Pentru că am o grămadă de treabă, scriu pe bloc.
Poate am ținut secret că avem niște purici la suptsol?? De unde oricum nu mă îngrămădeam să spăl rufe, puricii sînt în camera unde e mașina de spălat și mhhh cumva mi-e frică să intru acolo.
Da, acum două săptămîni am cumpărat ceva spray. Azi poate o să îl folosesc.
Ultima oară am aspirat dihăniile (ok, liniștiți-vă: nu știu de ce, dar ei mor pe cale naturală, din păcate nu chiar toți, dar deocamdată nu am avut victime umane și nici Goșgoș nu se scarpină) și l-am trimis pe P. cu sacul de la aspirator la gunoi. Adică să nu se întoarcă puricii să ne bîntuie. Apoi am lăsat aspiratorul fără sac la subsol.
Cînd nu s-a mai putut, l-am luat pe aspiratorul un pic în scîrbă și l-am adus în apartament și i-am pus sac proaspăt și am dat cu aspiratorul (noi nu avem covoare, ceea ce necesită aspirat des. Plus Goșgoș. Și nici cu părul meu nu mi-e rușine.) Aspiratorul a făcut ca toți dracii. Parol. Și, după ce P. a aspirat cacao de șoarece de v-am zis mai devreme, a observat și el că e cam zgomotoasă chestiunea, așa că i-a făcut operație de extragere a mațelor, că ce are?
Avea că eu i-am pus filtrul invers. Pi cum, de ce a mers, dacă l-am pus invers? Nu e vina mea.
Ei. Azi am aspirat oleacă și iar făcea ca toți știți voi. L-am desfăcut. Mno, firmiturile de la hrana uscată și cacaolele aspirate de P. erau ba în sac, ba pe lîngă. Am scos totul în mijlocul holului, am pus aaaaalt filtru, că doar îs ieftine rău, am schimbat și mama filtrului hepa și am mai descoperit nu știu ce chestie care se scoate și pe care am curățat-o.
Crecă, deși am aspirat puțintel cu filtrul pus eronat, am contribuit astfel decisiv la scurtarea vieții acestui aspirator. Eu așa zic. O să mă consult cu P. cînd aterizează acasă.
La cît păr de-al meu trecuse prin filtrul minunat, mă și mir că e aspirator super special pentru animale de companie. Mh.
Deci da.
Thursday, February 8, 2018
Glasgow/UK cu niște completări
Stimate persoane interesate să vă plimbați prin UK,
dacă vreți să nu vă falimentați major, probabil că cel mai bine este să veniți cu banii lirele sterlineze în traistă. Schimbate la bancă, la casa de schimb, la vecinu, unde vreți voi.
Chestia este căci, așa cum am zis în postul precedent dedicat @Glasgow, eu am scos de la automat de la aeroport din Glasgow. Unde acuma nu este chiaaaar greu de imaginat că au niște comisioane mai sărite din schemă. Acum mi-am dat puțin în gugle și am aflat următoarele:
- treaba este foarte cunoscută și în general sînt țepuiți cei care au card în euro sau euro pe card cum să zic și care au de făcut cumpărături sau scos cash în țări fără euro, gen UK, Elveția, Polonia, Cehia și, cu voia Dvs., România. (Plus Maldive etc. etc., tot ce nu are euro). Mhhh Suedia. :))
Cetățeanu neștiutor este întrebat: vrei să îți calculăm în moneda ta de acasă? Tu ca fraieru zici da! Dacă zici nu, zicea un articol că la doice bank din Polonia apare pe monitor întrebare suplimentară: ești siguuuur? majoritatea clienților noștri au ales să facă tranzacția în moneda lor de acasă. Și tu ai să zici doamne ferește-mă și apără, ia să fac și eu ca ceilalți, doar nu sînt eu mai fraier.
Da iaca ești. Chestiunea se cheamă DCC (dynamic currency conversion) și se practică cu succes de către bănci etc. No bun.
Asta ar fi una. Eu am ales să îmi calculeze în euro, fincă nu eram la curent. Chestia asta m-a costat scump. Și oricum am avut o taxă suplimontară de care mă temeam că știu, anume mă costă 5 euro să ridic cash din străinătate cred. De asta mă străduiesc să nu scot 5 lire, mă înțelegeți.
Asta explică de ce în loc să plătesc pentru 200 lire vreo 226 euro plus 5 euro de care știam, am plătit 257 per total. Da nu-i nimic, am aflat acum. Dacă aflam peste 15 ani sau nevă?!
Din cîte am înțeles pe barba mea, nu mai sînt acceptate monedele vechi de o liră și bancnota veche de 5 lire. Monedele de alte valori sînt în continuare în circulație. Probabil vom găsi o metodă să ne descotorosim de cele 7 lire pensionate. Netul zice că dacă ai cont la o bancă în Anglia, nu ar trebui să ai probleme la schimbat, haha. Am o verișoară acolo, o să o rog pe ea să mă ajute.
Dacă lucrurile nu ar fi fost destul de complicate cu faptul că țară nouă, oare cum arată monedele și bancnotele lor, tadam, Scoția are și bancnotele ei personale (<---link!!!) ca să zic așa, care în Scoția se pare că sînt la fel de valabile ca lirele cu reginanopții ă pardon Angliei, dar gurile rele de pe net zic iu uiș! Mai precis teoretic lirele scoțiene ar trebui să fie acceptate și în afara Scoției, dar cică practica ne omoară. Cum nu vă este foarte greu să vă imaginați, bineînțeles că am venit acasă încălțată și cu o astfel de bancnotă. Deși tocmai mă descotorosisem de una.
Ah, poate mă enervează britanicii ăștia așa la grămadă și mă fac iară numismată și mai discutăm. Numismații erau cu banii, nu???
PS Aș dori să mai revin asupra subiectului Glasgow etc., să vedem cum îmi va permite timpul.
dacă vreți să nu vă falimentați major, probabil că cel mai bine este să veniți cu banii lirele sterlineze în traistă. Schimbate la bancă, la casa de schimb, la vecinu, unde vreți voi.
Chestia este căci, așa cum am zis în postul precedent dedicat @Glasgow, eu am scos de la automat de la aeroport din Glasgow. Unde acuma nu este chiaaaar greu de imaginat că au niște comisioane mai sărite din schemă. Acum mi-am dat puțin în gugle și am aflat următoarele:
- treaba este foarte cunoscută și în general sînt țepuiți cei care au card în euro sau euro pe card cum să zic și care au de făcut cumpărături sau scos cash în țări fără euro, gen UK, Elveția, Polonia, Cehia și, cu voia Dvs., România. (Plus Maldive etc. etc., tot ce nu are euro). Mhhh Suedia. :))
Cetățeanu neștiutor este întrebat: vrei să îți calculăm în moneda ta de acasă? Tu ca fraieru zici da! Dacă zici nu, zicea un articol că la doice bank din Polonia apare pe monitor întrebare suplimentară: ești siguuuur? majoritatea clienților noștri au ales să facă tranzacția în moneda lor de acasă. Și tu ai să zici doamne ferește-mă și apără, ia să fac și eu ca ceilalți, doar nu sînt eu mai fraier.
Da iaca ești. Chestiunea se cheamă DCC (dynamic currency conversion) și se practică cu succes de către bănci etc. No bun.
Asta ar fi una. Eu am ales să îmi calculeze în euro, fincă nu eram la curent. Chestia asta m-a costat scump. Și oricum am avut o taxă suplimontară de care mă temeam că știu, anume mă costă 5 euro să ridic cash din străinătate cred. De asta mă străduiesc să nu scot 5 lire, mă înțelegeți.
Asta explică de ce în loc să plătesc pentru 200 lire vreo 226 euro plus 5 euro de care știam, am plătit 257 per total. Da nu-i nimic, am aflat acum. Dacă aflam peste 15 ani sau nevă?!
Din cîte am înțeles pe barba mea, nu mai sînt acceptate monedele vechi de o liră și bancnota veche de 5 lire. Monedele de alte valori sînt în continuare în circulație. Probabil vom găsi o metodă să ne descotorosim de cele 7 lire pensionate. Netul zice că dacă ai cont la o bancă în Anglia, nu ar trebui să ai probleme la schimbat, haha. Am o verișoară acolo, o să o rog pe ea să mă ajute.
Dacă lucrurile nu ar fi fost destul de complicate cu faptul că țară nouă, oare cum arată monedele și bancnotele lor, tadam, Scoția are și bancnotele ei personale (<---link!!!) ca să zic așa, care în Scoția se pare că sînt la fel de valabile ca lirele cu regina
Ah, poate mă enervează britanicii ăștia așa la grămadă și mă fac iară numismată și mai discutăm. Numismații erau cu banii, nu???
PS Aș dori să mai revin asupra subiectului Glasgow etc., să vedem cum îmi va permite timpul.
Telegrame
P. s-a trezit duminică și a zis oy și gata, el - este - Golemul. Se mișca precum un monstru și vorbea ca un robot, Golem autentic.
- Golem - a iubi - Vio!
- Vio - nu a iubi - Golem! am încercat eu discret să îl fac să termine.
Am vorbit oleacă despre Golem, da nu vă imaginați că cine știe ce mult, numa Praga, Rabbi Loew și tadam i-am zis că tembelu de Shalom Auslander are o povestire cu Golemul super amuzantă. A zis să îi deschid cartea la povestire (m-a întrebat în prealabil cîte pagini are!!!) și poate o citește.
Update: a citit-o, i-a plăcut. Bravo.
***
P. era foarte metafizicăl tot duminică asta*. Începe să îmi pove cum a văzut el o emisiune prezentată de Gordon Freeman despre univers și cum să veeeeziiii...
Aici nu știu ce s-a întîmplat și a trebuit să întrerupem discuția fașcinantă.
Cînd a fost momentul, am fost o duamnă și am zis ce povesteai mai devreme de la emisiunea ta cu Craig Freeman?
- Nu Craig, Gordon, a zis P.
- Bine că nu Morgan, am zis eu.
- Ă, de fapt cu Morgan Freeman.
În mare, ce mici sîntem noi și ce mare e universul.
***
Goșgoș ne-a convins ieri mișunînd la ambele capete ale unui dulap să tragem dulapul pentru că acolo este un șoricel. Nu erau decît șoricei de praf. #aleluia
***
Cînd m-am întors de la Glasgow și mă descălțam în casa scării, mi s-au părut cam multe firmituri de hrană uscată pe jos. M-am uitat mai cu atenție, firmiturile erau pardon cacao de șoarece. P. a tras dulapul de păpuci și în spatele lui, pe lîngă mulți cacao, am găsit un kil de hrană uscată. Așa tare îmi doresc ca cel care s-a mhhh găinățat! în spatele dulapului să o fi șters spre libertate și nu spre în casă.
#viațacuGoșgoș #nuneplictisim
*am vrut să scriu duminică asta și nu duminica asta. Îhî.
- Golem - a iubi - Vio!
- Vio - nu a iubi - Golem! am încercat eu discret să îl fac să termine.
Am vorbit oleacă despre Golem, da nu vă imaginați că cine știe ce mult, numa Praga, Rabbi Loew și tadam i-am zis că tembelu de Shalom Auslander are o povestire cu Golemul super amuzantă. A zis să îi deschid cartea la povestire (m-a întrebat în prealabil cîte pagini are!!!) și poate o citește.
Update: a citit-o, i-a plăcut. Bravo.
***
P. era foarte metafizicăl tot duminică asta*. Începe să îmi pove cum a văzut el o emisiune prezentată de Gordon Freeman despre univers și cum să veeeeziiii...
Aici nu știu ce s-a întîmplat și a trebuit să întrerupem discuția fașcinantă.
Cînd a fost momentul, am fost o duamnă și am zis ce povesteai mai devreme de la emisiunea ta cu Craig Freeman?
- Nu Craig, Gordon, a zis P.
- Bine că nu Morgan, am zis eu.
- Ă, de fapt cu Morgan Freeman.
În mare, ce mici sîntem noi și ce mare e universul.
***
Goșgoș ne-a convins ieri mișunînd la ambele capete ale unui dulap să tragem dulapul pentru că acolo este un șoricel. Nu erau decît șoricei de praf. #aleluia
***
Cînd m-am întors de la Glasgow și mă descălțam în casa scării, mi s-au părut cam multe firmituri de hrană uscată pe jos. M-am uitat mai cu atenție, firmiturile erau pardon cacao de șoarece. P. a tras dulapul de păpuci și în spatele lui, pe lîngă mulți cacao, am găsit un kil de hrană uscată. Așa tare îmi doresc ca cel care s-a mhhh găinățat! în spatele dulapului să o fi șters spre libertate și nu spre în casă.
#viațacuGoșgoș #nuneplictisim
*am vrut să scriu duminică asta și nu duminica asta. Îhî.
Saturday, February 3, 2018
Glasgow într-o zi (post lunguț și fără poze, da cu linkuri!)
O să vă iau direct și o să zic în clar că, atunci cînd cineva îmi spune ”mă duc la :insert destination here:”, de obicei eu spun oa și mai întreb cînd etc. și apoi nu pot pentru ca să mă aptțin și îmi dau în gugle ca să văd dacă nu m-aș putea duce și eu. Adică nu tre să mă invite nimeni, eu mă descurc și singură. Practic mă inspir așa din călătoriile altora. Și mult timp am zis nu nu că lucrarea de licență da sinceră să fiu fix în clipa asta nu mi-e gîndul la ea și sînt destul de zen.
No, anu ăsta fac 40 de primăveri tadaaaam! Și găsisem de zioa mea să merem cu P. la Mencestă foarte ieftin (ca la 10 EUR per segment per persuană, adică 40 ioro per total noi 2) căci aleluia sau din păcate a intrat Ryanair pe piața din Frankfurt International. Pînă acum operau doar de pe Frankfurt Hahn care don-t even get me started da, nu știu unde e apostroful iaca nu e în Frankfurt, e practic în Luxemburg, deci la mama cioarelor.
P. s-a dat nițel lovit pe bună dreptate, că în luna respectivă oricum sîntem plecați de doo ori și omul mai are și serviciu! :D
Ei. Atîta mi-a trebuit să îmi spună o prietenă ;) că pleacă la Glasgow nuj cînd. Adică știu. M-am uitat în calendaru meu, era foarte verde, da prețurile ryanair nu erau chiar așa cum mi le doream eu. În schimb, am găsit de ieri pînă azi tot cu 10 ioro per segment (comparativ, ca să mergi un drum de la noi din sat pînă în Frankfurt, 20 de minute aproximativ, cu mijloacele din transport în comun, face la ora la care vă scriu 4,90 eur (!!!!!).) N-am stat mai deloc pe gînduri, mi-am trîntit și un hotel și mbye! Ok, m-am consultat cu P., care nu a avut nimic împotrivă și nici fun interes major să meargă, plus că și-a luat liber luni ca să se uite la Superbol. :D A, da, și a fost de acord să mă ducă la aeroport, căci plecam cam dimineață. Mă rog, nu chiar de speriat, la 6:45, dar dacă ar fi trebuit să ajung acolo cu metroul, mmm mă tem că metroul ar fi trebuit să fie un taxi și deja nu mă mai jucam. No bun.
Fiind vorba doar de o noapte, vă zic în clar că bagajul meu a fost ebook readerul, pastă de dinți, cremă de față, periuță pe care am aruncat-o și nijte șosete și chiloți și ca să-mi dau cu stîngu în dreptu, vă zic că nici măcar n-am făcut duș în străinătățuri. În sfîrșit o călătorie fără prea mare ștres.
A, nu mai fusesem niciodată în Scoția sau în UK. Doar de vreo trei ori în Irlanda. Mai că aș zice că auzisem de Glasgow, dar nu știam nimic despre. As in nimic. Ok, Sir Andy Murray e născut acolo, ok?! :)
Mulți prieteni de-ai lui P. tot au propus excursii în Scoția la dezgustări de uiski da pardon mie nu îmi place deloc da deloc uiskiul mai precis nu po să îl beau să îl înghit și excursiile alea aveau niște prețuri de îți cam sărea basca deci na nu mă interesa Scoția în mod deosebit. Ok, am și eu limitările mele, sînt perfectă în proporție de 99%. :D #șimodestă
Acum am avut vreo două-trei săptămîni să văd cu ce se mănîncă acest Glasgow, dar mare lucru nu am reșerșat, că chiar am fost destul de bizi. Știam că trebuie să ajung cumva de la aeroport în oraș și înapoi (hotelul meu a fost la aeroport). Și mai știam vreo două chestii pe care voiam să le văd (catedrala și universitatea), să merg cu autobuzul hop on hop off (chestia asta s-a tradus în română?), să ajung la unul din cele cel puțin trei magazine Oxfam Bookshop :D și să mănînc pe undeva, eram destul de flexibilă. Mi-ar fi plăcut să mă mai plimb pe acolo, dar mai mult timp nu am avut.
Da, aș fi putut merge două zile, dar am vrut s-o fac și pe asta, adică să plec pentru o zi. Și nu voiam să cheltuiesc foarte mult. Probabil că aș fi cheltuit dublu dacă stăteam dublu. Dacă nu mai mult. :D
Bineînțeles că iar mi-a plăcut și iar mi-ar plăcea să mai merg. Și o prietenă care are gusturi cam ca ale mele în materie de călătorii mi-a spus că Edinburgh e orașul ei preferat ever. Mpfuai. Care Edinburgh e foarte aproape de Glasgow, cam 75 de km.
Partea nasoală e că drăguța de liră sterlină e scumpișoară și are o putere de cumpărare foarte modestă. Mă rog, din experiența mea. Nici nu mi-am dat silința în mod deosebit și am topit cam o sută de lire în această excursie. Vorbesc de cumpărături și cheltuieli pe loc, nu hotelul, pe care îl plătisem ”din timp”.
Aeroportul din Glasgow (sînt două, eu am aterizat la cel din localitatea Paisley) e, #wikiknows, al doilea ca mărime din Scoția. Mi-am imaginat un gigant. De fapt e un fel de Bacău, să mă ierte cei din Bacău, că nu știu cît de mare e aeroportul lor. Oricum, eu plecînd din Frankfurt, care e maaaaaaaare, am ajuns în țara piticilor. :D
Am ochit de unde fac rost de lire, de unde iau bilet de autobuz spre oraș, unde se fumează :) (atenție, doar în afara aeroportului, inclusiv țigara electronică :D) și am zis ok, hai să trag o fugă pînă la hotel, să întreb de la ce oră au micul dejun a doua zi, că dacă cumva nu am timp să mănînc, să fiu pe fază să îmi iau o banană ceva. De la aeroport la hotel am făcut 3 minute pe jos. Ok, poate 5, că nu știam drumul încă și am și stat la un semafor.
La recepție, Nicole mi-a zis că iată cheia ta de la camera 130 și po să iei micul dejun pînă la ora 10. Mîine? am vrut eu să fiu sigură. Da, dar și azi, a zis ea. Mie mi-a cam picat fața, dar am fost și eu de treabă și 1 am mers în cameră (în cariera mea turistică nu îmi amintesc să mai fi putut intra în cameră la ora 9 dimineața, oficial puteam să vin de la ora 15...) și 2 am fost și am mîncat, că eram puțin lihnită, chiar nu știu de ce.
După ce am terminat cafeaua, am mers în cameră și am dormit două ceasuri. #becauseIcan :D La trezire am băgat două banane, că na. Camera foarte, foarte drăguță. Micul dejun mai degrabă modest, dar pentru două dimineți :D, cum a fost cazul meu, foarte ok. Pentru cei nemîncători de gluten, aveau porridge fără. Ole!
Am scos de la un automat de la aeroport 200 de lire și automatul mi-a arătat că din contul meu zboară de fapt 252 și nu mai știu cît euro. Și nu m-aș mira să mă mai taxeze după. Acum nu știu, trebuia să fi schimbat bani la bancă în Germania? Altă dată.
Pe la 12:30 plecam spre oraș cu autobuzul, 12 lire parcă dus-întors. Mult. S-ar putea să fie și mai ieftin, nu am avut timp de mari cercetări. Autobuzul 500. Atenție, există și aplicație, se poate lua bilet din app, cred că e același tarif. Poate merită verificat. Poate afișează și orele la care circulă, eventual cu timp real. Acceptă și contactless pay. Eu am avut cash și am primit rest. Fusesem avertizată că e o chestie cu restul la autobuze în UK, că trebuie să ai bani potriviți etc. La linia asta nu a fost cazul. Biletul l-am luat din fața autobuzului. Se putea lua și din clădirea aeroportului. Total 12 lire.
Mi-a plăcut ce-am văzut! De pe drum chiar. Ba chiar de cînd ne pregăteam de aterizare, foarte frumos!
Am coborît la ultima stație, mă rog, aș fi putut să cobor și ceva mai devreme. Cum am ajuns în buricul tîrgului, am reperat autobuzul hop on hop off, m-am urcat în el și am plecat în explorare. 15 lire parcă. Mi se pare că era reducere o liră pentru studenți sau așa, dar m-am prins tîrziu, că eram fermecată de soarele orbitor (!!!!!!!!!!!) și de frumusețea peizajului. Și aici cred că se poate lua bilet online, pentru două zile costă doar cu o liră mai mult, na, la mine nu a fost cazul. Poate au și app... Total 27 lire.
Turul a fost foarte frumos, mă lovise o foaaaame de nu visam decît la cum o să se termine traseul și o să cobor, cînd am ajuns la universitate (<--- click meeeee. Sper să meargă linkul) și mi-am făcut curaj și am coborît. Bravo cultura, adios vitamina. Aveam în traistă o felie de pîine de acasă și o ciocolată ROM. :D Mi-am amăgit cît de cît foamea și am admirat universitatea, care chiar e frumoasă rău, da rău. Am stat la soare și m-am uitat la Glasgow, fără să știu ce văd, foarte frumos. Am intrat în capela universității, unde cineva era bizi la orgă.
Am mai intrat prin niște clădiri și chiar am urcat pe niște scări unde scria în clar în engleză și în ceva limbă asiatică (suspectez chineza!) nu treceți mai departe decît dacă aveți programare. Mna. Asta era nu știu ce clădire Adam Smith, foarte drăguță ea așa. Universitatea are niște arcade mhh o să zic gotice și sper să aibă bunul simț să fie gotice, că doar ce altceva să fie, foarte pozabile, de altfel tocmai am găsit un videoclip de două minuțele și poate vreți să vă uitați la el. Eu mai vizitasem universitatea din Dublin, da tre să zic că asta din Glasgow mi s-a părut mai spectaculoasă. Cred că o să încerc să ajung și la Oxford și care mai era a da Cambridge. Și nici măcar nu sînt fană Harry Potter! În caz că n-are sens ceea ce tocmai am scris, doresc să subliniez că nu sînt fană Harry Potter. Am intrat acolo la muzeul gratuit Hunterian și am ieșit repede, că picturile erau pe partea cealaltă a străzii. Într-o clădire nespectaculoasă. E drept că selecția lor nu m-a leșinat și am bifat-o urgent, e drept fiindu-mi vag jenă, da asta e, nu am avut timp de mai mult. Doresc să precizez că mor de dragul magazinelor de la muzee și a da la magazinul universității m-am scuturat de o sumă undeva între 20 și 30 de lire pe o carte cu hărți (moartea mea, cred), tote bag și vederi. Magazinul muzeului a scăpat, iuhu. Total 47-57 lire.
Am prins autobuzul hop on hop off și iuhu am ajuns cu el de unde plecasem. Din centru am mers la librăria Oxfam și era să dau atacul la Alexander McCall Smith, aveau aproape un raft!!!, dar m-am aptținut ca o eroină (pentru că am deja un milion de cărți de AMCS, necitite!) (bravo, vio! rău, vio! :D) și am luat doar o carte cu dinozauri, pentru copii, două volume dintr-o metodă de învățat ebraica (seria Speranța moare ultima :P) și un volum bilingv de povestiri israeliene. 8 lire. Total 55-65 lire.
A, P. a fost în Anglia cîteva ceasuri acum cîțiva ani. A cumpărat o cană de la Starbacs și a adus restul de lire acasă. Aceste lire se aflau cu mine confortabil în portofel. Confortul era mai mult al meu, că mă gîndeam domle lasă că am pe ce pune mîna dacă e fo urgență. Urgență nu a fost, da cele 5 lire bancnotă nu mai sînt valabile ole și la fel cele două monede de o liră. Bancnota de puțin timp. Iuhu aș putea spune.
Deja era tîrzior și gugle mi-a zis că aș mai fi avut 30 de minute să ajung pînă la catedrală și să o și vizitez. Nțo mi-am zis eu. Muzeul de artă modernă tocmai se închidea, așa că am purces și eu spre un restaurant. Voiam să văd ce are de oferit Cafe Andaluz, domnul de la intrare a fost foarte trist că nu făcusem rezervare și m-a invitat să mai vin pe la ora 21. Io am zis sigur că da și am mers cu mici emoții la Carluccio-s. Pe care îi știam din Dublin, ole. Am găsit loc, am mîncat niște măsline, o bruschetă și un risotto (am precizat că eram leșinată de foame da!?!?!?!) și am băut o bere. Total 25,70 lire sau cam așa. Fără bacșiș. Am vaga impresie că prețurile pe care le știam în euro din Dublin s-au transformat aici pur și simplu în lire. Gen: berea fensi 3,40 euro la Dublin sau 3,40 lire la Glasgow. Mhhh. Total 83-93 lire.
Pe lîngă că îmi era foame, nu băusem nici o picătură de nimica de la cafeaoa de la micul dejun. Da, total nesănătos, nu mai fac. Dar nu mi-a sărit un chioșc cu apă în față, eu ce să fac.
Se făcuse noapte (adică era întuneric, tîrziu nu era cine știe ce), am căutat stația lui 500, am ratat la mustață primul autobuz, că mi-a fost frică să trec strada pe roșu, cu sistemul ăsta cu look right și look left. M-am mai plimbat o tură în jurul blocului și apoi am avut încredere în instinctele mele și în planul afișat pe hîrtie și nu pe tabloul electronic și într-adevăr autobuzul a venit și eu și ceilalți doi flăcăi în afară de șofer am ajuns la destinație cît ai zice pește cu mămăliguță, vreo 15 minute am făcut.
Am mers la supermarketul din stația de autobuz/aeroport, am luat o apă minerală și două pachete de dulciuri sănătoase (firma se numește nakd, v-aș da link din gugle, dar browserul meu nu vrea să îmi deschidă decît pagina germană, care poate nu vă ajută foarte tare), fără zahăr, fără gluten, groaznice ce mai. Cost 4,50 lire. Total 87,50-97,50.
La hotel am băut o gură de apă, m-am prăvălit în pat, m-am uitat la emisiunea Mastermind de pe bbc 2 cred, super quiz, nu am mai văzut așa ceva. Și apoi am dat stingerea imediat după ora 21, fără ca măcar să mă fi spălat pe dinți, pentru că singurul lucru la care m-am gîndit înainte de a stinge lumina a fost să pornesc alarma . Ă adică am căzut răpusă vreau să zic.
Gata, v-am zis tot. Dimineață am pus totul în rucsac, am mers la masă, am făcut check out. A, camera mea dădea înspre o autostradă, mai precis aproape puteai atinge cu mîna podul respectiv, dar geamurile au izolat totul minunat. Chiar nu m-am așteptat.
La aeroport a mers totul destul de strună și tadam am ajuns cu bine acasă.
Ce frumos a fost la Glasgow! :D
No, anu ăsta fac 40 de primăveri tadaaaam! Și găsisem de zioa mea să merem cu P. la Mencestă foarte ieftin (ca la 10 EUR per segment per persuană, adică 40 ioro per total noi 2) căci aleluia sau din păcate a intrat Ryanair pe piața din Frankfurt International. Pînă acum operau doar de pe Frankfurt Hahn care don-t even get me started da, nu știu unde e apostroful iaca nu e în Frankfurt, e practic în Luxemburg, deci la mama cioarelor.
P. s-a dat nițel lovit pe bună dreptate, că în luna respectivă oricum sîntem plecați de doo ori și omul mai are și serviciu! :D
Ei. Atîta mi-a trebuit să îmi spună o prietenă ;) că pleacă la Glasgow nuj cînd. Adică știu. M-am uitat în calendaru meu, era foarte verde, da prețurile ryanair nu erau chiar așa cum mi le doream eu. În schimb, am găsit de ieri pînă azi tot cu 10 ioro per segment (comparativ, ca să mergi un drum de la noi din sat pînă în Frankfurt, 20 de minute aproximativ, cu mijloacele din transport în comun, face la ora la care vă scriu 4,90 eur (!!!!!).) N-am stat mai deloc pe gînduri, mi-am trîntit și un hotel și mbye! Ok, m-am consultat cu P., care nu a avut nimic împotrivă și nici fun interes major să meargă, plus că și-a luat liber luni ca să se uite la Superbol. :D A, da, și a fost de acord să mă ducă la aeroport, căci plecam cam dimineață. Mă rog, nu chiar de speriat, la 6:45, dar dacă ar fi trebuit să ajung acolo cu metroul, mmm mă tem că metroul ar fi trebuit să fie un taxi și deja nu mă mai jucam. No bun.
Fiind vorba doar de o noapte, vă zic în clar că bagajul meu a fost ebook readerul, pastă de dinți, cremă de față, periuță pe care am aruncat-o și nijte șosete și chiloți și ca să-mi dau cu stîngu în dreptu, vă zic că nici măcar n-am făcut duș în străinătățuri. În sfîrșit o călătorie fără prea mare ștres.
A, nu mai fusesem niciodată în Scoția sau în UK. Doar de vreo trei ori în Irlanda. Mai că aș zice că auzisem de Glasgow, dar nu știam nimic despre. As in nimic. Ok, Sir Andy Murray e născut acolo, ok?! :)
Mulți prieteni de-ai lui P. tot au propus excursii în Scoția la dezgustări de uiski da pardon mie nu îmi place deloc da deloc uiskiul mai precis nu po să îl beau să îl înghit și excursiile alea aveau niște prețuri de îți cam sărea basca deci na nu mă interesa Scoția în mod deosebit. Ok, am și eu limitările mele, sînt perfectă în proporție de 99%. :D #șimodestă
Acum am avut vreo două-trei săptămîni să văd cu ce se mănîncă acest Glasgow, dar mare lucru nu am reșerșat, că chiar am fost destul de bizi. Știam că trebuie să ajung cumva de la aeroport în oraș și înapoi (hotelul meu a fost la aeroport). Și mai știam vreo două chestii pe care voiam să le văd (catedrala și universitatea), să merg cu autobuzul hop on hop off (chestia asta s-a tradus în română?), să ajung la unul din cele cel puțin trei magazine Oxfam Bookshop :D și să mănînc pe undeva, eram destul de flexibilă. Mi-ar fi plăcut să mă mai plimb pe acolo, dar mai mult timp nu am avut.
Da, aș fi putut merge două zile, dar am vrut s-o fac și pe asta, adică să plec pentru o zi. Și nu voiam să cheltuiesc foarte mult. Probabil că aș fi cheltuit dublu dacă stăteam dublu. Dacă nu mai mult. :D
Bineînțeles că iar mi-a plăcut și iar mi-ar plăcea să mai merg. Și o prietenă care are gusturi cam ca ale mele în materie de călătorii mi-a spus că Edinburgh e orașul ei preferat ever. Mpfuai. Care Edinburgh e foarte aproape de Glasgow, cam 75 de km.
Partea nasoală e că drăguța de liră sterlină e scumpișoară și are o putere de cumpărare foarte modestă. Mă rog, din experiența mea. Nici nu mi-am dat silința în mod deosebit și am topit cam o sută de lire în această excursie. Vorbesc de cumpărături și cheltuieli pe loc, nu hotelul, pe care îl plătisem ”din timp”.
Aeroportul din Glasgow (sînt două, eu am aterizat la cel din localitatea Paisley) e, #wikiknows, al doilea ca mărime din Scoția. Mi-am imaginat un gigant. De fapt e un fel de Bacău, să mă ierte cei din Bacău, că nu știu cît de mare e aeroportul lor. Oricum, eu plecînd din Frankfurt, care e maaaaaaaare, am ajuns în țara piticilor. :D
Am ochit de unde fac rost de lire, de unde iau bilet de autobuz spre oraș, unde se fumează :) (atenție, doar în afara aeroportului, inclusiv țigara electronică :D) și am zis ok, hai să trag o fugă pînă la hotel, să întreb de la ce oră au micul dejun a doua zi, că dacă cumva nu am timp să mănînc, să fiu pe fază să îmi iau o banană ceva. De la aeroport la hotel am făcut 3 minute pe jos. Ok, poate 5, că nu știam drumul încă și am și stat la un semafor.
La recepție, Nicole mi-a zis că iată cheia ta de la camera 130 și po să iei micul dejun pînă la ora 10. Mîine? am vrut eu să fiu sigură. Da, dar și azi, a zis ea. Mie mi-a cam picat fața, dar am fost și eu de treabă și 1 am mers în cameră (în cariera mea turistică nu îmi amintesc să mai fi putut intra în cameră la ora 9 dimineața, oficial puteam să vin de la ora 15...) și 2 am fost și am mîncat, că eram puțin lihnită, chiar nu știu de ce.
După ce am terminat cafeaua, am mers în cameră și am dormit două ceasuri. #becauseIcan :D La trezire am băgat două banane, că na. Camera foarte, foarte drăguță. Micul dejun mai degrabă modest, dar pentru două dimineți :D, cum a fost cazul meu, foarte ok. Pentru cei nemîncători de gluten, aveau porridge fără. Ole!
Am scos de la un automat de la aeroport 200 de lire și automatul mi-a arătat că din contul meu zboară de fapt 252 și nu mai știu cît euro. Și nu m-aș mira să mă mai taxeze după. Acum nu știu, trebuia să fi schimbat bani la bancă în Germania? Altă dată.
Pe la 12:30 plecam spre oraș cu autobuzul, 12 lire parcă dus-întors. Mult. S-ar putea să fie și mai ieftin, nu am avut timp de mari cercetări. Autobuzul 500. Atenție, există și aplicație, se poate lua bilet din app, cred că e același tarif. Poate merită verificat. Poate afișează și orele la care circulă, eventual cu timp real. Acceptă și contactless pay. Eu am avut cash și am primit rest. Fusesem avertizată că e o chestie cu restul la autobuze în UK, că trebuie să ai bani potriviți etc. La linia asta nu a fost cazul. Biletul l-am luat din fața autobuzului. Se putea lua și din clădirea aeroportului. Total 12 lire.
Mi-a plăcut ce-am văzut! De pe drum chiar. Ba chiar de cînd ne pregăteam de aterizare, foarte frumos!
Am coborît la ultima stație, mă rog, aș fi putut să cobor și ceva mai devreme. Cum am ajuns în buricul tîrgului, am reperat autobuzul hop on hop off, m-am urcat în el și am plecat în explorare. 15 lire parcă. Mi se pare că era reducere o liră pentru studenți sau așa, dar m-am prins tîrziu, că eram fermecată de soarele orbitor (!!!!!!!!!!!) și de frumusețea peizajului. Și aici cred că se poate lua bilet online, pentru două zile costă doar cu o liră mai mult, na, la mine nu a fost cazul. Poate au și app... Total 27 lire.
Turul a fost foarte frumos, mă lovise o foaaaame de nu visam decît la cum o să se termine traseul și o să cobor, cînd am ajuns la universitate (<--- click meeeee. Sper să meargă linkul) și mi-am făcut curaj și am coborît. Bravo cultura, adios vitamina. Aveam în traistă o felie de pîine de acasă și o ciocolată ROM. :D Mi-am amăgit cît de cît foamea și am admirat universitatea, care chiar e frumoasă rău, da rău. Am stat la soare și m-am uitat la Glasgow, fără să știu ce văd, foarte frumos. Am intrat în capela universității, unde cineva era bizi la orgă.
Am mai intrat prin niște clădiri și chiar am urcat pe niște scări unde scria în clar în engleză și în ceva limbă asiatică (suspectez chineza!) nu treceți mai departe decît dacă aveți programare. Mna. Asta era nu știu ce clădire Adam Smith, foarte drăguță ea așa. Universitatea are niște arcade mhh o să zic gotice și sper să aibă bunul simț să fie gotice, că doar ce altceva să fie, foarte pozabile, de altfel tocmai am găsit un videoclip de două minuțele și poate vreți să vă uitați la el. Eu mai vizitasem universitatea din Dublin, da tre să zic că asta din Glasgow mi s-a părut mai spectaculoasă. Cred că o să încerc să ajung și la Oxford și care mai era a da Cambridge. Și nici măcar nu sînt fană Harry Potter! În caz că n-are sens ceea ce tocmai am scris, doresc să subliniez că nu sînt fană Harry Potter. Am intrat acolo la muzeul gratuit Hunterian și am ieșit repede, că picturile erau pe partea cealaltă a străzii. Într-o clădire nespectaculoasă. E drept că selecția lor nu m-a leșinat și am bifat-o urgent, e drept fiindu-mi vag jenă, da asta e, nu am avut timp de mai mult. Doresc să precizez că mor de dragul magazinelor de la muzee și a da la magazinul universității m-am scuturat de o sumă undeva între 20 și 30 de lire pe o carte cu hărți (moartea mea, cred), tote bag și vederi. Magazinul muzeului a scăpat, iuhu. Total 47-57 lire.
Am prins autobuzul hop on hop off și iuhu am ajuns cu el de unde plecasem. Din centru am mers la librăria Oxfam și era să dau atacul la Alexander McCall Smith, aveau aproape un raft!!!, dar m-am aptținut ca o eroină (pentru că am deja un milion de cărți de AMCS, necitite!) (bravo, vio! rău, vio! :D) și am luat doar o carte cu dinozauri, pentru copii, două volume dintr-o metodă de învățat ebraica (seria Speranța moare ultima :P) și un volum bilingv de povestiri israeliene. 8 lire. Total 55-65 lire.
A, P. a fost în Anglia cîteva ceasuri acum cîțiva ani. A cumpărat o cană de la Starbacs și a adus restul de lire acasă. Aceste lire se aflau cu mine confortabil în portofel. Confortul era mai mult al meu, că mă gîndeam domle lasă că am pe ce pune mîna dacă e fo urgență. Urgență nu a fost, da cele 5 lire bancnotă nu mai sînt valabile ole și la fel cele două monede de o liră. Bancnota de puțin timp. Iuhu aș putea spune.
Deja era tîrzior și gugle mi-a zis că aș mai fi avut 30 de minute să ajung pînă la catedrală și să o și vizitez. Nțo mi-am zis eu. Muzeul de artă modernă tocmai se închidea, așa că am purces și eu spre un restaurant. Voiam să văd ce are de oferit Cafe Andaluz, domnul de la intrare a fost foarte trist că nu făcusem rezervare și m-a invitat să mai vin pe la ora 21. Io am zis sigur că da și am mers cu mici emoții la Carluccio-s. Pe care îi știam din Dublin, ole. Am găsit loc, am mîncat niște măsline, o bruschetă și un risotto (am precizat că eram leșinată de foame da!?!?!?!) și am băut o bere. Total 25,70 lire sau cam așa. Fără bacșiș. Am vaga impresie că prețurile pe care le știam în euro din Dublin s-au transformat aici pur și simplu în lire. Gen: berea fensi 3,40 euro la Dublin sau 3,40 lire la Glasgow. Mhhh. Total 83-93 lire.
Pe lîngă că îmi era foame, nu băusem nici o picătură de nimica de la cafeaoa de la micul dejun. Da, total nesănătos, nu mai fac. Dar nu mi-a sărit un chioșc cu apă în față, eu ce să fac.
Se făcuse noapte (adică era întuneric, tîrziu nu era cine știe ce), am căutat stația lui 500, am ratat la mustață primul autobuz, că mi-a fost frică să trec strada pe roșu, cu sistemul ăsta cu look right și look left. M-am mai plimbat o tură în jurul blocului și apoi am avut încredere în instinctele mele și în planul afișat pe hîrtie și nu pe tabloul electronic și într-adevăr autobuzul a venit și eu și ceilalți doi flăcăi în afară de șofer am ajuns la destinație cît ai zice pește cu mămăliguță, vreo 15 minute am făcut.
Am mers la supermarketul din stația de autobuz/aeroport, am luat o apă minerală și două pachete de dulciuri sănătoase (firma se numește nakd, v-aș da link din gugle, dar browserul meu nu vrea să îmi deschidă decît pagina germană, care poate nu vă ajută foarte tare), fără zahăr, fără gluten, groaznice ce mai. Cost 4,50 lire. Total 87,50-97,50.
La hotel am băut o gură de apă, m-am prăvălit în pat, m-am uitat la emisiunea Mastermind de pe bbc 2 cred, super quiz, nu am mai văzut așa ceva. Și apoi am dat stingerea imediat după ora 21, fără ca măcar să mă fi spălat pe dinți, pentru că singurul lucru la care m-am gîndit înainte de a stinge lumina a fost să pornesc alarma . Ă adică am căzut răpusă vreau să zic.
Gata, v-am zis tot. Dimineață am pus totul în rucsac, am mers la masă, am făcut check out. A, camera mea dădea înspre o autostradă, mai precis aproape puteai atinge cu mîna podul respectiv, dar geamurile au izolat totul minunat. Chiar nu m-am așteptat.
La aeroport a mers totul destul de strună și tadam am ajuns cu bine acasă.
Ce frumos a fost la Glasgow! :D
Subscribe to:
Posts (Atom)