Chile!

Am mai pus o țară pe hartă anul ăsta, de unde și titlul :P, și mă gîndeam dacă oi mai fi citit din sector, adică nu din sector, că asta știu sigur că da, dar chiar din Chile. Isabel Allende mai zice ea de Pablo Neruda (1971) (am început să-i citesc memoriile în germană, într-o vreme cînd aveam 30 de cuvinte necunoscute pe pagină (hehe, și le notam cu pix verde în carte, yeah! :P), așa că na, nu știu dacă am ajuns la pagina 30) și de Gabriela Mistral (1945) (acești domni, ă pardon domnul și doamna/domnișoara fiind la ora redactării cărții Isabelei Țara mea inventată singurii chilieni recompensați cu Oscarul Nobelul literar (prin 2003 venea asta)). Da, vai de ei chilienii, doar două nobeluri, really, mi-ar fi și rușine mă abțin de la comentarii.

Așadar, am dat cep ;;) colecției Allende, am fost foarte încîntată, recunosc, e drept că e o cărticică ușurică, iar monstrul cumpărat în 2002, Casa spiritelor, ah, probabil de la același talcioc cu Neruda, cu scris mărunțel și da, tot în germană și avînd lejer 500 de pagini, nu m-a atras în mod deosebit. Mă gîndesc totuși că, din moment ce am cumpărat-o, am avut eu așa un scop nobil, dar de asemenea aș dori să precizez că, pînă să citesc Țara mea inventată, credeam că este vorba despre well fantome în Casa spiritelor și eu chiar nu mă dau în vînt după ele, dovada. :P

***
au mai trecut cîteva ceasuri, timp în care am fost beyond busy pe youtube cu vocea germaniei 2019, dau și link, u relax now. revenind,
***

Băi :P, deci (fără virgulă!) mă lasă memoria, scandalos!
Vine așa: Neruda și Casa spiritelor sînt într-adevăr cumpărate dacă nu de la același talcioc, măcar în aceeași zi, pe verificatelea, că yours truly a scris data pe ele și le-a semnat, nu cumva să se rătăcească și să nu mai știm ale cui sînt: ale mele!
Că am avut un pix verde* cu care am mai scrijelit prin vreo carte două (da, mi se pare o crimă asta la o ora actuală, da' am fost și eu excentrică, ce?!) sigur s-a întîmplat, da' se pare că nu a fost soarta lui Neruda care 1 a beneficiat (!) de un pix albastru/negru 2 nr cuvintelor subliniate/pagină e chiar de bun simț (vorbim în continuare de germana mea din 2002, dar vă pot dezvălui că în 2003 nu știam cum se zice la sertar și/sau la tacîmuri, asta pentru că atunci mi-am început cariera de chelneriță și le-am învățat ca să zic așa la botu' calului) 3 am ajuns pînă la pagina 63, dovezile arheologice pixilistice ajungînd pînă acolo. Sincer, respect vio din vremurile alea, că scrisul e chiar și mai puchițit decît la Casa cu fantome spiritelor, mi-oi fi zis eu că memoriile or merge mai ușurel ca romanu', curajoasă mai eram, yay.

Așa, am mai aflat (pardon, cercetat pe net) că Roberto Bolaño e tot de acolo și normal că se pune că am în bibliotecă, dar nu am citit. OK, nu se pune. Am citit în schimb Bătrînul care citea romane de dragoste, de Luis Sepúlveda, care nu m-a leșinat teribil, dar știu că avea oareșce admiratori autorul ăsta din Chile, care mai degrabă să nu crezi, da' am aflat acum din --wiki-- că a fost puțin de răpus de corona pe 16 aprilie a.c., mama ei de treabă. Ia, care știați. Care ați citit? (Vi se pare și vouă că semăna cu Maradona? Mie da.) Cărticica pe care o am eu e scurtă tare și îmi amintesc ceva de niște dureri de măsele (ale unui personaj, bătrînu', nu ale mele!) și nimic mai mult.

Chile!
Dacă citiți cărțulia (tradusă foarte fain din spaniolă de Cornelia Rădulescu) Țara mea inventată, puteți marca apoi pe harta voastră literară o căruță de țări, că autoarea, chiliană, e născută în Peru, a copilărit și prin Bolivia și Liban (tată vitreg diplomat)***, (a trăit și în Belgia la adultețe), apoi s-a exilat nițeluș în Venezuela după ce în Chile s-au trezit cu o dictatură militară, iar la vremea scrierii cărții era bine mersi în SUA, că de ce nu. Deci alegeți voi. Eu am să merg cu Chile. :)

Mi s-a zis că ar exista multe asemănări între Chile și România. Incredibil, dar da. A, da, recomand cartea. :)

***
În încheierea programului de azi, puneți-vă centurile de siguranță, că trecem pe youtube.

Doresc să vă prezint piesa care mă unge cel mai tare la coraszon zilele astea (ascultată deocamdată de 21 de ori, zice statistica). Nu are videoclip, așa că mergeți cu vocea. --Shamir--, doamnelor și domnilor. 

O audiție la Voice of Germany, primită azi, --Stefanie Stuber--. Nu e deloc genul meu, dar mi s-a părut fascinant ce am văzut acolo (și da, apoi m-am concentrat pe cîștigătoarea ediției și am fost foarte ocupată).

--Clipul-- ăsta, o idee mai lung, o să vă distreze maxim. Mi l-a trimis --Ema-- ;) și e în principal despre veverițe. Autorul se jură :P că nici un animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor, eu l-am crezut!

S-auzim de bine!

*Dacă pun gheara** pe mine cei de la bibl xx din Iași, recunosc spășită că într-o carte de-a lor am scris cu pixul verde.
**Mă dau lovită cînd am de scris cuvîntul ăsta, deși îmi vine greu, avem motan totuși! pentru că nu sînt sigură cum se scrie. Iaca, s-a făcut dreptate, merg --și gheară, și ghiară--. Dacă arde ffff tare, merge și --gheață-- cu i, da' doar atunci.
***Nu am nici cea mai vagă idee de ce cam de pe aici formatarea a luat-o nasol la vale, o declar nulă.

Scriitori controversați și muzică din Mongolia

După ce anul trecut am vrut să citesc un autor și am renunțat, pentru că era implicat într-un scandal din seria #metoo, cineva ;) a propus să-l citesc anul ăsta, cînd l-am gugălit și am aflat că a fost ”reabilitat”, adică mai multe instituții au investigat problema și au considerat că omul e curățel, așa.
Vorbesc despre Junot Diaz, cu ceva accente.

Căutînd ”adevărul” despre domnul de mai sus, am aflat întîmplător (!) că fix autorul pe care îl citesc fix acum, ok, azi, nu în timp ce scriu articolul ăsta, e și el bine mersi în scandalul #metoo. Ca să vezi și să nu crezi.
Despre Sherman Alexie este vorba.

LE Aici un link suplimentar despre Sherman Alexie etc.

Cum New York Times are informații fără număr, dar un număr limitat de articole la liber pe lună fără să ai abonament și/sau să faci șmecherii, am căutat informații pe alte site-uri. Și așa am ajuns la npr, care e National Public Radio, care nu știam. După ce am citit pe acolo despre Alexie, m-am mai plimbat puțin prin pagină și mi-a atras atenția un articol despre o bandă formație heavy metal din Mongolia.



Întîi m-am uitat la videoclip ca să mă hlizesc, dar nu chiar m-am hlizit. L-am lăsat să meargă și a doua oară și îmi place așa, în felul lui, deși nu am nici cea mai mică tragere de inimă să ascult de bunăvoie chestiuni heavy metal etc.

Nu cred că am mai ascultat muzică din Mongolia pînă acum. Țara asta mă fascinează binișor, din copilărie, de cînd auzisem de Ulan Bator și mi se părea că au timbre faine mongolii.

LE Flăcăii ăștia au nu știu ce instrumente nemaipomenite, dar ați auzit de Jew's harp?!?!?! Eu nu, articolul de la npr zice de instrumentul respectiv și mai jos aveți link la wiki, că ce ne-am face fără ea.

2018 în date (călătorii)

Haha și hoho.

Scriu aici pentru mine și dacă vrea să se mai uite cineva, be my guest. Dar cam uit și nici nu m-am consultat cu P. să văd dacă nu pornesc cu informații pierdute în neant deja de la ora la care scriu postul ăsta.

2-3 februarie Glasgow solo
19 februarie - 9 martie Iași (cu Libi între 23-27)
3-9 aprilie Londra cu P.
28-29 aprilie Stuttgart turneu tenis feminin (noi tot în public, eu cu P. adică)
22-24 iunie Seepark Auenhain cu trupa veselă a lui P. 24-25 iunie Dresda cu P.
27-28 iulie Heidelberg cu Ema :) (o groază de excursii cu Ema, Bad Homburg ;), Oberursel, Frankfurt, Mainz, Kronberg, Heidelberg)
10-12 august Cehia: Milevsko și Plzeň, o trecere scurtă prin Rothenburg ob der Tauber cu P.
18-22 octombrie Milano cu P.
7-17 decembrie Iași și Banca/România, solo

concerte etc.!
10 martie Markus Krebs, comediant (??), Frankfurt 
19 aprilie Fanfare Ciocărlia, Frankfurt
(turneul de tenis, vezi mai sus)
10 august Glen Hansard, Milevsko, Cehia
21 octombrie fotbal :) Inter Milano vs AC Milano, Milano hihi
21 decembrie Spărgătorul de nuci, balet, Bad Homburg

Crăciun fericit! :)

2017 - nu prea am stat pe acasă

Anul care tocmai își dă duhul (oa, ce-am zis-o!) a fost destul de valoros din punct de vedere turistic.
Încerc să fac o trecere în revistă. Ce chestie, expresia asta există și în germană (nu cred că m-am mai gîndit pînă acum la asta!) și mi se pare foarte dubioasă. Se zice ”Revue passieren lassen”.

Ce nu îmi mai amintesc sper să găsesc în calendar.

- 3-6 februarie 2017 - Dublin cu P.
- 20-23 februarie 2017 - Praga cu ”clasa” (o zi la Theresienstadt) (excursie sponsorizată de facultate)
- 5-8/9 martie 2017 - Berlin, Hamburg solo
- 29-30 aprilie 2017 - Stuttgart cu P. - turneul de tenis feminin, poză cu Simona Halep, oh yeah.
- 28 iunie - 28 iulie 2017 - Israel, Tel Aviv, Ramat Aviv etc. (curs intensiv de idiș) excursii: 30.06 Haifa, 7-8.07 Lacul Galileei, 13.07 Ierusalim, 20-23.07 Rishon Lezion
- 11-13 august 2017 - Aachen; Beek/Merkelbeek, Limburg, Olanda cu P. - nuntă A.
- 18 septembrie - 7 octombrie 2017 - România solo (București, Iași&, Vaslui, Banca)
- 19-24 octombrie 2017 - Stockholm cu P. (bonus: finala turneului masculin de tenis, DelPo vs Dimitrov, ole DelPo.)
- 7 decembrie 2017 - Mannheim solo/întoarcere cu P.

concerte:

5 februarie - Glen Hansard&Interference (Dublin, Vicar Street)
14 februarie - Radu Lupu (pian, Frankfurt, Alte Oper, Mozart Saal)
8 sau 9 martie - Benjamin Biolay (Hamburg, anulat, aveam bilet)
10 martie - Blue October (Frankfurt, Gibson)
29 iunie - The Maccabees (serie de concerte de adio, Londra, Alexandra Palace - vîndut biletele pentru că Israel)
iunie - iulie diverse concerte/spectacole în idiș în Tel Aviv (am uitat de Batsheva Dance Company și nu am mai găsit bilete. mno.)
12 noiembrie - Glen Hansard (Frankfurt, Alte Oper, Mozart Saal)

Marvălăs, aș zice. De Stockholm uitasem, ailei.

Paco de Lucía etc.

Chestia e că m-am trezit săptămîna asta făcînd un maraton Sex and the City.



La scena de mai sus am sărit pe Shazam (mai este cineva care să nu știe, să nu folosească și să nu aprecieze Shazam??) și așa am dat de Jesse Cook. Am tot ascultat din piesele lui, chitară și mai mult nu știu să spun, că nu mă pricep, dar îmi place. M-am surprins dansînd pe muzica lui în timp ce întindeam rufe. :O

Și din una-n alta mi*-am amintit de semestrul petrecut în 1999 (!!!!) în Freiburg și de faptul că am o *casetă* cu muzică à la Jesse Cook, dacă nu o fi chiar el. Azi am găsit caseta :> și da, am și casetofon, problema e că e o casetă de 90 de minute și uel se prinde banda cu încredere. Am verificat cu o casetă mai scurtă, merge. :( Așadar, nu pot afla deocamdată cine și ce interpretează pe caseta mea, pe partea pe care scrie ”Maike flamenco”, Maike fiind sufletul nobil care mi-a înregistrat caseta în epoca de piatră. Pe partea cealaltă scrie Paco de Lucía.
Așa că m-am apucat de ascultat pe Spotify Paco și l-am și cercetat un pic pe net. Uel, a murit acum doi ani. La colaborări cu artiști am dat de Al Di Meola și de John McLaughlin și mi-am amintit că îi știam și eu în formația asta. Wiki zice că Friday Night in San Francisco ”may be considered the most influential of all live acoustic guitar albums” (citînd un critic muzical).
Undeva pe aici mi-au dat lacrimile, poate pentru că nu știu cine e pe caseta cu ”flamenco”, poate pentru că am uitat atîția ani de Paco de Lucía &, poate pentru că trece vremea...?!

Mai am probabil mai multe enigme muzicale în program, lipsa educației mele muzicale mă împiedică să le dezleg... îmi amintesc de o piesă pe care o știam de la radio din Iași, probabil e instrumentală... :D și pe care am auzit-o ultima oară în Paris într-un octombrie acum cîțiva ani, trecînd cu le bateau mouche pe sub un pod pe care erau niște muzicanți ;)...

*mi-atras atenția văru-meu că foloseam șț turcești or smth și am reușit să le identific pe alea românești, doar că un miliard de alte semne sînt un pic pe lîngă și durează pînă mă obișnuiesc cu ele.?_)( fdjghjfsdhghfdsghfdsgj!!!!

LE funny story, Al Di Meola a avut un braț de concerte anul ăsta în Germania și a fost și la Iași (zice site-ul lui).

Intermeţo muzical

Cît mă benoclam eu în poze varşoviene, am zis să-mi susure nişte muzică în urechi şi mi-am amintit că am văzut de curînd înviat bine mersi un Nostalgic Top 10 de la Radio Hit din Iaşi, pe net, chiar pe fb cred că am văzut (pe fb, da).
Şi mă apuc de săpat. Nu am găsit mare lucru, dar un pic tot şi m-am bucurat.
Şi dau să dau şi la alţii.

După ani şi ani răspunde pe net şi prietena mea muzicală, dar eu deja nu mai puteam de rockeristă ce eram, ascultînd Modern Talking! :>

So, discuţia mea (eu 38 primăveri) cu Doro (25 de primăveri):
Vio - Mă lovise o nostalgie muzicală, dar a dat cu virgulă.
Doro - Ce nostalgie?
Vio - Mi-am adus aminte că un top săptămînal de la un radio din Iaşi încă există şi l-am căutat pe net, dar am găsit doar două ediţii, deci ori s-au apucat de curînd să-l pună pe net (ca listă), ori s-au reapucat de curînd de top.
Doro - Nu prea eram cu radiourile înainte.
Vio - Lol.
Doro - Abia de vreun an am început să ascult.
Vio - Vorbesc de tinereţea mea. Nu aveam internet. Nici măcar tv prin cablu nu aveam. Şi acest post de radio îl prindeam cu chiu cu vai.
Doro - Ah, atunci poate am auzit cîndva fără să fi ştiut
Vio - Trebuia să ai "aparat tras în bandă".
Doro - Deşi radioul fiind în Iaşi... Înainte de vremea casetelor? Vremea casetelor am prins-o... îmi cumpăram de la piaţă.
Vio - Nu, pe vremea cînd lumea înregistra muzică de la radio pe casete şi se făceau dedicaţii muzicale la radio, gen trimiteai scrisoare, de la Maricica din Dealu Surdului, pentru Costel din Valea Seacă, Angela Similea, Să mori din dragoste rănită!

O nouă dragoste

Muzicală, ce credeaţi?! :P

V-am zis de Glen Hansard, că urma să mergem la concert în februarie. Acum muuuult timp. Am fost. P. n-a ştiut pînă în ultima clipă unde mergem, mai precis cînd eram în faţa fostei sinagogi, i-am arătat afişul din vitrină şi i-am spus priper tu bi dilaitid.

Concertul a început la ora 20:00 cu o domniţă foarte palidă ea aşa (fizicălii spikin) care s-a postat la pian, a zis nişte chestii şi apoi s-a apucat de cîntat, de noi am rămas aproape cu gurile căscate. După cam a patra piesă aşa i-am şoptit lui P. tu dacă plecăm după ce termină domniţa asta de cîntat, eu nu cred că am pierdut nimic. În traducere, mi s-a părut aşa de fermecătoare, că nu mi-am imaginat că domnul cap de afiş Glen are vreo şansă să ne încînte mai mult. P. a fost de acord, dar am stat totuşi şi da, tot concertul ne-a dat pe spate într-un mare fel, ne-a făcut mult timp să visăm numai la Glen Hansard şi ocazional la Marketa Irglova, căci ea era la pian şi la voce. Osăm, vă zic!

Prin "mult timp" vreau să zic că am studiat cu atenţie programul european al lui Glen, prin Germania nu prea mai erau bilete, la Praga erau, dar P. îi promisese unui prieten că-l ajută fix atunci la cărat nişte mobilă, la Dublin nu mai erau. P. opinase că probabil cel mai fain de văzut Glen e la el acasă, aşadar în Dublin, lasă, data viitoare stăm călare pe internet şi nu-l ratăm. Mie şi Praga mi se păruse foarte atractivă, pentru că Marketa e cehoaică, dar am fost simţită şi n-am plecat fără P. Aşa-s eu, na. :))

Cînd am deschis mailul în dimineaţa zilei de 11 martie, era să-mi sară ochii din cap: P. găsise pe nu ştiu ce site bilete la Dublin, la concertul la care nu mai erau bilete, mă-nţelegeţi. Mesajul lui: "sper că ai timp atunci." Nici nu se pune problema să n-am!!! :)

Şi aşa rezultă că am luat bilete la avion şi am rezervat un hotel ţanţoş (<- ăsta era cuvîntul meu preferat la Spînzurătoarea) fix vizavi de sala de concerte.

Între timp aflasem că nu o să fie un concert tipic Glen Hansard, toată săptămîna erau manifestări legate de comemorarea/sărbătorirea a 100 de ani de la Easter Rising, el avea un braţ de invitaţi, păreau care mai de care mai irlandezi. Făcusem eu o glumiţă, că na, şi dacă vor fi doar recitări de poezii în irlandeză :P, tot o să stăm, cine ştie, poate ne plac poemele în limbi pe care nu le înţelegem. Fix aşa a şi început concertul. A, care, btw, poate fi ascultat integral aici. Şi de altfel tot programul săptămînii respective, a fost acţiune la greu, la crème de la crème a culturii irlandeze, ce mai.

Bun, ce voiam să spun de fapt e că la pauză am galopat la toaletă, apoi am luat programul*, se anunţa din minut în minut că au mai rămas x minute de pauză şi apoi se închideau uşile, din cauza transmisiunii directe la radio, dar eu mai aveam de cumpărat o napolitană, că mi-era foame, în fine, am ajuns la locul meu, mai zice Glen una, mai recită cineva ceva, deodată Glen o introduce pe-o prietenă specială pe care noi, publicum, sigur o ştim. Îi dau un cot lui P., ne frecăm amîndoi palmele, apare Marketa bine v-am găsit, sînt Marketa sau cum îmi spuneţi voi, irlandezii, Micaela, sau "fata din Once" şi se apucă de cîntat la pian. Trebuie să mărturisesc că am fost copleşită de moment şi m-a apucat o boceaaaaaaaaaaală de ziceai că ce e aia. Cînd mă scobesc silenţios de şerveţel, mă prind că şi P. era foarte crocodilistic, dacă-nţelegeţi ideea. Deci noi am plîns sincron la Marketa, fără să ne vorbim dinainte. Şi nu ne e ruşine, deh. :)

A, locurile noastre au fost cam ca astea, doar că sala nu era uriaşă şi s-a văzut bine, iar sunetul a fost splendid.

Între timp am descoperit un concert pe aproape pe 1 iulie şi am şi luat bilete la Glen, l-am pus pe P. în temă că să mă scutească vai campionatul european de fotbal who cares noi mergem la concert să fie clar! Mă tem că o să fie fără Marketa, dar om trăi şi-om vedea.

Ieri am reuşit să vedem şi filmul ultra mega celebru Once, la care iar nuj cum am lăcrămat amîndoi pe alocuri, Marketa pare să aibă efectul ăsta asupra noastră.

PS Roşu vertical, dacă citeşti aceasta, da, ea e fata cu aspiratorul. :P Pardon că a durat aşa mult pînă să-ţi răspund. :)

* Pe net erau anunţaţi invitaţii lui Glen (Roddy Doyle, Colm Mac Con Iomaire, David Rooney, Judith Mok, Ye Vagabonds, Lisa O'Neill, Stephen James Smith, Joseph O'Connor, Paula Meehan, Maya Youssef, Loah & Brendan Begley) şi mă informasem puţin privitor la fiecare dintre ei. Marketa, după cum se vede, nu era pe listă. În programul publicat apărea, dar n-am avut timp să-l citesc şi mai bine aşa, surpriza a fost maximă.

O romanţă!

M-a lovit acum o amintire olfactivă trezită de numele unei formaţii. :)

Îmi plăcea mie tare mult de un tip şi ne mai întîlneam, povesteam cu ceasurile, dansam. Şi mirosea tipul ăsta într-un fel extraordinar, îl prindea parfumul pe care-l folosea cum n-am mai întîlnit nici pînă la el, nici de la el încolo. Nu eram totuşi atît de apropiaţi încît să-mi permit să-l întreb ce parfum foloseşte (acum mă minunez oare ce m-o fi reţinut, că de obicei am curaj, mai ales la o întrebare atît de hm inocentă!).

Aşa. Într-o zi a venit un coleg la serviciu dat cu acelaşi parfum. Funny story, îl şi chema ca pe tipul de mai sus. Pe el l-am întrebat ce foloseşte şi aşa am aflat şi data următoare cînd m-am văzut cu odoratul :)), i-am spus misterios "Deep Forest" şi el a înţeles.

(Acum văd pe net că nu se mai produce minunatul parfum.)

 

Ce ascultăm de Valentine's Day?

Bine aţi revenit la emisiunea noastră duminicală. A, nu? :)

Am văzut o provocare literară tematică :>, dar mie mi-au venit în minte nişte piese muzicale şi nişte filme. N-am ascultat eu cine ştie ce multă muzică la viaţa mea (mă rog, depinde cu cine mă compar), pe last.fm am vreo 14 pagini cu piese care au primit o inimă de la mine. :) M-am preumblat prin paginile alea, am ales cam 30 de titluri, din care o să selectez aici la crème de la crème.

Selecţia mea nu are pretenţia de a fi revoluţionară sau lipsită de kitch. E un fel de top al preferinţelor mele, dar probabil că-n ordinea asta nu am ascultat niciodată piesele.

Ia să vedem/ascultăm.


Def Leppard - Love Bites (1988)



Thin Lizzy - Still In Love With You (1974)



Tiamat - Do You Dream Of Me? (1994)



George Michael - Tonight (1991)



Bobby Vinton - Blue Velvet (1963)



Free - Be My Friend (1970)



Aici aveţi un playlist în care sînt piesele de mai sus şi mai adaug altele.

LE Acum şi cu trei imagini din The Economist, plus platforma 9 3/4: David Bowie şi Alan Rickman

A aflat toată lumea cred că au murit cei doi artişti.

Din nefericire, fix duminică seara, înainte de-a se întoarce lumea cu fundul în sus, m-am trezit eu să mă exprim pe Twitter că pe mine David mă plictiseşte. Tocmai ascultasem o piesă şi îmi dădusem seama, o dată în plus, că nu sînt fană (am încercat de mai multe ori să-l ascult sistematic, dar fără să îmi atingă coarda sensibilă în mod deosebit).
A doua zi intru pe net, deschid Twitter şi imdb să văd ce şi cum cu Golden Globes şi mă izbeşte: David Bowie a murit. Am şters twitt-ul şi mi-am propus să-mi ţin "gura" cînd mai vine vorba de artişti mai în vîrstă. Şi am precizat că nu practic vrăjitoria.

Mai adaug totuşi că, deşi nu am fost fană, mi-a fost drag ca persoană. Şi am urmărit toate cele 11 clipuri din linkul ăsta şi mi-am dat seama că-mi erau cunoscute mai multe decît credeam.

LE Trei imagini din The Economist, găsite pe Twitter.

The Economist are playlist săptămînal pe Spotify (căutare după: theeconomistplaylist ).

***

Ieri cînd a venit P. acasă l-am luat din uşă: "ai citit ştirile azi?". "Nu", a răspuns el nevinovat. "A murit Alan Rickman." "Oare l-am omorît noi că ne-am uitat alaltăieri la Sense And Sensibility?", a exagerat el.

"Dacă e aşa, l-am putea învia uitîndu-ne în seara asta la A Little Chaos", am încercat eu fără succes.

LE: Articol de pe mashable.com despre ah, copy paste: 'Harry Potter' fans have turned Platform 9 3/4 into a memorial for Alan Rickman.

R.I.P.

Maşina de călătorit în trecut funcţionează impecabil

Mi-a trimis ieri Ema nişte linkuri muzicale, unul era într-un playlist. Melodia iniţială mi-a plăcut, dar cînd am ajuns la Quantic - Time Is The Enemy, nu mi-am mai putut dezlipi ochii de ecran.

Am fost aşa de încîntată de imagini (şi de melodie, dar imaginile mă fascinează într-un mare fel), că deja am trimis de aseară linkul pe mail în toate colţurile lumii. Spre marea mea bucurie, dimineaţă găsesc în inbox un mail de la vărul meu cu

alt link din youtube (Air - La Femme D'Argent), cu menţiunea:

ce bine seamănă cu ăsta (unul din favoritele mele)

L-am găsit integral (probabil clipul 1 şi clipul 2 puse cap la cap) şi mut pe archive punct org. Sper că v-a făcut plăcere călătoria cu tramvaiul prin San Francisco în 1905/1906.
Dacă mai ştiţi filme asemănătoare, ştiţi unde mă găsiţi. Vă mulţumesc. :)

O recomandare de playlist de pe Spotify

Întîi cu teoria. În rezumat, dacă nu aveţi Spotify, am pus linkuri de pe youtube, ca să vedeţi despre ce vorbesc. :)

Probabil că nu toată lumea foloseşte Spotify, mie îmi place, am o versiune gratuită şi pentru telefon, şi pentru calculator (:P) (cu reclame, care nu mă deranjează, deşi unele sînt enervante, de ex. una zice aşa: "te-ai săturat să îţi fie întreruptă muzica de reclame enervante?", la care eu răspund cu voioşie "nuuuuu!" (costă vreo 10 euro pe lună versiunea full şi nu simt nevoia să dau atîţia bani)). Nu sînt sigură că este şi în România - am făcut acum o mică anchetă pe gugle şi cică nu. Pe youtube sînt nişte tutoriale cu titluri "cum să asculţi Spotify în România", vedeţi voi dacă vă interesează. (Cînd am fost la Iaşi în vară am ascultat muzică de pe Spotify de pe telefon.)

Pentru cei care folosesc Spotify, am nimerit ieri peste un playlist foarte fain, are spre 300 de melodii şi am sărit doar vreo trei pînă acum. Foarte faină selecţie. Aşa, dacă aveţi chef să căutaţi, playlistul se numeşte The Catcher In The Rye şi este creat de Sebastian Pichardo. Da, am ajuns la el căutînd un audiobook. :) Experienţa mea cu playlisturile pînă acum nu a fost chiar glorioasă, Spotify mă vede în Germania şi playlisturile nemţeşti sînt băgate la înaintare, aşa că şi dacă dau de ceva care să-mi placă în mare parte, tot mă trezesc cu piese germane şi, am uitat să vă spun, nu-mi place muzica lor (cu foarte foarte mici excepţii), aşa că trebuie să fiu mereu alertă. :)

Aşa, din lista asta, în caz că aţi ajuns pînă aici, am aflat de:

1) Art Tatum is widely acknowledged as one of the greatest jazz pianists of all time (da, toată lumea ştia de el, eu nu, deşi sînt fană înfocată a genului)
- aici un link de pe youtube, sper să meargă din toate ţările. Doar aşa, de făcut poftă, dacă mai e cineva pe lume care nu-l ştie pe domnul Tatum. :D

2) Postmodern Jukebox - o constelaţie de muzicieni diverşi, sub mîna magică a lui... ia să-l lăsăm să se prezinte singur (de pe Twitter): Scott Bradlee @scottbradlee I make music sound old.
I-am şi ochit că au concert în Frankfurt pe 24 aprilie, aşa că...
- Single Ladies de pe youtube. În lista lor de coveruri nu se poate să nu găsiţi ceva care să fie pe gustul vostru. :)

3) Andrea Motis e o domniţă barceloneză de 20 de primăveri (în sfîrşit am nimerit-o, e născută în mai :)) ). Şi ea e prin sector pe 13 martie, să vedem ce sfori pot fi trase. :)
Cred că am găsit un concert întreg pe youtube. Poftiţi.

A, de data asta dintr-o reclamă (ce mă făceam dacă nu aveam reclame!?) de pe Spotify am aflat săptămîna trecută de Glen Hansard (Hansard and Irglová's song "Falling Slowly" won the 2007 Academy Award for Best Original Song) şi am şi luat bilete pentru 24 februarie, într-o fostă sinagogă, sînt foarte curioasă. Aici un link din care probabil vă puteţi da seama dacă vă interesează sau nu stilul lui.