Chile!

Am mai pus o țară pe hartă anul ăsta, de unde și titlul :P, și mă gîndeam dacă oi mai fi citit din sector, adică nu din sector, că asta știu sigur că da, dar chiar din Chile. Isabel Allende mai zice ea de Pablo Neruda (1971) (am început să-i citesc memoriile în germană, într-o vreme cînd aveam 30 de cuvinte necunoscute pe pagină (hehe, și le notam cu pix verde în carte, yeah! :P), așa că na, nu știu dacă am ajuns la pagina 30) și de Gabriela Mistral (1945) (acești domni, ă pardon domnul și doamna/domnișoara fiind la ora redactării cărții Isabelei Țara mea inventată singurii chilieni recompensați cu Oscarul Nobelul literar (prin 2003 venea asta)). Da, vai de ei chilienii, doar două nobeluri, really, mi-ar fi și rușine mă abțin de la comentarii.

Așadar, am dat cep ;;) colecției Allende, am fost foarte încîntată, recunosc, e drept că e o cărticică ușurică, iar monstrul cumpărat în 2002, Casa spiritelor, ah, probabil de la același talcioc cu Neruda, cu scris mărunțel și da, tot în germană și avînd lejer 500 de pagini, nu m-a atras în mod deosebit. Mă gîndesc totuși că, din moment ce am cumpărat-o, am avut eu așa un scop nobil, dar de asemenea aș dori să precizez că, pînă să citesc Țara mea inventată, credeam că este vorba despre well fantome în Casa spiritelor și eu chiar nu mă dau în vînt după ele, dovada. :P

***
au mai trecut cîteva ceasuri, timp în care am fost beyond busy pe youtube cu vocea germaniei 2019, dau și link, u relax now. revenind,
***

Băi :P, deci (fără virgulă!) mă lasă memoria, scandalos!
Vine așa: Neruda și Casa spiritelor sînt într-adevăr cumpărate dacă nu de la același talcioc, măcar în aceeași zi, pe verificatelea, că yours truly a scris data pe ele și le-a semnat, nu cumva să se rătăcească și să nu mai știm ale cui sînt: ale mele!
Că am avut un pix verde* cu care am mai scrijelit prin vreo carte două (da, mi se pare o crimă asta la o ora actuală, da' am fost și eu excentrică, ce?!) sigur s-a întîmplat, da' se pare că nu a fost soarta lui Neruda care 1 a beneficiat (!) de un pix albastru/negru 2 nr cuvintelor subliniate/pagină e chiar de bun simț (vorbim în continuare de germana mea din 2002, dar vă pot dezvălui că în 2003 nu știam cum se zice la sertar și/sau la tacîmuri, asta pentru că atunci mi-am început cariera de chelneriță și le-am învățat ca să zic așa la botu' calului) 3 am ajuns pînă la pagina 63, dovezile arheologice pixilistice ajungînd pînă acolo. Sincer, respect vio din vremurile alea, că scrisul e chiar și mai puchițit decît la Casa cu fantome spiritelor, mi-oi fi zis eu că memoriile or merge mai ușurel ca romanu', curajoasă mai eram, yay.

Așa, am mai aflat (pardon, cercetat pe net) că Roberto Bolaño e tot de acolo și normal că se pune că am în bibliotecă, dar nu am citit. OK, nu se pune. Am citit în schimb Bătrînul care citea romane de dragoste, de Luis Sepúlveda, care nu m-a leșinat teribil, dar știu că avea oareșce admiratori autorul ăsta din Chile, care mai degrabă să nu crezi, da' am aflat acum din --wiki-- că a fost puțin de răpus de corona pe 16 aprilie a.c., mama ei de treabă. Ia, care știați. Care ați citit? (Vi se pare și vouă că semăna cu Maradona? Mie da.) Cărticica pe care o am eu e scurtă tare și îmi amintesc ceva de niște dureri de măsele (ale unui personaj, bătrînu', nu ale mele!) și nimic mai mult.

Chile!
Dacă citiți cărțulia (tradusă foarte fain din spaniolă de Cornelia Rădulescu) Țara mea inventată, puteți marca apoi pe harta voastră literară o căruță de țări, că autoarea, chiliană, e născută în Peru, a copilărit și prin Bolivia și Liban (tată vitreg diplomat)***, (a trăit și în Belgia la adultețe), apoi s-a exilat nițeluș în Venezuela după ce în Chile s-au trezit cu o dictatură militară, iar la vremea scrierii cărții era bine mersi în SUA, că de ce nu. Deci alegeți voi. Eu am să merg cu Chile. :)

Mi s-a zis că ar exista multe asemănări între Chile și România. Incredibil, dar da. A, da, recomand cartea. :)

***
În încheierea programului de azi, puneți-vă centurile de siguranță, că trecem pe youtube.

Doresc să vă prezint piesa care mă unge cel mai tare la coraszon zilele astea (ascultată deocamdată de 21 de ori, zice statistica). Nu are videoclip, așa că mergeți cu vocea. --Shamir--, doamnelor și domnilor. 

O audiție la Voice of Germany, primită azi, --Stefanie Stuber--. Nu e deloc genul meu, dar mi s-a părut fascinant ce am văzut acolo (și da, apoi m-am concentrat pe cîștigătoarea ediției și am fost foarte ocupată).

--Clipul-- ăsta, o idee mai lung, o să vă distreze maxim. Mi l-a trimis --Ema-- ;) și e în principal despre veverițe. Autorul se jură :P că nici un animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor, eu l-am crezut!

S-auzim de bine!

*Dacă pun gheara** pe mine cei de la bibl xx din Iași, recunosc spășită că într-o carte de-a lor am scris cu pixul verde.
**Mă dau lovită cînd am de scris cuvîntul ăsta, deși îmi vine greu, avem motan totuși! pentru că nu sînt sigură cum se scrie. Iaca, s-a făcut dreptate, merg --și gheară, și ghiară--. Dacă arde ffff tare, merge și --gheață-- cu i, da' doar atunci.
***Nu am nici cea mai vagă idee de ce cam de pe aici formatarea a luat-o nasol la vale, o declar nulă.

Duios licorna trecea

Poate ați mai întîlnit undeva titlul ăsta... sau poate nu?!

Bine, voi o știți pe Anastasia*, dar de unde? 1. Ați văzut filmul (de război)? 2. Ați citit cartea (povestirea/nuvela, wiki nu e foarte sigură de data asta, de Dumitru Radu Popescu; tot de pe wiki am aflat că acest domn a fost șef de trib în CC al PCR vreo 20 de anișori și e directorul Editurii Academiei Române din 2006, olé)?

Aș dori să precizez că răspunsurile mele la 1. respectiv la 2. sînt cred că nu respectiv cel mai probabil nu.

Revenind la titlul real al acestei postări, cam pe la finalul interviului lui Marius Chivu cu Ana Dragu (mersi, L.) (destul de anevoioasă căutarea prin interviuri pe acolo, dar na, ne descurcăm și noi cum putem) am auzit și eu de ceva titlu, ”Ultima licornă”, și mi-am zis asta ce o mai fi și era să-mi sară ochii din cap și am întrebat-o pe AA băi tu știi ce e aia licornă? și ea nu a știut și eu i-am zis e unicorn băi și ea a zis oaaaat?! și eu mi-am dat în dexonline și el a zis licornă nu avem și eu am rîs și mi-am mai dat o dată și el a zis întîi

licorn, -ă - inorog

și eu am zis lui AA băi nici nu mi-am dat seama că ți-am zis inorog în englezăăă dar apoi am mai găsit tot acolo

licorn, -ă - inorog, unicorn

deci este și în română unicorn dar totuși eu de unde era să știu de licorne? că la mine în cartier chiar nu erau erau numai pegași.**

*Duios Anastasia trecea.

**tentația e cît casa să scriu în stilul lui Adrian Chivu, Strada, chestia e că lui chiar îi reușește și îmi place mult.

Mai e mult pînă diseară

În primul și în primul rînd, dacă vă interesează ceva fain, înscrieți-vă aici și, în funcție de cît de mult munciți, o să vă atingeți țelurile, tadam! Ah, da, m-am înscris. E gratuit. :) Mel Robbins îmi place foarte mult. ;)

Voiam să scriu cu totul altceva azi. Dar, să vezi și să nu crezi, nu știu cînd a trecut ziua! În sensul că e deja foarte tîrziu și nu mai stau mult și trebuie (!) să mai și fumez înainte de-a mă culca.

P. a fost cu familia în format mare (!) la muzeu și la restaurant. Singurul lucru ok pentru mine e că nu am pierdut biletul și pot să intru cînd vreau, presupun că vinerea viitoare, să vedem, sper să pooot! Că azi, în afara răcelii și a faptului că rațiunea (!) (oare mai pot pune (!) în postul ăsta?) a învins inima, haha, nu m-ar fi împiedicat nimeni și nimic. Mna.

Dar am spălat rufe, stînd acasă ca o soție oropsită de soartă. Cine a scris drama aia celebră cu soția și mașina de spălat? Cehov? Gogol? Mbine. Ibsen!

#culturale #muzicale

În al doilea și în al doilea rînd (păi ăsta de ce nu e cu repetiție, mă rog?), am stat foarte călare pe net, mai ales facebook de la un punct încolo. Pardon, a fost în interes deosebit de cultural. Nu am dat nici un like sau ceva. Și am și citit niște articole artistice. Și după ce m-am săturat de nu știu ce șlagăre îmi tot propune Spotify, am trecut la ascultat Tartini, Giuseppe, nu ca să mă laud (hm), ci pentru că am avut eu cîndva o casetăăăă care avea Paganini pe o parte (toată lumea auzise de el) și Tartini pe cealaltă (da' ăsta cine mai e?!) și mie mi-a plăcut Tartini mai mult și zic eu așa că am șanse să regăsesc bucățile, cu răbdare mare. :)

#geografice

Ah, da, am mai aflat că Botswana o duce nemaipomenit de bine, cel puțin așa zice articolul din Spiegel pe care l-am primit de la P. Pun --aici-- linkul, în germană, dar poate aveți cum să-l traduceți. Nu mă pot abține, iată stema Botswanei. În rest, chiar vreau să mai aprofundez despre țara asta, că mi-a plăcut ce-am citit. Am mai zis serios? Serios.

Există o baze de date demografice din perioada 1850-1914, făcută de cei de la Universitatea din Cluj în colaborare cu nu știu ce instituție din Norvegia. Sper să mai adauge date pe parcurs, pentru că eu nu am găsit pe nimeni...! Dar poate găsiți voi, aici. Probabil că aveți șanse mai mari dacă sînteți din Ardeal, dar nu neapărat.

Era să închei fără măcar un cuvînt nou, cel ăsta de azi e din prefața Bibliei, tantania. E învechit, săracu', da' există.

#dexonline #lingvistice

diortosire - corectură într-un text tipografic. wow! E posibil să fi existat meseria de diortositor cîndva.

Vă dorim noapte bună. Eu și Goșgoș, dacă chiar vrea cineva să știe! :O

PS E posibil totuși să nu funcționeze abonamentul din dreapta. Nu știu ce să-i fac. De asemenea, mi s-a adus la cunoștință (!) (uite că am mai putut!) faptul că cine vrea să comenteze pe blog are de trecut prin proba de foc a imaginilor anti spam. Pe cuvînt că nu știu cum să le scot, după setările pe care le-am studiat eu, nu ar trebui să fie. Vă spun chiar ce setări am: să intre la moderare comentariile trimise la postări mai vechi de 14 zile. Mna, alte secrete nu mai am. Heeelp? :)

În care aflăm că unele chestii sînt enervante și se termină cu un poem, tadam.

Întîi să precizez că mi-a trecut prin cap că în titlul precedent mergea mai bine chiar reviriment (dacă tot stau călare pe dexonline, nu?!).

#culturale #poezie

Acum să mă scuze domnu' Cărtărescu, dar nu am înțeles nimic, dar nimic, din primul poem (sau o fi poezie?!) (care e diferența dintre ele, vă rog? Aici îl întreb pe Poetul. (sau pe cine m-ar putea lămuri)) din volumul său superb intitulat Poezia. Și cine a inventat regula cu virgula înaintea lui intitulat în acest caz să mă mai scutească. (Vai, credeam că mă umblu umplu toată de catharsis scriind aici, dar mhhh vă spun la urmă cum a decurs toată treaba, dacă e cazul.)

Aseară nu mai puteam de intelectuală în pat și citeam din domnu' (să precizez: C., asta doar pentru că azi am citit în premieră din... wait for it: Biblie, care ar fi ”citeam din Domnu'”, nu?!) și P. citea și el, că uneori sîntem un cuplu model. Așa, și domnu' C. este foarte solicitant din punct de vedere de care vreți voi, dar eu o să zic dicționăresc. Și îmi lăsasem liniștită telefonul departe, așa că m-am apucat să-mi dau în dex de pe telefonul lui P. Cînd s-au aglomerat cuvintele (!!!), mi-am trimis din whatsapp-ul lui niște mici liste. La un moment dat am adus și telefonul meu. Ca să țin pasul cu această mare necunoscută care este domnul C. și să nu pierd lista, am continuat-o tot pe whatsapp, la care P. a citit [fetust] și pe bună dreptate. Apoi mi-am trimis un mail, că nu se mai putea așa.

Cine a citit poema Căderea, este rugat fierbinte să îmi spună și mie ce a vrut să exprime poetul. Mulțumesc frumos.

#dexonline #lingvistice

evanescent - care se pierde, dispare treptat

tașist - (despre picturi) care este realizat în pete de culoare

madison - un anumit fel de dans modern/melodia lui

diedru - aveți aici, eu nu rețin, pardon

penteră - navă grecească cu cinci rînduri de vîsle

vetust - învechit

imbroglio - confuzie (etc.)

triton - zeitate cu bust de om și coadă de pește (soțul sirenei, cum ar veni?!)

centaur - jumătate om, jumătate cal

minotaur - (monstru cu) trup de om și cap de taur

rărunchi - rinichi

Vă mai las cu informația că am căutat poate o zecime din cuvintele necunoscute, unde mi se părea că pardon bate prea tare cîmpii, nici nu m-am mai ostenit. Chiar mă întrebam cam ce înțelegeau cititorii ”pe vremea” cînd a apărut Faruri, vitrine, fotografii, mai ales dacă nu erau deosebit de francofili. Că ei nu aveau dexonline.

Astăzi am mai citit și din alt ăăăă o să spun misterios cantautor cu C., despre care în general numai de bine, dar azi nu, nu, nu. Țineți aproape, poate se dezleagă misterul în zilele următoare.

Și vă rog să mă scuzați, am aflat pe propria piele :) că, deși o răceală te poate ține la pat, tot ea te poate trimite la mașina de spălat cînd constați ca o doamnă că nu prea mai ai ce pune pe ăăă organism.

A, totuși, mă simt căutată de muză și poftiți aici o mică poemă, de factură modernă misterioasă și nu vreau să precizez de unde m-am inspirat.

ce imbroglio! (diedru?!)
pe pentera vetustă tașistă
a sărit un triton
ținîndu-se de rărunchi
într-un madison evaneșcent*
cu un centaur și un minotaur

*licență poetică

Mai poftiți pe la noi.

În care se arată cum acest blog va cunoaște ditamai revivalul

2020!

După ce am trecut prin multe și am aflat că decadă în română nu înseamnă ce înseamnă în engleză și că noul deceniu de fapt începe abia în 2021, am reușit să trec cumpăna dintre ani (!) cu o răceală de mare angajament, ceea ce nu vă doresc și vouă.

Dar la mulți ani!

#culturale #poezie #muzicale

Am terminat Balada evreului care a ajuns de la cenușiu la albastru, de Ițic Manger (mulțumesc, E.!) abia dimineață. M-am dat puțin pe wikipedia, să văd și eu cine e domnul ăsta Anacreon care apare la Ițic. De acolo am aflat (pagina în engleză) că ”Anacreon al Suediei” a fost Carl Michael Bellman. Numele ăsta îmi era cunoscut, aveam și o bănuială. M-am apucat să ascult pe Spotify. Nu, nu chiar e pe gustul meu. Am întrebat-o pe I. dacă de la ea știu de Carl Michael. I. știa doar de un Bellman simplu (un muzician norvegian, de data asta). L-am căutat și îl ascult, e mult mai digerabil pentru mine față de domnul rococo (sînt convinsă că suedezul place și va plăcea multora, poate și mie, dacă mă înarmez cu mai multă răbdare/deschidere la minte).

Navigînd prin vîltorile wikipediei, am aflat și că Bellman e un fel de Bulă suedez și m-am distrat cu exemplele de acolo, pe care vi le dau aici cu copy/paste.

A Russian, a German and Bellman wanted to see who could swim the fastest across the Atlantic. First out was the German. He swam one kilometer and drowned. Next came the Russian. He swam 10 kilometers and then he drowned. Now it was Bellman's turn. He swam and swam until he almost reached the coast of America – then he got tired and swam back.

***

A Dane, a Norwegian and Bellman made a wager on who could remain inside a goat pen the longest. First out was the Dane, who came out after just 10 minutes yelling "Damn! The goat stinks!" After him the Norwegian went in, and after half an hour he came out yelling, "Damn! The goat stinks!" Finally Bellman went in. After two hours the goat came rushing out yelling "Damn! Bellman stinks!"

#lingvistice #wikipedia4ever

Apoi m-am băgat în niște poezii mai vechi de-ale domnului Mircea C. Era obligatoriu să ajung la dicționar la un moment dat.

Dacă vă interesează, iată cu ce mi-am mai îmbogățit vocabularul/cunoștințele generale azi (vom vedea cît timp rămîn stocate datele astea...) (via dexonline/wiki)

foc bengal - foc de artificii

funambulesc - acrobatic/bizar/extravagant

Sandro di Mariano - Botticelli