Chile!

Am mai pus o țară pe hartă anul ăsta, de unde și titlul :P, și mă gîndeam dacă oi mai fi citit din sector, adică nu din sector, că asta știu sigur că da, dar chiar din Chile. Isabel Allende mai zice ea de Pablo Neruda (1971) (am început să-i citesc memoriile în germană, într-o vreme cînd aveam 30 de cuvinte necunoscute pe pagină (hehe, și le notam cu pix verde în carte, yeah! :P), așa că na, nu știu dacă am ajuns la pagina 30) și de Gabriela Mistral (1945) (acești domni, ă pardon domnul și doamna/domnișoara fiind la ora redactării cărții Isabelei Țara mea inventată singurii chilieni recompensați cu Oscarul Nobelul literar (prin 2003 venea asta)). Da, vai de ei chilienii, doar două nobeluri, really, mi-ar fi și rușine mă abțin de la comentarii.

Așadar, am dat cep ;;) colecției Allende, am fost foarte încîntată, recunosc, e drept că e o cărticică ușurică, iar monstrul cumpărat în 2002, Casa spiritelor, ah, probabil de la același talcioc cu Neruda, cu scris mărunțel și da, tot în germană și avînd lejer 500 de pagini, nu m-a atras în mod deosebit. Mă gîndesc totuși că, din moment ce am cumpărat-o, am avut eu așa un scop nobil, dar de asemenea aș dori să precizez că, pînă să citesc Țara mea inventată, credeam că este vorba despre well fantome în Casa spiritelor și eu chiar nu mă dau în vînt după ele, dovada. :P

***
au mai trecut cîteva ceasuri, timp în care am fost beyond busy pe youtube cu vocea germaniei 2019, dau și link, u relax now. revenind,
***

Băi :P, deci (fără virgulă!) mă lasă memoria, scandalos!
Vine așa: Neruda și Casa spiritelor sînt într-adevăr cumpărate dacă nu de la același talcioc, măcar în aceeași zi, pe verificatelea, că yours truly a scris data pe ele și le-a semnat, nu cumva să se rătăcească și să nu mai știm ale cui sînt: ale mele!
Că am avut un pix verde* cu care am mai scrijelit prin vreo carte două (da, mi se pare o crimă asta la o ora actuală, da' am fost și eu excentrică, ce?!) sigur s-a întîmplat, da' se pare că nu a fost soarta lui Neruda care 1 a beneficiat (!) de un pix albastru/negru 2 nr cuvintelor subliniate/pagină e chiar de bun simț (vorbim în continuare de germana mea din 2002, dar vă pot dezvălui că în 2003 nu știam cum se zice la sertar și/sau la tacîmuri, asta pentru că atunci mi-am început cariera de chelneriță și le-am învățat ca să zic așa la botu' calului) 3 am ajuns pînă la pagina 63, dovezile arheologice pixilistice ajungînd pînă acolo. Sincer, respect vio din vremurile alea, că scrisul e chiar și mai puchițit decît la Casa cu fantome spiritelor, mi-oi fi zis eu că memoriile or merge mai ușurel ca romanu', curajoasă mai eram, yay.

Așa, am mai aflat (pardon, cercetat pe net) că Roberto Bolaño e tot de acolo și normal că se pune că am în bibliotecă, dar nu am citit. OK, nu se pune. Am citit în schimb Bătrînul care citea romane de dragoste, de Luis Sepúlveda, care nu m-a leșinat teribil, dar știu că avea oareșce admiratori autorul ăsta din Chile, care mai degrabă să nu crezi, da' am aflat acum din --wiki-- că a fost puțin de răpus de corona pe 16 aprilie a.c., mama ei de treabă. Ia, care știați. Care ați citit? (Vi se pare și vouă că semăna cu Maradona? Mie da.) Cărticica pe care o am eu e scurtă tare și îmi amintesc ceva de niște dureri de măsele (ale unui personaj, bătrînu', nu ale mele!) și nimic mai mult.

Chile!
Dacă citiți cărțulia (tradusă foarte fain din spaniolă de Cornelia Rădulescu) Țara mea inventată, puteți marca apoi pe harta voastră literară o căruță de țări, că autoarea, chiliană, e născută în Peru, a copilărit și prin Bolivia și Liban (tată vitreg diplomat)***, (a trăit și în Belgia la adultețe), apoi s-a exilat nițeluș în Venezuela după ce în Chile s-au trezit cu o dictatură militară, iar la vremea scrierii cărții era bine mersi în SUA, că de ce nu. Deci alegeți voi. Eu am să merg cu Chile. :)

Mi s-a zis că ar exista multe asemănări între Chile și România. Incredibil, dar da. A, da, recomand cartea. :)

***
În încheierea programului de azi, puneți-vă centurile de siguranță, că trecem pe youtube.

Doresc să vă prezint piesa care mă unge cel mai tare la coraszon zilele astea (ascultată deocamdată de 21 de ori, zice statistica). Nu are videoclip, așa că mergeți cu vocea. --Shamir--, doamnelor și domnilor. 

O audiție la Voice of Germany, primită azi, --Stefanie Stuber--. Nu e deloc genul meu, dar mi s-a părut fascinant ce am văzut acolo (și da, apoi m-am concentrat pe cîștigătoarea ediției și am fost foarte ocupată).

--Clipul-- ăsta, o idee mai lung, o să vă distreze maxim. Mi l-a trimis --Ema-- ;) și e în principal despre veverițe. Autorul se jură :P că nici un animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor, eu l-am crezut!

S-auzim de bine!

*Dacă pun gheara** pe mine cei de la bibl xx din Iași, recunosc spășită că într-o carte de-a lor am scris cu pixul verde.
**Mă dau lovită cînd am de scris cuvîntul ăsta, deși îmi vine greu, avem motan totuși! pentru că nu sînt sigură cum se scrie. Iaca, s-a făcut dreptate, merg --și gheară, și ghiară--. Dacă arde ffff tare, merge și --gheață-- cu i, da' doar atunci.
***Nu am nici cea mai vagă idee de ce cam de pe aici formatarea a luat-o nasol la vale, o declar nulă.

Harta sufletului*

Băi deci vine așa (adevăru' e că mustăceam să scriu azi un post care ar fi trebuit să fie cu totul și cu totul altceva, pornind de la faptul că nu reușeam dimineață să-mi amintesc dacă P. a fost și ieri la pîine sau nu (și P. întîmplător nu era acasă să-l întreb, plus că voiam și eu să mă bazez că memoria mea valorează o idee mai mult decît o ceapă degerată (da, viața mea e foarte, foarte complicată, păi nu?!))):
citesc Nick Hornby, The Complete Polysyllabic Spree și e foarte, foarte mișto și hm, am trecut-o pe goodreads la ”ce citesc acum”, care pînă acum rubrica asta mi-a adus numai ghinion, practic dacă vreau să condamn la neterminare o carte e de-ajuns să o plasez acolo și adio și n-am cuvinte, da' simt eu că altă soartă o să aibă Nick, a, da, unde eram, zice Nick pe la pagina 169 ceva despre o hartă a lecturilor (a lui nu e cine știe ce brează, că pare a fi fluent în engleză și cu asta basta și nici nu e cel mai mare fan al traducerilor, din ce mi-am dat seama pînă aici) și am fost vag curioasă cam cum ar arăta harta mea din 2020, da' nu mă așteptam la cine știe ce mari surprize, mi-ar fi plăcut să fie ea ceva mai exotică, dar nu e.

Avem așa:

am citit un domn evreu născut în .ro, tradus în .ro din idiș (primit cadou);
niște domni din .ro și o domniță din .ro; recitit o carte cu multe poze și niște texte fff scurte, în .ro; ”citit” o carte cu poze cu Simona Halep;
(nu știu să împart realmente în subcategorii cărțile cu ăăă desene, care or fi ele romane grafice pe alocuri, la mine toate sînt comics, pardon) niște frați din UK cu o cărticică în .ro; un domn celebru din Canada a cărui cărticică am citit-o în franceză; o doamnă din SUA, a cărei cărticică în germană am recitit-o; niște domni din Germania a căror cărticică cu prezentări powerpoint foarte hazoase iar am recitit-o.
Am citit o piesă de teatru de Eugène Ionesco în franceză (recitit, cred). Am recitit o cărticică de Georges Perec în franceză și apoi am citit-o și în germană.
Am citit în română o carte scrisă de un german, foarte faină (primită cadou), am cumpărat-o și în germană, poate ajung și la varianta asta, că nu am reținut totuși mare lucru din ea (non fiction).
Am citit un David Grossman în germană (tot cadou).
Am citit 5 cărți din seria 44 Scotland Street, de Alexander McCall Smith (seria are deocamdată 13 volume), autorul ăsta e disperat, nu știu cum să zic, nu-i mai ajunge, și hm actualmente sînt la volumul 6, dar nu chiar aș zice că îl citesc în clipa asta, hehe, dar sper să mă întorc la el, că nici nu l-am trecut la rubrica ”ce citesc acum”, deci are șanse bune.
Și am citit două cărți în format electronic ale unei autoare americane care a urcat în topul meu personal. Samantha Irby, pentru cine chiar interesează.
Ah, da, și cu asta basta.

Și dacă mă concentrez deosebit de foarte tare, cea mai exotică chestie din ultimii ani e mhh ”descoperirea” unei scriitoare din China, dar care scrie mai nou din UK, Xiaolu Guo.

Altfel, cînd uit să cumpăr cărți, cînd dau atacul. Chiar fără să mai fi mers la Oxfam, tot am trîntit două comenzi online și m-am ales cu ăhă, o grămadă de cărți, pe care le citesc cu mare interes. Cît mă ține!

Niște persoane mai active (??) s-au apucat luna trecută pe instagram să citească o chestie #readtheworld21.

Poza nu îmi aparține, dar nici nu știu cui să dau credit, probabil lui --Lauren--. Poate vă inspiră cumva. Recunosc că mi-am făcut o listuță din luna actuală, dar nu m-a atras ceva în mod extraordinar, ca să mă și apuc de citit.

--Aisha--, în schimb, trebuie să aibă o hartă fabuloasă a lecturilor, pentru că și-a propus acum cîțiva ani (vreo 3? 4? cînd avea cam 13 ani? scrie acolo pe fb, vedeți voi) să citească (măcar) cîte o carte din fiecare țară a lumii (mă rog, cu condiția să găsească în engleză o carte) și se ține de planul ăsta și o admir maxim.

Apropo exotisme, ca să nu mai stau călare pe știri #corona etc., m-am apucat aproximativ cot la cot cu P. să învățăm țările lumii, el le-a terminat, eu sînt pe la jumătate probabil, avantaj eu, desigur, că am băgat și capitalele statelor din SUA și chiar și alte orașe importante (sînt pe la 100+, hehe) și știu și capitalele țărilor din Africa sau mă rog le știam pe toate săptămîna trecută, că mi s-a mai leșinat elanul și e treabă demonstrată științific că practic dacă nu le repet zilnic, aia îs, cunoștințele despre natură nu sînt făcute să-mi rămînă deocamdată în cap. Da' le arăt eu lor (mai vedem). A, site-ul nostru preferat pentru geografie este click --aici--.

Hai că am scris destul. :) Sper că toate sînt de-a dreptul minunate la voi în zonă. Mna.

*asta e un fel de înjurătură :O

Mai e mult pînă diseară

În primul și în primul rînd, dacă vă interesează ceva fain, înscrieți-vă aici și, în funcție de cît de mult munciți, o să vă atingeți țelurile, tadam! Ah, da, m-am înscris. E gratuit. :) Mel Robbins îmi place foarte mult. ;)

Voiam să scriu cu totul altceva azi. Dar, să vezi și să nu crezi, nu știu cînd a trecut ziua! În sensul că e deja foarte tîrziu și nu mai stau mult și trebuie (!) să mai și fumez înainte de-a mă culca.

P. a fost cu familia în format mare (!) la muzeu și la restaurant. Singurul lucru ok pentru mine e că nu am pierdut biletul și pot să intru cînd vreau, presupun că vinerea viitoare, să vedem, sper să pooot! Că azi, în afara răcelii și a faptului că rațiunea (!) (oare mai pot pune (!) în postul ăsta?) a învins inima, haha, nu m-ar fi împiedicat nimeni și nimic. Mna.

Dar am spălat rufe, stînd acasă ca o soție oropsită de soartă. Cine a scris drama aia celebră cu soția și mașina de spălat? Cehov? Gogol? Mbine. Ibsen!

#culturale #muzicale

În al doilea și în al doilea rînd (păi ăsta de ce nu e cu repetiție, mă rog?), am stat foarte călare pe net, mai ales facebook de la un punct încolo. Pardon, a fost în interes deosebit de cultural. Nu am dat nici un like sau ceva. Și am și citit niște articole artistice. Și după ce m-am săturat de nu știu ce șlagăre îmi tot propune Spotify, am trecut la ascultat Tartini, Giuseppe, nu ca să mă laud (hm), ci pentru că am avut eu cîndva o casetăăăă care avea Paganini pe o parte (toată lumea auzise de el) și Tartini pe cealaltă (da' ăsta cine mai e?!) și mie mi-a plăcut Tartini mai mult și zic eu așa că am șanse să regăsesc bucățile, cu răbdare mare. :)

#geografice

Ah, da, am mai aflat că Botswana o duce nemaipomenit de bine, cel puțin așa zice articolul din Spiegel pe care l-am primit de la P. Pun --aici-- linkul, în germană, dar poate aveți cum să-l traduceți. Nu mă pot abține, iată stema Botswanei. În rest, chiar vreau să mai aprofundez despre țara asta, că mi-a plăcut ce-am citit. Am mai zis serios? Serios.

Există o baze de date demografice din perioada 1850-1914, făcută de cei de la Universitatea din Cluj în colaborare cu nu știu ce instituție din Norvegia. Sper să mai adauge date pe parcurs, pentru că eu nu am găsit pe nimeni...! Dar poate găsiți voi, aici. Probabil că aveți șanse mai mari dacă sînteți din Ardeal, dar nu neapărat.

Era să închei fără măcar un cuvînt nou, cel ăsta de azi e din prefața Bibliei, tantania. E învechit, săracu', da' există.

#dexonline #lingvistice

diortosire - corectură într-un text tipografic. wow! E posibil să fi existat meseria de diortositor cîndva.

Vă dorim noapte bună. Eu și Goșgoș, dacă chiar vrea cineva să știe! :O

PS E posibil totuși să nu funcționeze abonamentul din dreapta. Nu știu ce să-i fac. De asemenea, mi s-a adus la cunoștință (!) (uite că am mai putut!) faptul că cine vrea să comenteze pe blog are de trecut prin proba de foc a imaginilor anti spam. Pe cuvînt că nu știu cum să le scot, după setările pe care le-am studiat eu, nu ar trebui să fie. Vă spun chiar ce setări am: să intre la moderare comentariile trimise la postări mai vechi de 14 zile. Mna, alte secrete nu mai am. Heeelp? :)

Ă telegrame cam geografice și numai telegrame nu-s!

Sincer, habar nu am dacă pe blogul ăsta am avut telegrame*, știu sigur că am avut pe blogul vechi. Un fapt foarte important, desigur.

§ Am constatat că statisticarul (!) de lecturi zice că am citit 5 cărți de Marin Preda și mhhh habar nu aveam care. În fine, ele sînt de fapt două, două volume Moromeții (chiar am citit și volumul 2, rilii???) și trei volume Cel mai iubit dintre pămînteni. În mare, din aceste două mari și valoroase romane nu îmi amintesc nimic. Adică sigur, familia Moromete (bine, ampresea că Moromeții nici nu m-a impresionat în mod deosebit, deh pita cu slană ciorba cu potroace iu neim it nu-s gurmandă nujce). Știam o tipă care recitea anual Cel mai iubit dintre pămînteni. Despre asta, îmi amintesc că m-a impresionat filmul. Heh. Ce anume nu mai reținesc, a trecut multă apă pe Bahlui de atunci.

§ Am fost într-un weekend în estul Germaniei, întîlnirea semi din doi în doi ani cu gașca lui P., la care au participat și cumnata cu nepotu' etc. La alimentară ne-au bombardat cu diverse ”cartonașe de colecție” înaintea campionatului mondial de folbal și le-am strîns pentru junior, care le-a despachetat cu mare bucurie și entuziasm și a început să ne bombardeze cu: cîte kg are jucătorul cutare? ce înălțime? de cîte ori a jucat pentru națională? etc. etc.

Ca să-l mai liniștesc, am încercat să schimb direcția și am aruncat din păcate foarte la derută:

Ia spune tu măi nepuate pe ce continent este România?

El s-a scobit intens și a zis destul de ezitant totuși: Spania!

Cică încă nu or avut geografie, urmează.

Dacă tot e pasionat de cartonașe etc., acu stau cu ochii ca pe butelie pe amazon că am găsit un joc cu țările lumii foarte mișto așa și tocmai o apărut o ediție 9 cu 194 de țări!! iar pe amazon încă nu e actualizată versiunea și nu vreau să o cumpăr pe aia veche cu 192 de cărți. A, da, și vreau să cumpăr și pentru noi un joc din ăsta, să mă pregătesc intens pînă vine nepotu să mă prindă cu lecția neînvățată și #Goșgoșunsac.

§ Angela a plecat în concediu. Am întrebat-o la ce lac merg ei iar?

- La cel mai mare lac din Elveția/Italia (chiar nuj ce a zis ea cu exactitate)

- La Lacul Garda? mi-am arătat eu uriașa cultură.

- Nuuuu, la Lagggggooo Magggggioreeeeee!

Angela a pronunțat super simpatic acest laaagggooomaggiioooreeee, care ea nu chiar a făcut școala în Italia. Mă rog, telegrama mea despre asta voia să fie, dar mi-am dat acum în #wiki și a reieșit că Lacul Garda este cel mai tare din parcare, cu o suprafață de 369,98 km², iar Lago Maggiore are 212,5 km². Acum mi se pare mai distractiv, că Garda parcă era Ciricul... :D (ditamai comoară a naturii pe drumul spre aeroportul din Iași, pentru cine nu știe și nu cunoaște!)

PS Lago Maggiore e în/între Italia și Elveția. Lacul Garda este doar în Italia.

§ Dacă tot sîntem cu temele mai mult sau mai puțin făcute la geografie, să precizez a cinșpea oară că Statele Baltice pentru mine sînt un fel de Triunghiul Bermudelor Baltic. Adică cum să zic știu care-s tările: Estonia, Lituania, Letonia, știu și capitalele, Riga, Tallinn și Vilnius. Dar aici s-a terminat totul. Ultima oară cînd m-am făcut de vagă baftă (vorba vine, eram doar eu cu consorțu și ne chinuiam geografic!) am zis domle eu nu știu care e ordinea lor de la stînga la dreapta. Ah și m-am uitat pe hartă și să vezi și să nu crezi, ele nu sînt de la stînga la dreapta, ci de sus în jos!!! Ce tupeu. Mna. Și așa, aș ști să zic vreo doi trei jucători de tenis de pe acolo, dar trebuie să mai aprofundez. Adevărul e că republicile alea cu L au niște nume de toată bafta (vezi mai jos, la jucătorii de tenis) care sînt care mai de care mai dubioase în toate limbile pămîntului. În clipa asta zic așa, fără să mă uit pe hartă, că ce farmec ar mai avea: cel mai la nord e Estonia cu capitala la Riga (Cînd să recitesc postul, mi-am dat în wiki și au rezultat nasoale, cică Tallinn!)! Urmează, la mijloc, Letonia cu Tallinn Riga și se termină! cu Lituania și Vilnius. (Am ales culorile de fond vag inspirate din steagurile țărilor respective.) Aici mă bazez foarte vag pe estona fiind ea așa vag înrudită cu finlandeza (??????????? wiki zice da! yeah!) și parcă era ceva cu ”cerul din Riga Tallinn”, tre să fie domle aproape de pol, ce mai! Iar cu sudul, zic eu cu studiile ebraice că parcă lituanienii erau așa mai cu moț și ampresea că este și ceva dialect idiș lituanian și parcă Vilnius era poreclit (!) Amsterdamul Ierusalimul Nordului. Crecă o să țin minte pînă data viitoare cînd iar o să fiu surprinsă că nu se prind de mine și pace chestiile astea, țările baltice gen. Da, da, cel mai simplu ar fi să merg turistic pe acolo, nuj de ce ampresea că am mai scris pe blog chiar despre asta, da vezi mai jos #lecitină #frecțielapiciordelemn

După cum se vede, am dat major cu bîta în baltă cu capitalele primelor două țari, da na.

Acu ia să rezolv cu jucătoarele și jucătorii de tenis din sector, că poate-poate:

Estonia/Estland/: Kaia Kanepi (care are 33 de primăveri și a avut oareșce probleme de sănătate, un virus Epstein-Barr și ceva plantar fascia la ambele picioare), Anett Kontaveit (22 de primăveri, destul de foarte pe val)

Letonia/Latvia/Lettland (.de): Jelena Ostapenko (jovena de 21 de ani care i-a suflat #rolangaro 2017 Simonei, ay inima), Anastasija Sevastova (28 de ani, care locuiește în Austria, dar nu se pune), Ernests Gulbis (29 de anișori, tocmai s-a distrat pe la #wimbledon)

Lituania/Lithuania/Litauen (.de): hmm? Nimic notabil, #ziceu

Pe de altă parte, poate nu e chiar fără de speranță treaba, pentru că, fie vorba între noi, nici cu Scandinavia nu stăteam chiar glorios acum cîțiva ani, adică nu le știam stînga dreapta, că la capitale nu le scăldam ca la baltice. Acum zic eu că m-am mai deșteptat și țin cu dinții de apropierea Finlandei de Rusia. Nu știu cît de tare țin finlandezii la asta, da nuj cine chiar i-a întrebat pe ei. Dar da, dacă e să desenez și eu o hartă din aia amuzantă haha aș scrie peste Scandinavia ”frig, noapte lungă, alcool scump” și peste țările baltice na...

§ Este o jucătoare de tenis din Paraguay, Verónica Cepede Royg, care mi-a atras atenția la #rolangaro 2017. Hai să vedem ce e cu țara ei. Paraguay este a 59a țară din lume la capitolul suprafață (nici uriașă, nici micro) (România e pe locul 81, ca să știm ce comparăm). Revenind, Paraguay are puțin peste 7 milioane de locuitori, sînt cam săraci ei așa și nu au ieșire la mare. Capitala e la Asunción.

§ Zilele astea era la tv un meci de fotbal Uruguay - Franța. P. a zis că ține cu francezii, că joacă mai frumos, nu ține cu ”die Urus”. Eu nu am mai întîlnit neamț să țină cu francezii, e drept, nu eram în public iar. A doua zi s-a contrazis, că nu a mai ținut cu cei care jucau frumos. Mă rog, eu am ținut un pic cu ”die Urus”, numai cît m-am uitat la ei pe wiki și am fumat o țigară. (Franța a cîștigat cu 2 la 0, în caz că vă interesa.)

P. prinsese ceva info în timpul meciului, că Uruguay e o țară cam la fel de mare ca Berlinul. Zic io n-are cum, tu! Dovadă wiki. Pînă la urmă am ajuns la concluzia că probabil era vorba de faptul că populația Uruguayului este în mare cam cît populația Berlinului.

Uruguay sînt pe locul 89 la capitolul suprafață, oa, țara noastră e mai mare, haha. Au aproape 3 milioane și jumătate de locuitori, capitala la Montevideo și au litoral. :) Ăștia stau mai binișor cu bănișorii!

Wiki zice așa: ”Uruguay is ranked first in Latin America in democracy, peace, low perception of corruption,^[10] e-government,^[11] and is first in South America when it comes to press freedom, size of the middle class and prosperity.^[10] On a per-capita basis, Uruguay contributes more troops to United Nations peacekeeping missions than any other country.^[10] It tops the rank of absence of terrorism, a unique position within South America.(...) The Economist named Uruguay "country of the year" in 2013,^[14] acknowledging the innovative policy of legalizing the production, sale and consumption of cannabis. Same-sex marriage and abortion are legal. Uruguay is regarded as one of the most liberal nations in the world, and one of the most socially advanced, outstanding regionally,^[15] and ranking highly on global measures of personal rights, tolerance, and inclusion issues.^[16] (...) Uruguay exported 1,414 football players during the 2000s, almost as many players as Brazil and Argentina.^[128] In 2010, the Uruguayan government enacted measures intended to retain players in the country.^[128]”

Respect, Uruguay! Mai doresc să precizez că în germană unele cuvinte se pronunță uneori!! super dubios, cum ar fi în loc de paraguay, uruguay, trotuar, paragVay, urugVay, trotVar. Mphii. Ca un fel de Barțelonă și MaLorcă.

§ Am citit de curînd We Need New Names, de NoViolet Bulawayo, care NoViolet e de felul ei din Zimbabwe și iar a trebuit să constat, măcar nu cu surprindere de data asta, că nu știu mai nimic despre țara asta, afară de continent. Dar nu știu despre toate țările din lume pe ce continent se află, să fim clari.

Așadar, ca la țărișoarele precedente: locul 60 la capitolul suprafață (pe cuvîntul meu că dacă te uiți pe harta Africii e o chestiuță acolo. Repet, România e pe locul 81 și noi avem rîul, ramul și alte forme geografice!!!), capitala la Harare, vag peste 16 milioane de locuitori și, dacă tot sîntem aici, 16 limbi oficiale. Mai multe știe wiki, da vă imaginați că nu stau prea grozav la multe multe capitole. A, da, sînt insulari în continent, hăhă, se folosește treaba asta? Adică au cam la fel de mult litoral ca Ungaria, hehe.

*Sincer, dacă tot nu țin minte, că doar despre asta este vorba în propoziție, am văzut că am un post din 2014 care începe tot cam așa și unul cu #telegrame chiar de acum 5 luni. Ah. Da, am încercat și cu lecitină, și cu nutella, nu ține figura. (Sper că se optservă de la mare distanță că sînt în toate foarte, foarte sinceră!)

Geografice

Sînt leşinată după cărţi* hărţi. Pot să mă uit cu ceasurile la google maps&. Astăzi am fost curioasă unde se mută/s-a mutat ChriSmilla, aşa că m-am plimbat un pic prin zonă (Istanbul şi mai departe). M-am minunat o dată în plus de cît de mare e Turcia, cum sînt cam 450 km între Istanbul şi Ankara. Peste două ore între Bodrum (unde locuieşte prietena mea care s-a întors în Turcia acum cinci ani şi mai bine) şi Marmaris. 422 km între Bodrum şi Antalya, unde a fost altă prietenă în concediu cu partenerul şi băieţelul, fix după ultima tragedie de la aeroportul din Istanbul, iar puciul sau ce-a fost (am scris întîi "s-au" şi nu ştiu cum se scrie puci, putch?) i-a prins pe finalul vacanţei. Chiar 530 km între Bodrum şi Side, unde era hotelul lor. Aşa că prietena din Bodrum cu cea aflată pentru două săptămîni în Side nu au reuşit să se vadă.

Şi dacă te mai plimbi un pic mai spre est, cam dai de zonele unde aproape nimeni n-ar merge de bunăvoie chiar azi: Siria, Iraq, Iran.

Cel mai la est sînt Armenia şi Georgia şi o bucăţică de Azerbaidjan. Mi se par fascinante alfabeturile alfabetele în care se scriu limbile armeană şi georgiană. Şi mă amuză teribil adjectivul ăsta, georgiană**. :>

Şi mă minunez iar de faptul că Azerbaidjan are o exclavă în coastele Armeniei.

După ce-am făcut eu excursia asta virtuală, mi-am zis iar mamă dragă, mare mai e Turcia asta! Şi m-am minunat tare să aflu de pe wiki că e abia al 37lea stat ca mărime din lume. Îmi doresc să ţin minte măcar primele 10 ţări ca mărime, nu că ar fi important, dar nu strică.

Le scriu aici (link cu toate):

1. Rusia

2. Canada

3. China

4. Statele Unite ale Americii

5. Brazilia

6. Australia

7. India

8. Argentina

9. Kazahstan

10. Algeria

Mă gîndesc că primele 5 nu pun mari probleme, iar în ultimele cinci sînt trei ţări a căror primă literă începe cu a: Australia (apoi altă ţară, India), Argentina, (apoi altă ţară, Kazahstan), Algeria. Dacă reuşesc să le reţin în ordine, sînt foarte mîndră de mine. :> Algeria m-a mirat cel mai tare.

Bine, eu sînt destul de tufă la geografie. Dar n-are nimic.

*Sînt leşinată şi după cărţi, dar cred că le-am confundat acum fonetic şi pe modelul Karte/Mappe/carte/map, care nu mai ştiu care în ce limbă e şi de obicei cînd vreau să zic hartă, trîntesc x cuvinte şi lumea mă înţelege.

**Există şi gruzin, dar mi se pare un cuvînt fără farmec! :O