Vorbesc despre Junot Diaz, cu ceva accente.
Căutînd ”adevărul” despre domnul de mai sus, am aflat întîmplător (!) că fix autorul pe care îl citesc fix acum, ok, azi, nu în timp ce scriu articolul ăsta, e și el bine mersi în scandalul #metoo. Ca să vezi și să nu crezi.
Despre Sherman Alexie este vorba.
LE Aici un link suplimentar despre Sherman Alexie etc.
Cum New York Times are informații fără număr, dar un număr limitat de articole la liber pe lună fără să ai abonament și/sau să faci șmecherii, am căutat informații pe alte site-uri. Și așa am ajuns la npr, care e National Public Radio, care nu știam. După ce am citit pe acolo despre Alexie, m-am mai plimbat puțin prin pagină și mi-a atras atenția un articol despre o
Întîi m-am uitat la videoclip ca să mă hlizesc, dar nu chiar m-am hlizit. L-am lăsat să meargă și a doua oară și îmi place așa, în felul lui, deși nu am nici cea mai mică tragere de inimă să ascult de bunăvoie chestiuni heavy metal etc.
Nu cred că am mai ascultat muzică din Mongolia pînă acum. Țara asta mă fascinează binișor, din copilărie, de cînd auzisem de Ulan Bator și mi se părea că au timbre faine mongolii.
LE Flăcăii ăștia au nu știu ce instrumente nemaipomenite, dar ați auzit de Jew's harp?!?!?! Eu nu, articolul de la npr zice de instrumentul respectiv și mai jos aveți link la wiki, că ce ne-am face fără ea.
Mda, cum de ne-am apucat noi chiar acum de Sherman Alexie? :))
ReplyDeleteDap, am dat și eu peste acuzațiile de hărțuire sexuală și chiar mă întrebam (când mi-ai scris) ce aș fi făcut dacă aflam de asta înainte de a începe cartea: aș mai fi citit-o au ba? Probabil că nu, fiindcă oricum mă așteaptă destule, dar acum o s-o duc la final, că nu mai am mult. Mulțam pentru link-ul pe care mi l-ai trimis, de ce nu l-ai inclus și în postare, că era foarte interesantă discuția aia? Îmi pusesem și eu câteva din întrebările alea și chiar mă gândisem să abordez subiectul în caz că reușeam să scriu despre carte.
Tu ai abandonat cartea sau o citești în continuare? Eu am devenit mai atentă la mențiunile despre sex și acum protagonistul mi se pare că e nițel obsedat sexual. Ca orice adolescent, probabil, dar nah... :))
Nu știam de Junot Diaz (nici eu n-am ajuns la cărțile lui, deși tot îmi propun), dar nu prea caut informații despre autori înainte de a-i citi, așa că de regulă aflu abia dup-aia dacă sunt implicați în scandaluri.
Oai, mie chiar îmi place mult piesa roackerilor mongoli, care e un heavy metal fff light, am trecut-o deja în playlist. :D (Later: între timp am ascultat-o de vreo șapte ori, dând boxele din ce în ce mai tare. :)) Iar adineauri am observat că cineva a făcut un clip de 10 ore cu piesa asta pe repeat, îți dai seama?!)
E și mai interesant să asculți Jew's harp decât să citești despre (n-auzisem de instrumentul ăsta), am găsit un video fain de la Tedx, care are și informații, și demonstrații: https://www.youtube.com/watch?v=4SpWuseQGys
A, am aflat între timp că în română îi zice drâmbă, mi-era cunoscut termenul, dar aveam impresia că e un instrument tradițional cu coarde, în niciun caz ceva atât de mititel.
Mulțumim, Vio, că ne culturalizezi! :D
Hihi, Ema, mulțumesc mult pentru comentariu! :D
ReplyDeleteUite, eu nu știam de faza cu el și #metoo și știi că eram în ceață, credeam că part-time indian e cartea de memorii ”pe bune”. De fapt, am verificat între timp, aia e ”You don't have to say you love me” și atîta lume a marcat-o pe gr anul trecut, încît cumva s-au suprapus cărțile în capul meu. Și, după cum ai precizat și tu pe UațAp :) și zice wiki, part-time indian a fost gîndită ca parte din memorii și probabil ficționalizată vag ca să apară în formatul în care a apărut. :)
Eu m-am înfuriat răăăău cu #metoo cînd am dat de informație. Și nu terminasem cartea și mă gîndeam ah demit :D nu prea mai am chef s-o termin și m-am ofticat și că am făcut-o cado! :D
Dar pînă la urmă, așa cum s-a aflat, am terminat-o și chiar mi-a plăcut. Jr nu mi s-a părut obsedat :) și m-a distrat foarte, foarte tare cum a zis da domle scriu despre mmmm onanie :D:D (btw, am citit un articol despre poeți oniriști și ochelarii mei murdari au văzut prima oară poeți onaniști ahahahaha), lăsați vrăjeala, toată lumea practică.
Sherman Alexie măcar și-a cerut scuze (parcă!), sînt convinsă că sînt și destui #metoo care nu au făcut-o și nici nu au de gînd să o facă vreodată. Ca să nu mai zicem și de domnițele care îi încurajează pe domnii acuzați în #metoo. Adică hai domle că noi stem sexy, nu e vina domnilor! Nu dau nume, că îm scapă acu cine :), dar nici nu voiam să intru f tare în discuțiile #metoo (scandal gen).
Acum, povestea cărții The Absolutely True Diary of a Part-Time Indian mi se pare foarte interesantă. Și a carierei lui Sherman Alexie, după #metoo.
Part-time indian a fost studiată în școli, dar a fost și ”banată” din x biblioteci. Asta de la bun început, dar și ”cu timpul”. Pe motivele: sex (o comon!), moarte, alcool, violență. Nu mi s-a părut că are cine știe ce mult sex (adică rilii, adolescenți, da?), moarte, da, tragic, ce chestie, alcool okeiș.
Mi s-a părut moralizatoare în sensul bun cartea. Cred că ar fi fain să fie studiată în continuare (ediția pe care am citit-o eu e apărută în Germania, în engleză, cu cuvinte explicate în germană, e concepută special pentru ora de engleză la liceu, dar textul e original și neprescurtat), cu precizarea că autorul nu e neapărat un model de urmat la capitolul #metoo :p, dar sînt și multe chestii foarte bune pe acolo.
După #metoo, am impresia că uarejce premii or fo retrase etc. etc. Explicabil.
Mi-au plăcut mult și ilustrațiile. :)
Pentru mine a fost foarte interesant să continui lectura după aflarea amănuntului #metoo și să reușesc să nu mă las influențată de #metoo și chiar să îmi placă Part-time indian pentru ceea ce e și nu pentru ce bube-n cap are autorul.
Mi se pare că am scris un comentariu uriaș, așa că îl trimit așa și revin cu altul pentru restul comentariului tău. :)
Despre Junot Diaz, funny story, tu mi l-ai pus pe listă anul trecut :))) și Ionuca anul ăsta. De fiecare dată cu This is how you loose her. :))) (Ahahahaha, Yunior (!!!!!!) e un personaj recurent la Junot Diaz, mă hlizesc bicoz Sherman Alexie, Jr.) Chiar citisem numai de bine despre scriitura lui și era pe inexistenta ”listă scurtă”, cînd am dat de #metoo (întîmplător, pe twitter, s-a întîmplat să mă uit ce e în #trend într-o zi și aia era ziua...!!!) și mi-a trecut cheful de el.
ReplyDeleteDoresc să precizez în plus :) că la toată treaba asta cu #metoo, care pentru mine are o parte personală pe care nu doresc să o detaliez aici și acum, sînt și ipocrită, pentru că de miliuarde de ani de zile este un scandal cu Woody Allen (dacă nu or fi 17), dar care Woody Allen mie îmi este foarte, foarte simpatic și mmmm prefer să nu cred că e bonlav la cap punct.
Așa că aș putea foarte bine să citesc și autori controversați la capitolul ăsta, că de ce nu? :)
A, am uitat de linkul ăla, pe care nici nu îl citisem, practic ți l-am trimis pe WhatsApp în clipa în care am găsit informația și apoi am citit altele, de pe npr. Dar l-am salvat și am început să citesc din el. O să editez postul și o să-l trec și aici, mersi de idee.
Mă bucur că îți place piesa mongolezilor! :)) Phii, sper să fie fain clipu de zece ceasuri, poate e cu peisaje din Mongolia, o să caut, dacă nu găsesc, te întreb pe tine.
Încă nu m-am uitat (am început doar) la clipul cu drîmba trimis de tine, mulțumesc!!! Auzisem și eu de drîmbă, dar cam atît. :)))) După ce mă uit la Tedx și eventual revăd clipul mongolilor, aș putea să mai revin cu concluzii despre Jew's harp/drîmbă. :)
Mulțumeeeesc! :)
Vio, si mie mi-a placut muzichia, mai ascultasem muzica din Mongolia cautand info despre tehnica folosita.
ReplyDeleteM-ai facut sa rad cu pofta cu “heavy metal”. Ai zis asa probabil din cauza ca vocile suna distorsionat, dar e un “chant” traditional mongol intalnit si la inuitii din Canada (in Canada mai mult femeile il practica), prin Tibet si nu numai, numit “cantec din gat”/ “chant de gorge”/ “chant diphonique” care consista in folosirea a doua note grave care alterneaza sau ceva de genu’. Ma documentasem la un moment dat c-am avut o expozitie la galerie cu o artista care facea vase din ceramica pe care cantaretele de “chant de gorge” le foloseau. Am scris si-un articol pe blog, dar nu-l mai gasesc. :)))
Chiar planuisem cu ea un proiect in marele Nord dar n-am mai ajuns, poate intr-o zi, hahah. Viata e grea in Nord.
Si asa ajungem la femei si metoo care a ajuns sa bagatelizeze suferinta unora, devenind o vanatoare de vrajitoare, cand de fapt exista inca atatea care sufera cu adevarat.
Uite la noi de exemplu primul ministru Trudeau a pipait o jurnalista in urma cu ceva ani cand fata era in interes de serviciu la un eveniment unde era si el. S-a scris atunci la ziar, am vazut articolul. Acum boul care se declara “feminist” ce crezi ca face? In loc sa se scuze macar, zice ca de unde sa fi stiut el ca e jurnalista? Nimeni nu se oripileaza, nimeni nu se supara. Deci da, depinde intotdeauna de cine e vorba.
PS- Dramba nu stiam ce e, desi auzisem in popor. :)
Uite aici un alt link: https://www.youtube.com/watch?v=1rmo3fKeveo
Va pup, fetili!