Post cu motan (fără poze)

Mi se pare că Goşgoş nu prea a fost vedetă aici pe blog, dar pe instragram are fanii lui, aşa că nu-i bai.
Pentru cine nu mai ştie exact care e povestea lui, l-am avut patru săptămîni anul trecut, în simultan cu Căselu, nu s-au înghiţit, Căselu s-a îmbolnăvit, l-am dat pe Goşgoş înapoi. Vorba vine, el nu mai avea "înapoi", l-a preluat o vecină de-a fostei stăpîne.
În februarie l-am luat iar, de data asta ca motan unic. După vreo 4-5 săptămîni de stat numai în casă, a avut voie afară. Programul lui normal a devenit somn ziua, vînătoare noaptea. Pînă acum ne-a adus nu mai ştim cîţi şoareci, două păsărele şi uel doi iepuri. P. zice că probabil şi o cîrtiţă ceva, cît am fost eu în .ro.
Pentru Goşgoş anul ăsta totul e nou, fiind primul lui an afară ever. Noi tot mai uităm şi-apoi ne aducem aminte şi îl observăm cum descoperă el lumea.
Din cînd în cînd îi aplicăm o soluţie împotriva puricilor, viermilor, căpuşelor şi ce mai vreţi voi. Apoi îl dăm afară şi nu-l mai lăsăm în casă cîteva ore. În ultima vreme am neglijat un pic aspectul, parţial cu bună ştiinţă, că au lăsat-o mai moale căpuşele, doctoriţa ne-a asigurat că se termină şi sezonul de şoareci la un moment dat (eu cred că între timp îi aduce din Franţa, nu m-aş mira...), deci mai slăbuţ cu puricii... În fine, l-am văzut că începuse să se scarpine insistent în ultimele zile, aseară am luat hotărîrea să îi aplicăm soluţia şi papa.
Tras jaluzele, să nu ne facă surprize pe la geam, dopuri în urechi (eu, că mai nou miaună ba la o uşă, ba zgreapţănă la alta...) şi sănătate. Pe la 3:45 m-am trezit, m-am gîndit că i s-o fi uscat soluţia, m-am uitat de pe geam după el pe afară, fără să-l strig. Nu era, m-am culcat la loc.
La 3:55 s-a auzit un zgomot apocaliptic pe care nici mama dopurilor de urechi nu-l putea ţine "la distanţă". Am sărit şi eu, şi P. Ce-o fi? Ne-am lămurit, vecinul de deasupra şi-a schimbat ieri o pompă la centrală care la ora respectivă s-a apucat de hurducăit şi şuruit ca toate cele. Omul a închis centrala, şi-a cerut scuze şi hai iar la somn.
Apoi, parcă s-a deschis uşa (!) (se mai întîmplă, am observat eu). Aprind lumina, uşa de la intrare închisă. O deschis, să văd dacă delirez. Îl văd pe Goşgoş pe la castroanele lui de mîncare şi abia apuc să închid ţipînd uşa, trîntind-o probabil fix în capul şoricelului care voia să se salveze intrînd în casă. Ocazie cu care l-am trezit de tot pe P. Era deja 5, deci rezonabil.
Goşgoş ne cadorişeşte cu prada lui ori pe terasă, în faţa uşii de la balcon cum ar veni, unde sinceră să fiu e cel mai bine, pentru că sînt nişte păsări prin zonă care dimineaţa fac curăţenie la cadavre. Din nefericire iepurii nu au fost interesanţi pentru ele. Ori în casa scării, unde ajunge intrînd printr-o uşiţă de la subsol şi căsăpind şoricelul în luptă în faţa uşii noastre.

Mi-e cam somn. :D