Chile!

Am mai pus o țară pe hartă anul ăsta, de unde și titlul :P, și mă gîndeam dacă oi mai fi citit din sector, adică nu din sector, că asta știu sigur că da, dar chiar din Chile. Isabel Allende mai zice ea de Pablo Neruda (1971) (am început să-i citesc memoriile în germană, într-o vreme cînd aveam 30 de cuvinte necunoscute pe pagină (hehe, și le notam cu pix verde în carte, yeah! :P), așa că na, nu știu dacă am ajuns la pagina 30) și de Gabriela Mistral (1945) (acești domni, ă pardon domnul și doamna/domnișoara fiind la ora redactării cărții Isabelei Țara mea inventată singurii chilieni recompensați cu Oscarul Nobelul literar (prin 2003 venea asta)). Da, vai de ei chilienii, doar două nobeluri, really, mi-ar fi și rușine mă abțin de la comentarii.

Așadar, am dat cep ;;) colecției Allende, am fost foarte încîntată, recunosc, e drept că e o cărticică ușurică, iar monstrul cumpărat în 2002, Casa spiritelor, ah, probabil de la același talcioc cu Neruda, cu scris mărunțel și da, tot în germană și avînd lejer 500 de pagini, nu m-a atras în mod deosebit. Mă gîndesc totuși că, din moment ce am cumpărat-o, am avut eu așa un scop nobil, dar de asemenea aș dori să precizez că, pînă să citesc Țara mea inventată, credeam că este vorba despre well fantome în Casa spiritelor și eu chiar nu mă dau în vînt după ele, dovada. :P

***
au mai trecut cîteva ceasuri, timp în care am fost beyond busy pe youtube cu vocea germaniei 2019, dau și link, u relax now. revenind,
***

Băi :P, deci (fără virgulă!) mă lasă memoria, scandalos!
Vine așa: Neruda și Casa spiritelor sînt într-adevăr cumpărate dacă nu de la același talcioc, măcar în aceeași zi, pe verificatelea, că yours truly a scris data pe ele și le-a semnat, nu cumva să se rătăcească și să nu mai știm ale cui sînt: ale mele!
Că am avut un pix verde* cu care am mai scrijelit prin vreo carte două (da, mi se pare o crimă asta la o ora actuală, da' am fost și eu excentrică, ce?!) sigur s-a întîmplat, da' se pare că nu a fost soarta lui Neruda care 1 a beneficiat (!) de un pix albastru/negru 2 nr cuvintelor subliniate/pagină e chiar de bun simț (vorbim în continuare de germana mea din 2002, dar vă pot dezvălui că în 2003 nu știam cum se zice la sertar și/sau la tacîmuri, asta pentru că atunci mi-am început cariera de chelneriță și le-am învățat ca să zic așa la botu' calului) 3 am ajuns pînă la pagina 63, dovezile arheologice pixilistice ajungînd pînă acolo. Sincer, respect vio din vremurile alea, că scrisul e chiar și mai puchițit decît la Casa cu fantome spiritelor, mi-oi fi zis eu că memoriile or merge mai ușurel ca romanu', curajoasă mai eram, yay.

Așa, am mai aflat (pardon, cercetat pe net) că Roberto Bolaño e tot de acolo și normal că se pune că am în bibliotecă, dar nu am citit. OK, nu se pune. Am citit în schimb Bătrînul care citea romane de dragoste, de Luis Sepúlveda, care nu m-a leșinat teribil, dar știu că avea oareșce admiratori autorul ăsta din Chile, care mai degrabă să nu crezi, da' am aflat acum din --wiki-- că a fost puțin de răpus de corona pe 16 aprilie a.c., mama ei de treabă. Ia, care știați. Care ați citit? (Vi se pare și vouă că semăna cu Maradona? Mie da.) Cărticica pe care o am eu e scurtă tare și îmi amintesc ceva de niște dureri de măsele (ale unui personaj, bătrînu', nu ale mele!) și nimic mai mult.

Chile!
Dacă citiți cărțulia (tradusă foarte fain din spaniolă de Cornelia Rădulescu) Țara mea inventată, puteți marca apoi pe harta voastră literară o căruță de țări, că autoarea, chiliană, e născută în Peru, a copilărit și prin Bolivia și Liban (tată vitreg diplomat)***, (a trăit și în Belgia la adultețe), apoi s-a exilat nițeluș în Venezuela după ce în Chile s-au trezit cu o dictatură militară, iar la vremea scrierii cărții era bine mersi în SUA, că de ce nu. Deci alegeți voi. Eu am să merg cu Chile. :)

Mi s-a zis că ar exista multe asemănări între Chile și România. Incredibil, dar da. A, da, recomand cartea. :)

***
În încheierea programului de azi, puneți-vă centurile de siguranță, că trecem pe youtube.

Doresc să vă prezint piesa care mă unge cel mai tare la coraszon zilele astea (ascultată deocamdată de 21 de ori, zice statistica). Nu are videoclip, așa că mergeți cu vocea. --Shamir--, doamnelor și domnilor. 

O audiție la Voice of Germany, primită azi, --Stefanie Stuber--. Nu e deloc genul meu, dar mi s-a părut fascinant ce am văzut acolo (și da, apoi m-am concentrat pe cîștigătoarea ediției și am fost foarte ocupată).

--Clipul-- ăsta, o idee mai lung, o să vă distreze maxim. Mi l-a trimis --Ema-- ;) și e în principal despre veverițe. Autorul se jură :P că nici un animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor, eu l-am crezut!

S-auzim de bine!

*Dacă pun gheara** pe mine cei de la bibl xx din Iași, recunosc spășită că într-o carte de-a lor am scris cu pixul verde.
**Mă dau lovită cînd am de scris cuvîntul ăsta, deși îmi vine greu, avem motan totuși! pentru că nu sînt sigură cum se scrie. Iaca, s-a făcut dreptate, merg --și gheară, și ghiară--. Dacă arde ffff tare, merge și --gheață-- cu i, da' doar atunci.
***Nu am nici cea mai vagă idee de ce cam de pe aici formatarea a luat-o nasol la vale, o declar nulă.

Scriitori controversați și muzică din Mongolia

După ce anul trecut am vrut să citesc un autor și am renunțat, pentru că era implicat într-un scandal din seria #metoo, cineva ;) a propus să-l citesc anul ăsta, cînd l-am gugălit și am aflat că a fost ”reabilitat”, adică mai multe instituții au investigat problema și au considerat că omul e curățel, așa.
Vorbesc despre Junot Diaz, cu ceva accente.

Căutînd ”adevărul” despre domnul de mai sus, am aflat întîmplător (!) că fix autorul pe care îl citesc fix acum, ok, azi, nu în timp ce scriu articolul ăsta, e și el bine mersi în scandalul #metoo. Ca să vezi și să nu crezi.
Despre Sherman Alexie este vorba.

LE Aici un link suplimentar despre Sherman Alexie etc.

Cum New York Times are informații fără număr, dar un număr limitat de articole la liber pe lună fără să ai abonament și/sau să faci șmecherii, am căutat informații pe alte site-uri. Și așa am ajuns la npr, care e National Public Radio, care nu știam. După ce am citit pe acolo despre Alexie, m-am mai plimbat puțin prin pagină și mi-a atras atenția un articol despre o bandă formație heavy metal din Mongolia.



Întîi m-am uitat la videoclip ca să mă hlizesc, dar nu chiar m-am hlizit. L-am lăsat să meargă și a doua oară și îmi place așa, în felul lui, deși nu am nici cea mai mică tragere de inimă să ascult de bunăvoie chestiuni heavy metal etc.

Nu cred că am mai ascultat muzică din Mongolia pînă acum. Țara asta mă fascinează binișor, din copilărie, de cînd auzisem de Ulan Bator și mi se părea că au timbre faine mongolii.

LE Flăcăii ăștia au nu știu ce instrumente nemaipomenite, dar ați auzit de Jew's harp?!?!?! Eu nu, articolul de la npr zice de instrumentul respectiv și mai jos aveți link la wiki, că ce ne-am face fără ea.

De cînd nu ați mai rîs cu lacrimi?

Mersi, N., pentru link. :))

Cum, nu se mai poartă posturile cu linkuri din yoube? Oh comon! :D

Sfatul medicului: uitați-vă pînă la sfîrșit, dar asigurați-vă că nu beți cafea în clipa aia (sau alte lichide) și sper că vă dați cu rimel rezistent la lacrimi. :))) (sau cum s-o fi chemînd, mă scuzați, nu mă prea pricep.)

Și acum: Conan & Andy Richter learn a traditional german dance. Nu știu cine este acest Conan, dar oaaa. :D



LE Cora scrie că în Canada acest video nu e disponibil, mare păcat. Pe cine interesează, în România și în Germania merge...

Vă invit să vă amuzați atunci cu chestiile pomenite de Cora în comentariul ei: linkul ăsta și filmulețul ăsta. Enjoy!

Ce ascultăm de Valentine's Day?

Bine aţi revenit la emisiunea noastră duminicală. A, nu? :)

Am văzut o provocare literară tematică :>, dar mie mi-au venit în minte nişte piese muzicale şi nişte filme. N-am ascultat eu cine ştie ce multă muzică la viaţa mea (mă rog, depinde cu cine mă compar), pe last.fm am vreo 14 pagini cu piese care au primit o inimă de la mine. :) M-am preumblat prin paginile alea, am ales cam 30 de titluri, din care o să selectez aici la crème de la crème.

Selecţia mea nu are pretenţia de a fi revoluţionară sau lipsită de kitch. E un fel de top al preferinţelor mele, dar probabil că-n ordinea asta nu am ascultat niciodată piesele.

Ia să vedem/ascultăm.


Def Leppard - Love Bites (1988)



Thin Lizzy - Still In Love With You (1974)



Tiamat - Do You Dream Of Me? (1994)



George Michael - Tonight (1991)



Bobby Vinton - Blue Velvet (1963)



Free - Be My Friend (1970)



Aici aveţi un playlist în care sînt piesele de mai sus şi mai adaug altele.

London, baby!

Cînd mă concentram eu mai tare cu cartea pe care o citesc acum (de nu mai ştiu cînd :D), mi-am dat seama că, tadam, ce spectaculos, acţiunea se petrece tot la Londra (în mare parte), la fel ca şi în cartea cu James şi motanul Bob, despre care am scris vag aici.
A, citesc A Long Way Down de Nick Hornby. Da, da, tot n-am mai terminat-o, că nu mă grăbeşte nimeni. Chiar mă întrebam de ce nu am remarcat treaba cu Londra mai devreme şi cred că motivul e că într-adevăr mă concentrez într-un mare fel să înţeleg engleza, care la mine e o limbă prinsă din filme şi muzică, nu din şcoală, aşa că pliz, oleacă de respect. :D

Aşa. Şi m-am întrebat eu ce cărţi s-or mai fi petrecînd la Londra, de care să fi auzit şi eu. Să vedem. Colecţia Bridget Jones. Cred că şi unele din seria domniţei dependente de cumpărături de Sophie Kinsella, dar nu mai ţin minte mare lucru (parcă ajunge pe la New York în a nu ştiu cîta carte). I-am făcut cadou lui P. primele două cărţi dintr-o serie de Ben Aaronovitch, Rivers of London (ce bine, tocmai văd că mai apare una), i-au plăcut şi şi le-a cumpărat el pe celelalte trei. Am citit la Ema că Harry Potter făcea vrăjitorii (sau cu ce se ocupă el în timpul liber) prin Londra. Dacă aş fi şi citit Sense and Sensibility, aş şti să spun dacă filmul e fidel cărţii :), probabil că şi asta ar fi o carte şi cu Londra.
O, am mai găsit una citită: The Uncommon Reader, Alan Bennett! Yay! :) Şi Honour de Elif Shafak!

N-am ajuns încă în oraşul ăsta. Dar aş vrea.



Vi se întîmplă să descoperiţi legături între cărţi de care nu ştiaţi? Ce cărţi cu Londra vă vin vouă în minte, aşa, la o primă strigare? :)

Mulţumesc. :>

PS Probabil că şi alte cărţi de Nick Hornby au acţiunea la Londra. :)

Ce filme am mai văzut*

1) Bananas - regia: Woody Allen (1971)

O comedie absurdă la care am rîs într-o veselie :P, de mai multe ori se terminase de ceva timp momentul amuzant, iar eu continuam să rîd (isteric :D). Precizez că-mi place mult Woody Allen.

The movie is ranked at the No. #69 spot on the American Film Institute's "100 Years...100 Laughs" Top 100 List. (link)



Nota mea pe imdb.com: 9*/10. Nota generală pe imdb: 7,1.

2) Suburban Girl - regia: Mark Tarlov (2007)

L-am împrumutat datorită titlului în germană Ein Sommer in New York (O vară în New York), am zis ia să fac eu o mică excursie, nu cred că o să fie un mare efort. Nu a fost mai deloc, că filmul nu m-a impresionat prin mai nimic. Dacă sînteţi fani Sarah Michelle Gellar şi Alec Baldwin, poate vreţi să-l vedeţi. La un moment dat ne-am prins că filmul are nişte capitole evidente şi P. tot era optimist şi zicea vai, simt eu că ăsta e un film bun şi ne scapă nouă ceva. L-am invitat să-l mai vedem o dată şi să fim foarte atenţi la acele capitole, sînt foarte fericită că a refuzat. Poate o să vă entuziasmeze faptul că ea şi el sînt editori de carte şi din cînd în cînd ea mai ales lucrează şi face adnotaţii pe marginea unor foi.

Nota mea pe imdb.com: 6*/10. Nici nu ştiu de ce, ar fi fost un maxim 5,5, din simpatie să zic. Amuzant e că nota generală pe imdb e fix 5,5.

3) Inside Llewyn Davis - regia: Ethan şi Joel Coen (2013)

Filmul ăsta mi-a plăcut foarte foarte mult! Pe Oscar Isaac (care tocmai a cîştigat un Golden Globe!) vreau să-l iau acasă (pentru că-i plac pisicile şi cîntă fain, nu de altceva :O ). E un film tare bun, parol. Gata, sper că v-am convins. :)
Dacă vă plac filmele regizate de fraţii Coen (şi chiar dacă nu!), nu are cum să nu vă placă filmul ăsta, care a cîştigat (şi) Marele Premiu al Festivalului de la Cannes şi care are îi are în distribuţie şi pe Carey Mulligan, Adam Driver :), John Goodman şi Justin Timberlake.
Serios, recomand foarte foarte tare. Trailerul de pe imdb e diferit un pic şi îmi place mai mult, dar nu am reuşit să-l copiez aici.



Nota mea pe imdb.com: 9*/10. Nota generală 7,4 (cam puţin, poate au votat fostele prietene ale lui Justin Timberlake, ce ştiu eu.)

4) Sense and Sensibility - regia: Ang Lee (1995)

Nu ştiu dacă mai este cineva care să nu fi văzut filmul ăsta. Dar dacă mai sînteţi, vi-l recomand. :D Sau poate doreaţi să-l revedeţi şi nu mai ştiaţi că vreţi, hihi. Poate nu mai ştiţi cum arăta Kate Winslet la 20 de ani? :) Pe lîngă regretatul Alan Rickman, îi mai puteţi urmări şi pe Hugh Grant, Gemma Jones (mama lui Bridget Jones, ok?) şi Emma Thompson, care l-a cunoscut pe actualul ei soţ datorită acestei ecranizări.



Domniţele care sînteţi la curent cu tot ce mişcă în materie de Jane Austen & pe micile şi marile ecrane, sînt toate filmele cam la fel? Eu abia am încercat marea cu degetul cu filmul ăsta, deşi sînt convinsă că am mai văzut în tinereţe în România, dar nu prea mai îmi amintesc mare lucru.
(Şi anul trecut la cinema Departe de lumea dezlănţuită. :D)

Nota mea pe imdb.com: 9*/10. Nota generală 7,7.

*Probabil aşa se numesc x alte posturi pe alte bloguri. Ce am acum prezentă în cap este seria roşu verticală cu titlul "Ce-am mai citit".

LE Acum şi cu trei imagini din The Economist, plus platforma 9 3/4: David Bowie şi Alan Rickman

A aflat toată lumea cred că au murit cei doi artişti.

Din nefericire, fix duminică seara, înainte de-a se întoarce lumea cu fundul în sus, m-am trezit eu să mă exprim pe Twitter că pe mine David mă plictiseşte. Tocmai ascultasem o piesă şi îmi dădusem seama, o dată în plus, că nu sînt fană (am încercat de mai multe ori să-l ascult sistematic, dar fără să îmi atingă coarda sensibilă în mod deosebit).
A doua zi intru pe net, deschid Twitter şi imdb să văd ce şi cum cu Golden Globes şi mă izbeşte: David Bowie a murit. Am şters twitt-ul şi mi-am propus să-mi ţin "gura" cînd mai vine vorba de artişti mai în vîrstă. Şi am precizat că nu practic vrăjitoria.

Mai adaug totuşi că, deşi nu am fost fană, mi-a fost drag ca persoană. Şi am urmărit toate cele 11 clipuri din linkul ăsta şi mi-am dat seama că-mi erau cunoscute mai multe decît credeam.

LE Trei imagini din The Economist, găsite pe Twitter.

The Economist are playlist săptămînal pe Spotify (căutare după: theeconomistplaylist ).

***

Ieri cînd a venit P. acasă l-am luat din uşă: "ai citit ştirile azi?". "Nu", a răspuns el nevinovat. "A murit Alan Rickman." "Oare l-am omorît noi că ne-am uitat alaltăieri la Sense And Sensibility?", a exagerat el.

"Dacă e aşa, l-am putea învia uitîndu-ne în seara asta la A Little Chaos", am încercat eu fără succes.

LE: Articol de pe mashable.com despre ah, copy paste: 'Harry Potter' fans have turned Platform 9 3/4 into a memorial for Alan Rickman.

R.I.P.

Maşina de călătorit în trecut funcţionează impecabil

Mi-a trimis ieri Ema nişte linkuri muzicale, unul era într-un playlist. Melodia iniţială mi-a plăcut, dar cînd am ajuns la Quantic - Time Is The Enemy, nu mi-am mai putut dezlipi ochii de ecran.

Am fost aşa de încîntată de imagini (şi de melodie, dar imaginile mă fascinează într-un mare fel), că deja am trimis de aseară linkul pe mail în toate colţurile lumii. Spre marea mea bucurie, dimineaţă găsesc în inbox un mail de la vărul meu cu

alt link din youtube (Air - La Femme D'Argent), cu menţiunea:

ce bine seamănă cu ăsta (unul din favoritele mele)

L-am găsit integral (probabil clipul 1 şi clipul 2 puse cap la cap) şi mut pe archive punct org. Sper că v-a făcut plăcere călătoria cu tramvaiul prin San Francisco în 1905/1906.
Dacă mai ştiţi filme asemănătoare, ştiţi unde mă găsiţi. Vă mulţumesc. :)

O recomandare de playlist de pe Spotify

Întîi cu teoria. În rezumat, dacă nu aveţi Spotify, am pus linkuri de pe youtube, ca să vedeţi despre ce vorbesc. :)

Probabil că nu toată lumea foloseşte Spotify, mie îmi place, am o versiune gratuită şi pentru telefon, şi pentru calculator (:P) (cu reclame, care nu mă deranjează, deşi unele sînt enervante, de ex. una zice aşa: "te-ai săturat să îţi fie întreruptă muzica de reclame enervante?", la care eu răspund cu voioşie "nuuuuu!" (costă vreo 10 euro pe lună versiunea full şi nu simt nevoia să dau atîţia bani)). Nu sînt sigură că este şi în România - am făcut acum o mică anchetă pe gugle şi cică nu. Pe youtube sînt nişte tutoriale cu titluri "cum să asculţi Spotify în România", vedeţi voi dacă vă interesează. (Cînd am fost la Iaşi în vară am ascultat muzică de pe Spotify de pe telefon.)

Pentru cei care folosesc Spotify, am nimerit ieri peste un playlist foarte fain, are spre 300 de melodii şi am sărit doar vreo trei pînă acum. Foarte faină selecţie. Aşa, dacă aveţi chef să căutaţi, playlistul se numeşte The Catcher In The Rye şi este creat de Sebastian Pichardo. Da, am ajuns la el căutînd un audiobook. :) Experienţa mea cu playlisturile pînă acum nu a fost chiar glorioasă, Spotify mă vede în Germania şi playlisturile nemţeşti sînt băgate la înaintare, aşa că şi dacă dau de ceva care să-mi placă în mare parte, tot mă trezesc cu piese germane şi, am uitat să vă spun, nu-mi place muzica lor (cu foarte foarte mici excepţii), aşa că trebuie să fiu mereu alertă. :)

Aşa, din lista asta, în caz că aţi ajuns pînă aici, am aflat de:

1) Art Tatum is widely acknowledged as one of the greatest jazz pianists of all time (da, toată lumea ştia de el, eu nu, deşi sînt fană înfocată a genului)
- aici un link de pe youtube, sper să meargă din toate ţările. Doar aşa, de făcut poftă, dacă mai e cineva pe lume care nu-l ştie pe domnul Tatum. :D

2) Postmodern Jukebox - o constelaţie de muzicieni diverşi, sub mîna magică a lui... ia să-l lăsăm să se prezinte singur (de pe Twitter): Scott Bradlee @scottbradlee I make music sound old.
I-am şi ochit că au concert în Frankfurt pe 24 aprilie, aşa că...
- Single Ladies de pe youtube. În lista lor de coveruri nu se poate să nu găsiţi ceva care să fie pe gustul vostru. :)

3) Andrea Motis e o domniţă barceloneză de 20 de primăveri (în sfîrşit am nimerit-o, e născută în mai :)) ). Şi ea e prin sector pe 13 martie, să vedem ce sfori pot fi trase. :)
Cred că am găsit un concert întreg pe youtube. Poftiţi.

A, de data asta dintr-o reclamă (ce mă făceam dacă nu aveam reclame!?) de pe Spotify am aflat săptămîna trecută de Glen Hansard (Hansard and Irglová's song "Falling Slowly" won the 2007 Academy Award for Best Original Song) şi am şi luat bilete pentru 24 februarie, într-o fostă sinagogă, sînt foarte curioasă. Aici un link din care probabil vă puteţi da seama dacă vă interesează sau nu stilul lui.

Shangri-La!!!

M-am uitat la tenis zilele astea, go Simona, go!!!!
Şi este o reclamă meserie pe Eurosport, dacă n-o ştiţi, iaca a i c i. Pe youtube este şi o variantă mai lungă (probabil completă) de 3 minute şi un making of de 7:20 minute.
:*

De bună dispoziţie!

Bombay Bicycle Club - Lights Out, Words Gone.

O mio babbino caro

Dragilor,
(în ideea că mai vine din cînd în cînd vreun domn pe aici) am scobit măreţele arhive ale acestui blog în căutarea unui link spre titlu, nimic. Cer foarte pardon dacă el este acolo şi eu doar n-am dat de el.

Unu la mînă, io credeam că şlagărul ăsta se cheamă ceva cu bambino!!! Am aflat acum că nu, traducerea de pe wiki e (literal) oh my dear papa/(singable) oh my beloved father. E o arie splendidă (ha!) din opera Gianni Schicchi (1918) de Giacomo Puccini. Wikipedia ştie mai multe.

Doi la mînă, ascultaţi versiunea

--->>> asta <<<---

por favor. Amira Willighagen, la vremea respectivă posesoarea a 9 anişori, a cîştigat ediţia din 2013 a concursului Hollands's Got Talent. De obicei îmi dau lacrimile cînd o aud. :-)

Dacă (nu) v-a plăcut, puteţi să continuaţi cu:
Angela Gheorghiu (1)
Anna Netrebko (2)
Montserrat Caballé (3)
Maria Callas (4)

(1)
(2)
(3)
(4)

Bonus pentru cine chiar are chef şi răbdare: Andrew De Leon (America's Got Talent) - puteţi asculta de la minutul 2:07 pînă la 3:15, dacă doriţi să săriţi peste prezentări. E pe bază de standing ovation/s din partea juriului, nu vă lăsaţi amăgiţi de fizicul jovenului.

Foarte repede si la obiect

Azi am un playlist de treaba, asa ca:

1. DeVotchKa - How It Ends. Ati vazut filmul Little Miss Sunshine? Est foarte foarte fain.

2. The Divine Comedy - Our Mutual Friend. Astia-s niste irlandezi, am mai pus cîndva o piesa de-a lor, cel putin asa îmi amintesc, asta nu e cea mai spectaculoasa, dar îmi place totusi mult. Enjoy!!!

Si sa nu ziceti ca nu stiu ce si nu stiu cum

virgula
poftiti niste muzica, pentru ca de ce nu?!?!

Cunoaste toata lumea A Fine Frenzy?? Ashes And Wine.

Anna Calvi FTW

Am fost aseara la concert, sînt înca sub impresia evenimentelor (se foloseste în româneste expresia asta cu impresiile?!) (mi se pare asa sofisticata si cu nasu pe sus, haha). Va las un videoclip chiar din concertu´ de aseara. Multa chitara (???) si mai si cînta. Nu stiu daca o sa placa la toata lumea, dar tin pumnii si ma întorc la munca, sînt înca singura in birou si merge!
Papa!!!!!

LE Habar n-aveam, evident, ca primul post despre Anna Calvi tot asa s-a numit, doar ca avea si semnul exclamarii. Fara semnul exclamarii se explica prin faptul ca mi s-a mai maturizat si maturat gustul artistic. :D:D:D

Sint oleaca ravasita (si fara diacritice, caci ghes oai!)

Am dat de doamna asta si m-a cam impresionat si recunosc ca nu ne stiam dinainte sau am uitat. Dar cum as fi putut s-o uit?!
Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, pentru Dvs.:
Ethel Waters - Suppertime (sau Supper Time)!

PS Da, asta e blog muzical cult uneori alb-negru, nu stiati!? :-)