Cum a fost la Tîrgul de Carte de la Frankfurt (acum şi cu LE)

Coloanele-copaci poartă rodul editorilor români

Doresc să precizez că am mai fost la Tîrg acum 10 ani şi mai vedem dacă mai merg. :D

Am aflat de la prietena mea poloneză că sînt bilete mai ieftine pe groupon şi am plătit 12 EUR în loc de 18, bun. Mersi.

Faţă de acum 10 ani, am fost pregătită cu carneţel în care mi-am notat unde sînt standurile care mă interesează.

Am mers glonţ la standul României, la ora 11 urma să înceapă o întîlnire cu cititorii a scriitoarei X şi a Norăi Iuga. Am uitat cine era scriitoarea X, pentru că nu am citit nimic de ea şi nu a fost prezentă totuşi. Nici de Nora Iuga nu am citit nimic, dar mi-a plăcut destul de mult (cred că am văzut-o o dată în Cărtureşti-Verona, cel puţin aşa circula zvonul). A citit poezii din Fetiţa cu o mie de riduri, e o prezenţă captivantă, traducătorul ei (şi nu doar al ei) Ernest Wichner e foarte amuzant. Nora Iuga ştie germană, e şi traducătoare şi a primit şi un Verdienstkreuz. Ea a citit poezii în română şi traducătorul în germană. Publicul a fost modest tare şi a fost puţin penibil faptul că nu au fost puse decît vreo două întrebări. Bine, eram vreo 10-15 oameni...

Pardon de calitatea pozelor, sînt făcute destul de în viteză cu telefonul.

Am fost cam dezamăgită de standul României, pentru mine personal atracţia principală. În primul rînd, e un stand fără vînzare. Păi atunci e aproape total neinteresant pentru mine, care sînt public şi nu editură sau mai ştiu eu ce agenţie de copyright. Că România nu e chiar aşa de departe de Germania (sau invers) şi mai ajung prin ţară şi mai aflu ce noi apariţii sînt. Selecţia mi s-a părut potrivită adică modestă, m-am bucurat să văd Editura Hasefer.
Şi se vindeau cărţi, doar de la Polirom. Că celelalte sînt donaţii, că nu putem, că nu ştiu ce. Don't get me wrong, eu îi cred pe cei care lucrează acolo, dar mă depăşeşte situaţia. Aşa. Deci aflu eu că doar de la Polirom (şi de la nu ştiu ce editură cu V, am uitat care).
Mă duc şi mă învîrt pe la cărţile de la Polirom, îmi aleg o Gabriela Adameşteanu, merg la "casă".
- A, vorbiţi cu colegul Alex, el a preluat comanda acum!
- Şi cine este colegul Alex?!?!!?
- A! Cel cu cămaşa cadrilată!
- No bun.
Mă învîrt într-o părere pe lîngă ColeguAlex care chiar vorbea cu nişte unii (care vorbeau în ruseşte or smth între ei), am stat ca la 5-10 minute uitîndu-mă în cărţi, bun, în sfîrşit ColeguAlex pare ocupat doar cu smartofonul.
- Nu vă supăraţi, îmi puteţi spune cît costă cartea asta?
- Sigur. 10 EUR cele paperback şi 15 EUR hardcover.
Ar fi fost mult prea solicitant să-mi spună asta primul coleg. Mă gîndeam că trebuie să cerceteze într-un catalog de preţuri smth.

M-am mai gîndit, am lăsat cartea, nu ardea s-o am şi era mai scumpă. :D Şi am cam plecat.

Acum 10 ani standul României era mai mare, aş spune, şi avea aspect de librărie clasică, nu era cine ştie ce fermecător, dar avea o ofertă bogată. Şi vindeau.
În prima poză se vede un stîlp cu cărţi, mai stilizat, în spatele Norăi Iuga. În următoarele două poze vedeţi toţi stîlpii (pomi??) cu cărţi. Sus era numele editurii şi cîte un autor cu poză şi nume. Stîlpii aveau cîteva rafturi pe care erau expuse cîte o carte, plus cîte un intrînd din loc în loc, în care erau mai multe cărţi, să zicem 10. Faceţi voi calculele, cam cîte cărţi au fost "prezente" la tîrg.

Culmea culmilor mi s-a părut faptul că nu puteai cumpăra o carte de-a Norăi Iuga. Chiar aş fi luat. Uel. (Nu erau de la Polirom sau de la editura V(xxx).)

Am văzut că x standuri naţionale nu vindeau, deci nu e doar la noi.
Mai jos cîte o poză de la standul Rusiei şi cel al Cehiei, erau prin zonă şi le-am pozat aşa, comparativ. Italia avea un stand cît jumătate de pavilion (exagerez vag). :D

Totuşi nu am fost chiar degeaba la tîrg. Am luat material informativ de la standul României şi, din ce-am văzut, sînt chestii super faine. (Am reperat nişte greşeli la unul din cele în germană, dar să nu exagerăm, mă concentrez pe partea pozitivă.) Antologia fiction 2015 contemporary romanian prose, apărută la Polirom, era, culmea, gratuită. Am crezut că e pur şi simplu traducerea volumului Best of: proza scurtă a anilor 2000, dar nu e, deşi autorii se suprapun pe alocuri (eu am văzut Lavinia Branişte şi Dan Coman şi-am fost cam sigură de asta, dar apoi am constatat că de ex. Dan Coman are un fragmenţel (unu' erotic) din Căsnicie. Şi în rezumat e o chestie pe care eu nu am citit-o în carte, gen personajul x moare. Mhh.)
Ideea cărţii ăsteia e foarte faină, de mare actualitate şi am observat că la majoritatea textelor scrie "translation rights available". Sper să fi luat multe persoane cu influenţă în domeniu cărţulia şi să vedem pe viitor mai multe traduceri ale autorilor români. :>

Invitatul special al tîrgului a fost Indonezia, ţara celor 17 mii de insule, care e a patra ţară la nivel de populaţie de pe glob (după China, India (India vine super super tare din urmă!!!), SUA) (am cercetat, nu ştiam cine e pe 3 şi nici cine e pe 4). Nu vă pot spune nimic mai mult despre Indonezia, pentru că nu am ajuns la standul/pavilionul lor. Pardon.

Multe standuri erau deja închise, pe alocuri angajaţii (lor) dormeau, unii erau cu valizele după ei, cred că abia aşteptau să plece, după o săptămînă de tîrg. M-a interesat să casc gura la Israel, dar am şters-o repejor, că nu am înţeles nimic. :D (Şi nici nu l-am văzut pe Meir Shalev, mno. Pentru cine nu ştie, Meir Shalev e prezent miercuri, peste două zileJOI la Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara (informaţie via Lecturile Emei, via roşu vertical, dacă am reţinut bine. :D))

Altfel, am mîncat o clătită cu Nutella (not pictured) şi o Flammkuchen. În ordinea asta.

Am avut o recoltă bogată de vederi (unele gratuite, dar asta nu e important). Am ajuns pe la standurile de artă, să tot stai pe acolo să caşti gura, dar la un moment dat rucsacul mi s-a părut cam greu şi începeam să resimt oboseala. Era şi un tîrg de anticariat (?), ar fi trebuit să-mi las geanta şi haina la garderobă, am renunţat. Editurile nemţeşti îţi cam luat ochii.

Am mai ajuns într-un pavilion educaţional (căutam zona de Papetărie/Cadouri :D), unde era paradisul dicţionarelor. Plus un milion de edituri teologice. Pe acolo m-am hotărît să mă retrag în glorie, nu înainte de a mai trece prin zona calendarelor în drum spre metrou, care a avut întîrziere, dar a fost plăcut.

Vă mai las cu nişte pozişoare. Unele sînt deja pe instagram.

Asta era coada la autografe la Charlotte Link (cică e cea mai de succes scriitoare din Germania. Uel.) Pe care eu am confundat-o cu Charlotte Roche. :D

Erau foarte mulţi fani manga şi nu mai ştiu ce îmbrăcaţi foarte caraghios/simpatic, mulţi foarte subţire pentru vremea de ieri, puţin i-a interesat, îşi fac damblaua o dată pe an. :)

PS Mi se pare că dDacă daţi click pe poze se măresc (poate se poate citi ce scrie pe coperta de la Polirom...)

LE: Văd pe net că minunatul concept al standului României este senzaţional şi nemaipomenit, spectaculos şi cînd îmi mai vin cîteva sinonime, mai scriu. Iaca, el nu este la prima apariţie, anul trecut a fost idem. Şi aflăm toate detaliile (plus poză din 2014) de aici.

 Cam la fiecare 3-4 ani, Ministerul Culturii schimbă conceptul standului. Anul acesta avem un concept elaborat de o firmă de arhitectură în parteneriat cu Muzeul Satului din Bucureşti, cu o bogată experienţă în domeniul expoziţiilor. Credem că standul, expus pentru prima dată în aprilie 2014 la Târgul de Carte din Budapesta pe 30 metri, este reuşit.

Nu am idee de ce buget dispune Ministerul Culturii pentru un astfel de Tîrg, dar îmi scapă totuşi de ce să nu vii cu ceva nou în fiecare an. E ceva semn de mîndrie că vaaaai, uite, recunosc standul ăsta, sigur e al României, l-am văzut şi anul trecut şi m-a impresionat prin design, cîtă fericire că nu l-au schimbat!!!?