Post scris de pe telefon, fără alcool la bord (just sayin)
Cînd eram eu copil, din cînd în cînd își aducea mama aminte de cum s-a dus ea la cineva direct de la librărie și, pfuai, big drama, cum avea x cărți în traistă, soțu cinevaului a convins-o să îi împrumute și lui Muntele vrăjit.
Și de x ori am tot auzit povestea asta, pentru că am impresia că s-a lăsat cu nasuale, gen care muntele vrăjit aia e cartea mea uite aici e semnată etc etc.
4 volume avea Muntele vrăjit, cartea (!) aia. Ei, în toată chestia asta eu nu am reușit să înțeleg de ce a luat-o mama așa prin lanu literar de secară, carte cu vrăjitoare îi trebuie ei? și mai face și atîta caz despre asta
A, da, și mi-era cam frică de posibilitatea ajungerii Muntelui vrăjit la noi în bibliotecă, eu cu vrăjitoarele etc. neîmpăcîndu-mă mai deloc (ba chiar fiindu-mi vag frică de ele). Der, ai sed it.
Acest post se dedică și unei cititoare foarte dedicate care momentan citește o carte foarte ezoterică din cîte înțeleg a unui autor neamț, Muntele prăjit parcă am reținut că se cheamă cartea. Bun.
No comments:
Post a Comment