Chile!

Am mai pus o țară pe hartă anul ăsta, de unde și titlul :P, și mă gîndeam dacă oi mai fi citit din sector, adică nu din sector, că asta știu sigur că da, dar chiar din Chile. Isabel Allende mai zice ea de Pablo Neruda (1971) (am început să-i citesc memoriile în germană, într-o vreme cînd aveam 30 de cuvinte necunoscute pe pagină (hehe, și le notam cu pix verde în carte, yeah! :P), așa că na, nu știu dacă am ajuns la pagina 30) și de Gabriela Mistral (1945) (acești domni, ă pardon domnul și doamna/domnișoara fiind la ora redactării cărții Isabelei Țara mea inventată singurii chilieni recompensați cu Oscarul Nobelul literar (prin 2003 venea asta)). Da, vai de ei chilienii, doar două nobeluri, really, mi-ar fi și rușine mă abțin de la comentarii.

Așadar, am dat cep ;;) colecției Allende, am fost foarte încîntată, recunosc, e drept că e o cărticică ușurică, iar monstrul cumpărat în 2002, Casa spiritelor, ah, probabil de la același talcioc cu Neruda, cu scris mărunțel și da, tot în germană și avînd lejer 500 de pagini, nu m-a atras în mod deosebit. Mă gîndesc totuși că, din moment ce am cumpărat-o, am avut eu așa un scop nobil, dar de asemenea aș dori să precizez că, pînă să citesc Țara mea inventată, credeam că este vorba despre well fantome în Casa spiritelor și eu chiar nu mă dau în vînt după ele, dovada. :P

***
au mai trecut cîteva ceasuri, timp în care am fost beyond busy pe youtube cu vocea germaniei 2019, dau și link, u relax now. revenind,
***

Băi :P, deci (fără virgulă!) mă lasă memoria, scandalos!
Vine așa: Neruda și Casa spiritelor sînt într-adevăr cumpărate dacă nu de la același talcioc, măcar în aceeași zi, pe verificatelea, că yours truly a scris data pe ele și le-a semnat, nu cumva să se rătăcească și să nu mai știm ale cui sînt: ale mele!
Că am avut un pix verde* cu care am mai scrijelit prin vreo carte două (da, mi se pare o crimă asta la o ora actuală, da' am fost și eu excentrică, ce?!) sigur s-a întîmplat, da' se pare că nu a fost soarta lui Neruda care 1 a beneficiat (!) de un pix albastru/negru 2 nr cuvintelor subliniate/pagină e chiar de bun simț (vorbim în continuare de germana mea din 2002, dar vă pot dezvălui că în 2003 nu știam cum se zice la sertar și/sau la tacîmuri, asta pentru că atunci mi-am început cariera de chelneriță și le-am învățat ca să zic așa la botu' calului) 3 am ajuns pînă la pagina 63, dovezile arheologice pixilistice ajungînd pînă acolo. Sincer, respect vio din vremurile alea, că scrisul e chiar și mai puchițit decît la Casa cu fantome spiritelor, mi-oi fi zis eu că memoriile or merge mai ușurel ca romanu', curajoasă mai eram, yay.

Așa, am mai aflat (pardon, cercetat pe net) că Roberto Bolaño e tot de acolo și normal că se pune că am în bibliotecă, dar nu am citit. OK, nu se pune. Am citit în schimb Bătrînul care citea romane de dragoste, de Luis Sepúlveda, care nu m-a leșinat teribil, dar știu că avea oareșce admiratori autorul ăsta din Chile, care mai degrabă să nu crezi, da' am aflat acum din --wiki-- că a fost puțin de răpus de corona pe 16 aprilie a.c., mama ei de treabă. Ia, care știați. Care ați citit? (Vi se pare și vouă că semăna cu Maradona? Mie da.) Cărticica pe care o am eu e scurtă tare și îmi amintesc ceva de niște dureri de măsele (ale unui personaj, bătrînu', nu ale mele!) și nimic mai mult.

Chile!
Dacă citiți cărțulia (tradusă foarte fain din spaniolă de Cornelia Rădulescu) Țara mea inventată, puteți marca apoi pe harta voastră literară o căruță de țări, că autoarea, chiliană, e născută în Peru, a copilărit și prin Bolivia și Liban (tată vitreg diplomat)***, (a trăit și în Belgia la adultețe), apoi s-a exilat nițeluș în Venezuela după ce în Chile s-au trezit cu o dictatură militară, iar la vremea scrierii cărții era bine mersi în SUA, că de ce nu. Deci alegeți voi. Eu am să merg cu Chile. :)

Mi s-a zis că ar exista multe asemănări între Chile și România. Incredibil, dar da. A, da, recomand cartea. :)

***
În încheierea programului de azi, puneți-vă centurile de siguranță, că trecem pe youtube.

Doresc să vă prezint piesa care mă unge cel mai tare la coraszon zilele astea (ascultată deocamdată de 21 de ori, zice statistica). Nu are videoclip, așa că mergeți cu vocea. --Shamir--, doamnelor și domnilor. 

O audiție la Voice of Germany, primită azi, --Stefanie Stuber--. Nu e deloc genul meu, dar mi s-a părut fascinant ce am văzut acolo (și da, apoi m-am concentrat pe cîștigătoarea ediției și am fost foarte ocupată).

--Clipul-- ăsta, o idee mai lung, o să vă distreze maxim. Mi l-a trimis --Ema-- ;) și e în principal despre veverițe. Autorul se jură :P că nici un animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor, eu l-am crezut!

S-auzim de bine!

*Dacă pun gheara** pe mine cei de la bibl xx din Iași, recunosc spășită că într-o carte de-a lor am scris cu pixul verde.
**Mă dau lovită cînd am de scris cuvîntul ăsta, deși îmi vine greu, avem motan totuși! pentru că nu sînt sigură cum se scrie. Iaca, s-a făcut dreptate, merg --și gheară, și ghiară--. Dacă arde ffff tare, merge și --gheață-- cu i, da' doar atunci.
***Nu am nici cea mai vagă idee de ce cam de pe aici formatarea a luat-o nasol la vale, o declar nulă.