipa de televiziune (...) filmează pe viu la cinci și jumătate.” Între timp avem ”live” în română, ca să nu mai zic de ”în direct”...

p. 238 ”-Bridget, unde pi*da mă-tii...?” (în italic în ediția Polirom) (”Bridget, where the f*ck...?”) Bine, Jurnalul lui Bridget Jones are x variante de f*ck/ing, sh*t etc., care în general au fost traduse cu ”dracului/ naiba”, pînă în acest moment de maximă creativitate la care eu am căscat ochii cît casa. Nu e o expresie asta?!

p. 262 ”Abia m-am întors de la serviciu, cu părul zbîrlit și cu haine care au beneficiat de servicii dezastruoase din partea spălătoriei.” Sigur, poate e ironie... Dar să recunoaștem că există vorbitori de limba română care folosesc ”a beneficia” și ”mulțumită/ datorită/ grație” (pe post de ”din cauza”) pentru că sună mai pompos, nu pentru că au idee ce înseamnă (de obicei, opusul). (”Just got home from work with mad hair and unfortunate laundry crisis outfit on.” A, da, Bridget nu spălase rufe, cam asta e unfortunate laundry crisis...)

Întrebare: ce prepoziție se folosește cînd mergi în excursie/ concediu pe insula Cutărică? Nici româna asta nu mai e ce-a fost. :) Întrebarea e pe bune, că formularea de mai jos mi se pare un pic ăăă cumva, dar nu aș băga mîna în foc că știu cum e corect. Aș folosi ”în”.

p. 287 ”Erau cheile de rezervă de la apartamentul lui Tom, pe care le aveam de cînd fusese el plecat la Ibiza.” Da, rămîn la ”în”. Păcătoasă rău româna asta!

p. 289 ”Tom rîdea de folosirea obsesivă de către Jerome a termenului ”conștient de sine”, și de chiloții colanți cu mînecuțe ai lui Calvin Klein.” Minunată și folosirea virgulei, dar chiar la chiloții lui Calvin Klein nu mă așteptam! (” (...) he was laughing at Jerome's obsessive use of the tern (sic!) ”self-aware”, and his skintight calf-length Calvin Klein underpants.” PS Vorbim de izmene? :D)

p. 290 ” (...) am stat la coadă la casierie în spatele unor adulți normali, cu copii (...)” Pentru cine încă nu a închis televizorul (:P), adulții ăia au cumpărat spaghete (nu macaroane!!!!!!!!!), iar treaba se întîmpla la supermarket, unde eu încă de pe vremea alimentarei am plătit la casă, nu la casierie. Bridget are treabă și cu ceva casierie cînd cumpără o cafea, ce să zic.

p. 312 ”intru iar pe cură de slăbire” (eu aș intra ”la”, dar...)

p. 318 ”mai am aproape o săptămînă ca să pierd trei kilograme înainte de Crăciun” (ce te faci dacă le găsești după aia, cînd ți-e lumea mai dragă?!)

Mai erau, dar m-am lungit spectaculos și mă tem că v-am pierdut pe traseu. Esențialul a prins un loc la vedere. :) Mersi de răbdare. Mai vedem ce se întîmplă cu volumul 2. (Nu l-am început, nu îmi dă ghies inimioara.)

*Helen Fielding, Jurnalul lui Bridget Jones, traducere și note de Dora Fejes, Polirom 2003.

Comentarii (2)

Am ajuns la jumătatea primului volum din Jurnalul lui Bridget Jones* și deocamdată am luat o pauză. Mai vedem ce se mai întîmplă.

Urmează o selecție de - să le zicem perle, vedeți și voi. Nu am intenționat să notez tot. Între timp, mi s-a aprins beculețul la folosirea termenului ”macaroane”, care tot apare (începînd cu prima pagină), am verificat în engleză, acolo e ”pasta”. Nu avem și noi ”paste”?!

Puneți-vă centurile de siguranță...!

p. 114 ”Nu te-am văzut de un car de ani. Cum a fost Mărul cel Mare?”

Dacă tot avem notă de subsol din care aflăm că ”New York, supranumit The Big Apple (Mărul cel Mare)”, nu putea traducătoarea să lase The Big Apple în text? Dacă trebuia tradus, de ce nu e acolo New York, Noul York?!

Să nu spuneți că nu v-am avertizat!

p. 117 ”Da, sînt sigur că așa ai făcut, cățea mică și murdară, a mîrîit el. Vrei să iei cina cu mine?”

Știe cineva ce caută acolo cățeaua? :))))) Exact, ”dirty little bitch”. Pentru mine, bucata asta a fost cireașa de pe tort. :) (În original: ” 'Yes, I bet you did, you dirty little bitch,' he growled. 'Do you want to come and have supper?'”.) Chiar am și niște sugestii, orice, dar nu cățeaua mică și murdară, săraca de ea.

p. 146 ”Am hotărît să te iau cu mine să te vopsești la păr. Și nu tot spune ”Ce?”, te rog, dragă. La salonul de coafură ”Color Me Beautiful”.

Mă derutează iar folosirea lui ”la”, dar nu m-am vopsit niciodată nici la păr, nici pe păr, nici nu mi-am vopsit părul, așa că nu prea știu.

Acel ”tot” l-aș înlocui cu ”mai”, dar poate nu e greșeală...

Color Me Beautiful nu traducem, dar traducem Mărul cel Mare? Interesant...

(Am găsit o greșeală preluată chiar din original, nu o consider de traducere, a dormit cineva în papuci la ediția engleză și se pare că treaba se propagă. Avem Tuesday 17 May și Friday 19 May. Din cîte îmi dau eu seama, între marți și vineri sînt două zile, între 17 și 19 nu.)

Notă pentru LP: greutatea în original e cam așa: ”9st 2”, în română asta e ”cincizeci și șapte de kilograme și optzeci și opt de grame” (p. 147). Chiar nu mă bag să transform... Englezii ăștia!!!

p. 152 ”În fond, trebuie să fii trecut prin mari dificultăți, fără un partener la orizont (...)”. trebuie să fi trecut, chiar dacă și ”fii” ar merge, în altă situație, dar acolo e ”fi” 100%.

p. 164 ”Am ajuns la vîrsta cînd bărbații de-un leat cu mine nu-și mai găsesc contemporanele atrăgătoare.” (În original: ”Have reached the age when men of my own age no longer find their contemporaries attractive.”) Am obiecții, hehe.

p. 165 ”trusa de machiaj a maică-si” - maică-sii. Pentru cine nu știe cum se scrie celebra înjurătură geto-dacă terminată în ”mă-tii”, așa se scrie. Mai multe, la -diacritica- (link).

p. 166 ”Cu cît arde soarele mai tare, cu atît devine mai clar că prin alte locuri alții se folosesc mai deplin, mai bine de el (...)”. (”The more the sun shines the more obvious it seems that others are making fuller, better use of it elsewhere”.) Deplin în română nu are grade de comparație, fiind el așa de la mama natură ”desăvîrșit, perfect”. (link dexonline)

p. 167 ”să facă pajă liniștiți pe iahturile personale” hai că asta e greșeală de-a dreptul pardonabilă, nu?

p. 173 ”Și iată ce pusesem în bagaj:

costume de baie 2.

bikini 1.

rochiță vaporoasă albă 1.

papucei-roz-de-femeie-de stradă 1 pereche.

rochie mini de culoarea ceaiului 1.

ursuleț negru de mătase 1.

sutiene, chiloți, port-jartiere (de diverse tipuri).”

Trebuie să recunosc că era să trec peste asta fără să clipesc, cînd m-am trezit întrebîndu-mă ce caută acolo ursulețul! În engleză erau următoarele:

”This was my packing:     Swimsuits 2.     Bikinis 1.     Long floaty white dress 1.     Sundress 1.     Trailer-park-trash pink jelly mules 1 pair.     Tea-rose-pink suede mini dress 1.     Black silk teddy.     Bras, pants, stockings, suspenders (various)”. Precizez că nivelul meu de engleză nu îmi permite să îmi imaginez ce e cu trailer park trash pink jelly mules, dar e OK. Teddy este un body, dacă nu știați! :)

pp. 174-175 de 7 ori (cel puțin) ”(sîrbii) bosnieci”. ei sînt bosniaci, cu a, nu cu e.

Acum trag aer adînc în piept, că m-am băgat la altă traducere, de data asta din japoneză (foarte drăguță, dar mai vedem).

*Helen Fielding, Jurnalul lui Bridget Jones, traducere și note de Dora Fejes, Polirom 2003.

Comentarii

La mulți ani! #fieca

Recitesc Jurnalul lui Bridget Jones*, cumpărat și citit în română în 2004 (citit întîi în germană în 2003, pînă am făcut rost de ediția din patrie). M-a lovit dorul după ce-am revăzut primul film pe 31 decembrie.

Se pare că ori eram mai neatentă în 2004, ori aveam mai multă răbdare... pentru că acum, la recitire, mi se strepezesc dinții (ok, exagerez) la unele formulări și da, pot să-i dau dreptate lui V., care fuge de traduceri în română.

Pentru că sînt destule locuri unde am obiecții și citeam fără creion lîngă mine (cîtă naivitate... dar plecasem optimistă la drum și nu mă așteptam să găsesc extraordinar de multă înțelepciune în paginile Jurnalului...), le notez aici.

pp. 22-23 ”bulinașe” - înțeleg ideea, dexonline nu cunoaște cuvîntul, așa că: nu.

p. 29 (e vorba de un cuplu) ”(...) apoi ea, într-un moment de intime spovedanii, i-a relatat tot ce o sfătuisem (...).” - nu, nu spovedanie, nu merge în cartea asta.

p. 38 ”piele de exfoliat și de cremuit” - știu că se folosește, dar nu există (dacă există, ce formă are la infinitiv? cum se conjugă la prezent?). care e problema cu ”de dat cu cremă”?

Nota de subsol 2: Struwelpeter este ”personajul faimos al unei povești olandeze” germane.

p. 82 ”permițîndu-i să-mi ia toată garderoba mea la rînd”.

p. 89 ”o treime din locuințele umane vor fi populate de persoane necăsătorite”. (și o treime din locuințele animale vor fi populate de persoane căsătorite sau cum vine asta cu locuințele umane, că îmi scapă?!) (de două ori pe aceeași pagină 89).

p. 96 ”vederea primită de ziua mea de la Jamie, cu un mielușel desenat pe copertă, care zice: ”Ghici care ești tu?” Apoi, înăuntru, răspunsul: ”Tu ești aia bătrîna.”” părerea mea: dacă are ”copertă” și ”înăuntru”, e felicitare, nu vedere.

p. 97 ”m-am uscat la păr”. Aici sînt nesigură, poate e chestiune regională, în fine, eu nu m-am uscat niciodată la păr, dar mi-am uscat părul de nenumărate ori. Am întîlnit ”m-am uscat pe păr” și ”m-am uscat pe cap”, dar nu ”la păr”. Help?

p. 103 ”pentru a-i face din nou loc lui Anne și Nick” - pentru a le face loc lui A și N.

Atît am notat deocamdată. :)

*Helen Fielding, Jurnalul lui Bridget Jones, traducere și note de Dora Fejes, Polirom 2003.

Dan Coman, aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată

Dan Coman, aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată

Atenție! Cel mai probabil spoilers!

Doresc să îi mulțumesc lui Dan Coman pentru că a fost foarte, foarte drăguț și mi-a dat autograf, deși era în timpul liber.

Îmi vine greu să scriu despre cartea asta și sper să nu dau impresia că am ceva cu autorul. Cînd încă nu terminasem lectura (eram pe la jumătate), începusem să am îndoieli legate de modul în care percepeam scriitura. Am luat o pauză și mi-am recitit impresiile scrise după Căsnicie. Poate fi vorba de același autor?!

Sigur, Dan Coman este un scriitor versatil, nu orice poet poate scrie proză și nu orice prozator poezie și așa mai departe. Încă nu i-am citit poeziile, am început cîndva să citesc Parohia, era ebook și ori nu mă împăcam eu prea grozav cu cartea electronică pe atunci (nici azi nu mor de dragul ei), ori nu m-a atras în mod deosebit cît am apucat să citesc, cert e că nu am terminat-o. Cu altă ocazie. Drept e că vreau s-o citesc, pentru că lumea în gusturile căreia am oarece încredere tare a mai lăudat-o. Nu că asta mă determină să citesc sau nu o carte! Ah, sîntem încă la introducere, după cum se vede. Am citit cu siguranță povestirea O întîlnire cu cititorii și cum ar fi putut să nu îmi placă? Am pregătit-o să o recitesc după terminarea acestor lucruri, o s-o fac după ce public aceste rînduri.

Căsnicie mi-a plăcut mult și cînd m-am apucat de aceste lucruri, am sperat să existe o asemănare cumva între ele. Destul de repede m-am gîndit că hm, parcă aduce mai mult a Parohia, dar nici o problemă, văd că merge, super.

Doresc să subliniez că nu am găsit nici o greșeală de tipar, o raritate la cărțile publicate în România în ultimii ani. Wow.*

Mi-a plăcut mult introducerea fragmentelor în limba georgiană (am dat sfoară-n țară, poate găsesc pe cineva care cunoaște limba, am o promisiune, chiar sînt curioasă dacă au sens și dacă da, ce anume înseamnă).

Și citeam eu așa, el îi împăturea soției lui cămașa și o punea în dulap, mai mîncau ei, mai nu știu ce (el fiind un cetățean care nici nu cred că era cetățean, că nu avea nici un act și nu cred că a mers la școală, neavînd nici un act, nu? Dar cînd se gîndește la ea, este doar ”soția lui” (sau ”sa”), nu femeia, nu nevasta, nu nimic. Ok!).

Am ajuns la capitolul trei (pagina 80), mi-am zis ia te uită, se schimbă treaba, foarte interesaaaant, după care, foarte repede, mai precis din punctul în care începe o oscilare (pentru mine fără cap și coadă, dar foarte apreciată de alți cititori (am citit pe net)) între narațiunea la persoana a treia și cea la persoana întîi, vai de mine, de acolo m-au luat încet-încet toți dracii. Pardon! Am fost de cîteva ori pe punctul de a abandona cartea (și de ce nu ai făcut-o, măi dragă, se vor întreba unii. Răspunsul meu acum e hehe, am terminat eu Șotron, varianta șotronită, de acum s-a terminat cu barierele psihologice etc. Asta s-a întîmplat în 2019, de asta Parohia a rămas așa...)

Revenind. De unde cartea îmi era semi indiferentă, dar era ok, a început să mă enerveze foarte, foarte tare. Și nici măcar finalul, care mi s-a părut bun, nu a mai reușit să o pună într-o lumină favorabilă în ochii mei. (Dar tot mă minunez cît de coerenți sînt oamenii în carte, respect, inclusiv țăranii.)
Toată povestea V și P nu m-a impresionat cu nimic (pozitiv :) ), aventurile ei din adolescență mi-au amintit de o prozatoare contemporană, mă scuzați, nu dau nume, dar da, de unde la Căsnicie mi s-a părut că autorul a redat vocile personajelor cu un ton foarte convingător (!), cînd intrăm în așa-zisă perspectivă feminină în aceste lucruri, la mine cel puțin s-a rupt filmul rău de tot.
Și de unde V, care și-a jurat în barbă că nu va mai suferi niciodaaaaată pentru un bărbat, pac, îl vede pe P și cade ca musca (ah da, destule muște în carte. Și plastic, pungi (?), nailon, cearceaf apretat, nu știu, nu am gustat imagistica cine știe ce.), iar acest P o tratează deosebiiit (sînt ironică, ha), dar ea îl iubește și el o iubește, extraordinar. Sînt o groază de detalii care poate erau menite să continue atmosfera poetică din primele 80 de pagini, la mine nu au prins, îmi pare nespus de rău. Și niște chestii care nu chiar se potriveau, mi s-a părut mie.
Cum ar fi, în marea de detalii, lipsa informațiilor legate de finanțele mamei lui V, ale Doamnei și ale mamei lui P. (E posibil să fi existat detalii legate de finanțele Doamnei, că nu degeaba are ea vilă, nu?, dar nu le-am reținut.)
V are un scris deosebit de ilizibil, dar nu renunță la scrisul ei nici să o pici cu ceară, chiar cînd e foarte posibil să nu ia niște examene, pentru că nimeni nu înțelege ce a scris. Dar, să vezi și să nu crezi, colegii copiază temele de la ea, plus că intră și la liceu, și la facultate, dar noroc că erau foarte destupați la minte profesorii și făceau orice efort de interpretare a unor mîzgăleli, doar-doar va fi admis candidatul cu notă mare, da.
V ne spune în detaliu ce a cumpărat de la magazin în ziua x, dar cînd să aflăm ce sfaturi de viață îi dă Doamna, atunci intră în scenă ”bla bla bla”. Vai!
Tot la capitolul detalii, nu am prea înțeles de ce era relevant să știm cîte zile a stat în spital mama lui P, dar despre boala lui P aproape nu aflăm nimic. Și morfina oricum se găsea pe toate gardurile, că știm de acum că ei erau din ce în ce mai strîmtorați. Și mulții fani ai lui P de ce nu s-au dat peste cap să vină să îl ajute într-un fel sau altul? Sau poate venise unul din ei și adusese o traistă de morfină, da, posibil.
Cînd V și P ajung acasă la P, P se spală pînă la brîu într-un lighean cu apă rece. Ca la țară, că doar acolo erau. Dar ceva mai tîrziu, din partea mea să fie și ani, dar tot la țară, și cu siguranță în comunism, vin ei repede acasă și dau drumul la apa caldă în cadă și au și gresie și nu mai știu ce. Pardon, eu sînt din Moldova, abia de cîțiva ani a început lumea să aibă ”condiții” și pe la țară, dar tot nu poți încă să te arunci în cadă cînd îți tună ție (și să te speli cu apă caldă), durează pînă încălzești apa, mai ales ditamai cantitatea. Mna, Moldova!!
Ah, da, Luca! De ce are nume personajul ăsta (de la o bucată încolo)? (Pentru că toți din trecutul ei au, ah!) Și de ce i-a crescut ei inima cît aluatul de pîine (!) cînd Luca a ținut minunatul discurs în piață? Pardon, dar dacă tot povestește la persoana întîi și nu are de ce să îi fie rușine de trecutul ei, poate să și precizeze că ”na, îți dai seama, eram mai naivă acum cîțiva ani”. Nu, ea rămîne tare pe poziție. Super, măi fată! (Trebuia virgulă după măi? Vai, ce mă fac.) Ah, greșesc, că doar P seamănă cu Luca, doar că nu e violent (vezi atitudinea lui față de țărani sau cum vorbește despre ei.)
Cu proful de sport, mă abțin.
Ah, și de cîte ori pe noapte fac dragoste. Măcar nu e un număr bătut în cuie.
Ah, mai am: cînd V se întoarce din stațiune, un drum lung (asculți cam de 10 ori o casetă pe ambele fețe), se face o singură pauză, pentru a fi studiat un arbore parcă. Atît. Cînd V și P se plimbă prin pădure, ea ”trebuie să facă pipi”. Din nou, ok!
Orășelul din nord e două pagini mai tîrziu orașul. Marele Oraș sper că e poetic, pentru că de-a dreptul misterios nu e nici pentru cititoarea de la Iași.

Îl rog mult pe Dan Coman, dacă se poate, să fie o idee mai moderat în folosirea cuvîntului ”superb”. Într-un număr relativ mic de pagini (de pe la 140 la 160, cel puțin) avem așa: bărbat superb (de două ori), lumină superbă, pisică superbă, iarnă superbă, salutul superb (mi s-a părut și mie deosebit ăsta), superbele fotografii și cam așa.

Mi-a plăcut o scenă, noaptea, la lac, care e realism magic (please!). De asemenea, m-a distrat faptul că García Márquez e pomenit cu numele/nume de personaje/titluri de mai multe ori, dar lui P nu îi place realismul magic, hihi.

Am văzut un clip de aproximativ 5 minute în care Dan Coman povestește cum a scris o parte din aceste lucruri în SUA, cu o bursă (da, scrie și la începutul cărții). Cam pînă pe acolo mi s-a părut mie destul de ok cartea. Începînd de la acel capitol trei (pagina 80), impresia mea a fost că poate l-a presat timpul și cumva nu a mai revenit asupra textului. Multe repetiții poate ar fi putut fi formulate altfel, de tipul tînăra, fata, femeia, fetița etc. De asemenea, cumva titlurile cărților și discurilor (”Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră/Sonatina de pian pentru mîna stîngă”) mi s-au părut cumva de umplutură/name-dropping. Poate nu mi-ar fi sărit mie atît de multe lucruri în ochi începînd de acolo dacă nu m-aș fi poticnit la fiecare pagină.

Îmi pare foarte rău că nu mi-a plăcut mai mult. Pe de altă parte, îl am pe Enescu aici, am mari speranțe de la el.

*Am găsit totuși un pleonasm amuzant, de două ori.
Și doresc să lansez întrebarea de ce pe domnul García Márquez îl cheamă în românește doar Márquez. Sîntem noi, românii, așa, mai cu moț? Menționez că, dacă tot sînt în stare tipografiile din România să redea caracterele spaniole, atunci ar merge și Buendía în loc de Buendia și Bolaño în loc de Bolano.

PS Am scris textul ăsta în LibreOffice și iar am probleme cu formatarea în blogspot. Sper să se poată citi totuși.

Cum să faci din proză poetică o poemă

***

dragostea mea
nu te iubesc pentru tine
nici pentru mine
nici pentru amîndoi împreună
nu te iubesc fiindcă sîngele m-ar îndemna să te iubesc
te iubesc fiindcă nu ești a mea
fiindcă te afli de partea cealaltă
acolo unde mă inviți să sar și eu nu pot face saltul
fiindcă în străfundurile posesiunii nu ești în mine
nu te cuprind
nu trec dincolo de trupul tău
de rîsul tău
există ceasuri cînd mă muncește gîndul că tu mă iubești
(cum îți mai place să folosești verbul ”a iubi”
cu cîtă ușurință îl lași să cadă peste farfurii și peste cearșafuri și peste autobuze)
mă chinuie iubirea ta care nu-mi servește drept pod
căci un pod nu se susține dintr-o singură parte
niciodată Wright și Le Corbusier nu vor face un pod susținut dintr-o singură parte
și nu mă privi cu ochii ăștia de pasăre
pentru tine operația dragostei e atît de simplă
ai să te vindeci înaintea mea
cu toate că mă iubești cum eu nu te iubesc

***

ah, da, nu am făcut nimic deosebit, ce vedeți între *steluțe* este o singură frază din Șotron, domnul Julio Cortázar, Polirom, cap. 93, pag. 464-465, traducerea Tudora Șandru Mehedinți, 2005.
aranjarea în pagină îmi aparține, mai precis: în locul fiecărei virgule am dat enter.

Dan Coman - Căsnicie - nişte impresii (fără spoilere, sper!)

Am fost şi eu un pic prin patrie (trei săptămîni, aş mai fi stat :D) şi m-am întors cu modeste 10 kg de cărţi. În marea lor parte recomandări făcute de Ema şi de roşuvertical.

Că am ajuns eu să citesc romanul din titlul postului e rezultatul intuiţiei fantastice a roşuverticalei, care încă nu l-a citit, l-a simţit, mă-nţelegeţi. :D Mi-a plăcut foarte mult :>, m-a surprins tare.

Eu cam citesc recenziile (chiar şi pe scurt :P) fetelor ăstora, aşa că acum mă jenez puţin să scriu negru pe alb impresiile mele, pentru că stilul meu e cam sărăcuţ aşa, da' în clipa asta altu' n-am şi oricum mi-a venit ideea să scriu şi ca să-mi spăl vag obrazul faţă de mine, care am o micăcompunere care-şi aşteaptă predarea marţea viitoare şi la care n-am mişcat nimic, ba chiar sînt încă depărtişor de start, dar mi-am zis că scriind totuşi despre o carte, oricum ar fi, tot e un fel de pregătire pentru compunerea numero 1. :D No bun, crecă o să le trîntesc cum îmi vin în cap sau cum mi le amintesc. Nu mult, probabil introducerea mai lungă decît conţinutul.

Această carte este o operă de ficţiune.

Orice asemănare cu persoane sau instituţii reale este pur întîmplătoare. 

Dan Coman e din judeţul Bistriţa-Năsăud. Cer pardon, habar nu am unde vine asta, în afara faptului că e prin Transilvania, dacă e scris în stele, o să ajung şi eu cîndva pe acolo şi o să am o imagine concretă a locurilor, nu doar cea desprinsă din cartea asta. Ce voiam să spun: partea italică a trebuit să mi-o readuc în minte de nenumărate ori, iar dacă autorul ar fi fost ieşean (ca mine) sau şi-ar fi făcut studiile în Iaşi şi şi-ar fi plasat personajele în oraşul pe care-l cunosc eu cît de cît, probabil că m-aş fi întrebat în nenumărate rînduri dacă nu cumva nu l-am văzut pe el în faţă la noi la cinema sau pe ea ieşind din librărie sau pe ei pe o bancă în parc etc. Iar, ce vreau să spun e că Dan Coman scrie cu o naturaleţe extraordinară, că parcă auzi pe cineva povestind ce i s-a întîmplat "prietenului" lui (sau lui) şi nu prea te poţi desprinde, vrei să afli ce s-a mai întîmplat, şi apoi? şi după asta?

Recunosc că primul capitol mi s-a părut ceva mai greoi, nu ştiu de ce, al doilea m-a captivat şi m-a prins foarte mult (zic acelaşi lucru?), chiar mă gîndeam mmm dacă autorul alternează vocile (da, dacă ne uităm la cuprins), abia aştept să citesc capitolele pare, dar m-am înşelat, dacă mă gîndesc mai bine, probabil că mi-a fost un pic greu la început să mă obişnuiesc cu personajele, asta-i tot.

Dacă ar fi să sintetizez cum am văzut eu Căsnicie, aş spune că e "un roman de atmosferă, cu mult sex". Bineînţeles că e cu mult mai mult decît asta. :) Atmosfera asta m-a bîntuit o bună parte din lectură, mi s-a părut în acelaşi timp apăsătoare şi fascinantă. Cît despre sex, Dan Coman l-a descris aşa cum descrie orice altceva, foarte fain, iar eu m-am învîrtit cinci minute în jurul frazei ăsteia, căci despre sex. Dacă aş fi ştiut că voi citi "despre sex", probabil m-aş fi gîndit ah clar, ca în filmele româneşti contemporane, multe nume de organe şi mai ştiu eu ce. (Trebuie să mă mărturisesc că pe mine în Jurnalul lui Mihail Sebastian m-a scos din sărite că el pardon voia s-o fută pe nu ştiu ce actriţă. (Omul n-avea voie să scrie ce voia el în jurnalul lui, clar. :D)) Adică pardon, mă enervează să citesc chestii vulgare, cred că pe alocuri dă din coate mironosiţa din mine, deşi la viteză mă exprim (uneori) vulgar. Uel pardon.
Revenind la Căsnicie, chiar m-am întrebat pe alocuri dom'le, da' oamenii ăştia fac numai dragoste? sex deloc? :D

Nu ştiu dacă există un cititor ideal al romanului ăstuia, măcar din punct de vedere al vîrstei cred că aş putea fi, iar dacă eram din judeţul BN, n-am niciun dubiu. :) Rebeca are probabil tot cam atîtea primăveri cîte am şi eu (37!), unele gînduri de-ale ei mi s-au părut cunoscute, le-am gîndit şi eu în relaţia x sau y.
Mi-au plăcut culoarea locală/românească a romanului, chiar şi porţia de facebook, nu ştiu ce proteste cauzate de nu ştiu ce planuri parlamentare, posturi tv, eugenii, chestii.

M-am bucurat să-l pot citi pe Dan Coman în original, îi doresc să îi fie tradus Căsnicie, cred că e o provocare mare pentru un traducător, pentru că stilul (indirect liber?? sau monologul/jurnalul) sună atît de bine în româneşte, încît mă întreb dacă o traducere s-ar putea apropia de nivelul originalului. Asta probabil ar putea devia într-o discuţie despre traduceri în general, ceea ce nu este cazul aici :), dar m-am întrebat de mai multe ori oare cum s-ar zice asta în germană şi n-am avut un răspuns clar, deşi manevrez binişor limba asta. :)

Ediţia asta foloseşte grafia cu î din i, de la cap la coadă, yay! fapt care mi-a făcut o mare bucurie. Am dat peste două greşeli de tipar (!) şi vreo 2-3-4-5 chestii la care aş fi avut ceva de obiectat. În rest, nimic. Limbajul foarte de zi cu zi, cred că un singur cuvînt nu am înţeles, m-am gîndit că e regionalism, nici nu l-am căutat, nici nu l-am reţinut.
Nu ştiu dacă altă limbă poate reda nuanţele cuprinse în română în cuvîntul "pocăită".*
Întîi am crezut că e o greşeală :), apoi mi-a plăcut că SMS-urile sînt redate fără diacritice. A fost un loc într-un capitol par în care am notat cu creionul "foarte tare! :)", a fost o surpriză optică.

Mi-ar fi plăcut să fac un curs la facultate în care să discutăm şi despre romanul ăsta. Mi-a plăcut mult cum e construit, cum personajele se conturează şi capătă profunzime aproape de la o pagină la alta. Şi mi-a plăcut şi cronologia.
M-a dus cu gîndul la un moment dat la Zeruya Shalev, nici nu mai ştiu care roman al ei, pentru că era împrumutat şi l-am returnat neterminat (tot într-un concediu în .ro) şi nici nu am simţit o nevoie nemaipomenită de a-l termina... (şi oricum eu aş vrea să fie Meir Shalev mai citit decît Zeruya sau măcar la fel de... :D). Şi m-am mai gîndit şi la Luni de fiere, dar adevărul e că au trecut minim 15 ani de cînd l-am citit şi nu-mi mai amintesc decît că m-a impresionat construcţia romanului mai mult decît acţiunea :), dar n-aş spune nici că acţiunea m-a lăsat rece, dar construcţia - jos pălăria.

Ca să mai şi termin, mi-a plăcut foarte mult Căsnicie, îl recomand oricui şi îmi doresc să-l recitesc, pentru că îmi imaginez că l-aş înţelege mai bine (nu cred că l-am înţeles nemaipomenit de bine acum, dar asta nu mi-a micşorat bucuria lecturii). Aşa, şi Parohia e în aşteptare, dar mhhh compunerile pentru facultate mhhh. :-s

*Scobind netul, observ o mare varză în capul poporului nostru :) în ceea ce priveşte terminologia "pocăit" - "advenstist adventist" (LE) - "penticostal" - "protestant" etc. Ce nu e creştin-ortodox, catolic, evreu, musulman sau ateu (sau mormon sau amish cred), e cam aceeaşi chestie pentru noi. Evident că zic la grămadă.
Există destul de puţine recenzii la ora asta pentru Căsnicie (vai, ce înaintea timpului meu sînt! :O :D), unele cu spoilere majore. Nu am citit nimic înainte de a scrie postul ăsta, am văzut după că mai multă lume zice de Zeruya Shalev şi de Pascal Bruckner (Luni de fiere, presupun). :)