O nouă dragoste

Muzicală, ce credeaţi?! :P

V-am zis de Glen Hansard, că urma să mergem la concert în februarie. Acum muuuult timp. Am fost. P. n-a ştiut pînă în ultima clipă unde mergem, mai precis cînd eram în faţa fostei sinagogi, i-am arătat afişul din vitrină şi i-am spus priper tu bi dilaitid.

Concertul a început la ora 20:00 cu o domniţă foarte palidă ea aşa (fizicălii spikin) care s-a postat la pian, a zis nişte chestii şi apoi s-a apucat de cîntat, de noi am rămas aproape cu gurile căscate. După cam a patra piesă aşa i-am şoptit lui P. tu dacă plecăm după ce termină domniţa asta de cîntat, eu nu cred că am pierdut nimic. În traducere, mi s-a părut aşa de fermecătoare, că nu mi-am imaginat că domnul cap de afiş Glen are vreo şansă să ne încînte mai mult. P. a fost de acord, dar am stat totuşi şi da, tot concertul ne-a dat pe spate într-un mare fel, ne-a făcut mult timp să visăm numai la Glen Hansard şi ocazional la Marketa Irglova, căci ea era la pian şi la voce. Osăm, vă zic!

Prin "mult timp" vreau să zic că am studiat cu atenţie programul european al lui Glen, prin Germania nu prea mai erau bilete, la Praga erau, dar P. îi promisese unui prieten că-l ajută fix atunci la cărat nişte mobilă, la Dublin nu mai erau. P. opinase că probabil cel mai fain de văzut Glen e la el acasă, aşadar în Dublin, lasă, data viitoare stăm călare pe internet şi nu-l ratăm. Mie şi Praga mi se păruse foarte atractivă, pentru că Marketa e cehoaică, dar am fost simţită şi n-am plecat fără P. Aşa-s eu, na. :))

Cînd am deschis mailul în dimineaţa zilei de 11 martie, era să-mi sară ochii din cap: P. găsise pe nu ştiu ce site bilete la Dublin, la concertul la care nu mai erau bilete, mă-nţelegeţi. Mesajul lui: "sper că ai timp atunci." Nici nu se pune problema să n-am!!! :)

Şi aşa rezultă că am luat bilete la avion şi am rezervat un hotel ţanţoş (<- ăsta era cuvîntul meu preferat la Spînzurătoarea) fix vizavi de sala de concerte.

Între timp aflasem că nu o să fie un concert tipic Glen Hansard, toată săptămîna erau manifestări legate de comemorarea/sărbătorirea a 100 de ani de la Easter Rising, el avea un braţ de invitaţi, păreau care mai de care mai irlandezi. Făcusem eu o glumiţă, că na, şi dacă vor fi doar recitări de poezii în irlandeză :P, tot o să stăm, cine ştie, poate ne plac poemele în limbi pe care nu le înţelegem. Fix aşa a şi început concertul. A, care, btw, poate fi ascultat integral aici. Şi de altfel tot programul săptămînii respective, a fost acţiune la greu, la crème de la crème a culturii irlandeze, ce mai.

Bun, ce voiam să spun de fapt e că la pauză am galopat la toaletă, apoi am luat programul*, se anunţa din minut în minut că au mai rămas x minute de pauză şi apoi se închideau uşile, din cauza transmisiunii directe la radio, dar eu mai aveam de cumpărat o napolitană, că mi-era foame, în fine, am ajuns la locul meu, mai zice Glen una, mai recită cineva ceva, deodată Glen o introduce pe-o prietenă specială pe care noi, publicum, sigur o ştim. Îi dau un cot lui P., ne frecăm amîndoi palmele, apare Marketa bine v-am găsit, sînt Marketa sau cum îmi spuneţi voi, irlandezii, Micaela, sau "fata din Once" şi se apucă de cîntat la pian. Trebuie să mărturisesc că am fost copleşită de moment şi m-a apucat o boceaaaaaaaaaaală de ziceai că ce e aia. Cînd mă scobesc silenţios de şerveţel, mă prind că şi P. era foarte crocodilistic, dacă-nţelegeţi ideea. Deci noi am plîns sincron la Marketa, fără să ne vorbim dinainte. Şi nu ne e ruşine, deh. :)

A, locurile noastre au fost cam ca astea, doar că sala nu era uriaşă şi s-a văzut bine, iar sunetul a fost splendid.

Între timp am descoperit un concert pe aproape pe 1 iulie şi am şi luat bilete la Glen, l-am pus pe P. în temă că să mă scutească vai campionatul european de fotbal who cares noi mergem la concert să fie clar! Mă tem că o să fie fără Marketa, dar om trăi şi-om vedea.

Ieri am reuşit să vedem şi filmul ultra mega celebru Once, la care iar nuj cum am lăcrămat amîndoi pe alocuri, Marketa pare să aibă efectul ăsta asupra noastră.

PS Roşu vertical, dacă citeşti aceasta, da, ea e fata cu aspiratorul. :P Pardon că a durat aşa mult pînă să-ţi răspund. :)

* Pe net erau anunţaţi invitaţii lui Glen (Roddy Doyle, Colm Mac Con Iomaire, David Rooney, Judith Mok, Ye Vagabonds, Lisa O'Neill, Stephen James Smith, Joseph O'Connor, Paula Meehan, Maya Youssef, Loah & Brendan Begley) şi mă informasem puţin privitor la fiecare dintre ei. Marketa, după cum se vede, nu era pe listă. În programul publicat apărea, dar n-am avut timp să-l citesc şi mai bine aşa, surpriza a fost maximă.

La televizor feat. vio

Disclaimer: vorbim de un film destul de scurt, în germană, eu apar de pe la minutul 3:47 şi acţiunea durează ca la două minute, aşa.

Uel, vorba vine la televizor. Mi se pare că nu am mai apucat să scriu aici, dar în noiembrie-decembrie 2015 am făcut un stagiu la şcoala evreiască din Frankfurt (stagiul e obligatoriu pentru facultate, locul şi-l alege fiecare). Practic am mers la ore şi o dată am ţinut o oră de franceză, dar asta a fost o întîmplare. Scopul stagiului este să cunoaştem "îndeaproape" o instituţie care are ceva de-a face cu cultura iudaică. :)

Într-o bună zi cu soare şi cu cer senin (vezi filmul) am fost luată ca din oală:
"-vio, te grăbeşti să pleci acasă?
-ăăă...?
-nu ai chef să îi ajuţi pe elevii de clasa a 9a la un proiect? trebuie doar să filmezi nişte scene pentru un film! :)
-oaaaat?! com ăghen?!?!"

În fine, am zis da, că nu mă grăbeam, am mai stat vreo două ceasuri, eram ruptă de oboseală, filmarea s-a făcut cu ceva tabletă apple, textul l-am văzut abia înainte de-a intra în acţiune, machiaj nema, fiţi miloşi (iar eu sînt palidă de felul meu, albăstrie cînd mi-e frig, roşioară cînd am emoţii, da' aici mi-a fost mai mult frig decît am avut emoţii.)

Bun, filmul ăsta fu dară un proiect, care proiect a participat la un concurs, la care azi s-au dat rezultatele, a luat locul 1, copiii şi profesoara pleacă în Israel, ăsta e premiul. Eu mă bucur pentru ei. Se pare că pe mine deocamdată Israelul nu mă vrea, da' nu-i niciun bai! :)

Aici e linkul (tot în germană) de pe pagina şcolii.