Let´s dance

Acum x ani (aș zice 6, că așa arată posterul pe care îl am atîrnat în stînga) mișunam cu ceva treabă prin Frankfurt, probabil la cursul de ebraică, și, din ce îmi amintesc, cred că fusesem pusă proaspăt pe liber de la minunatul meu job de atunci de super vînzătoare la aeroport, ole. (Vai, chiar, nu am mai avut de ceva timp coșmaruri (noaptea adică) despre marele job!)
Așa. Și mi-au picat ochii pe un afiș și am notat sau ceva (nu aveam smartofon atunci!) și acasă am căutat pe net și am luat bilete la un spectacol de dans al celor de la Batsheva Dance Company. Ce am văzut pe scenă ne-a cam dat pe spate pe mine și pe P., parcă Angela* și gagicu nu chiar au fost mega impresionați. Dar noi doi am zis dom´le dacă mai dăm de ăștia vrem neapărat să-i mai vedem.
Apoi, în mai 2015, niște coreografi care au lucrat cu Batsheva, Sharon Eyal și Gai Behar, au trecut cu noua lor producție chiar prin tîrgușorul nostru. Iuhu, i-am văzut. Iar ne-au plăcut mult. A, bine înțeles că pregătirea mea și a lui P. în domeniul dansului este cam egală cu zero, indiferent că vorbim de chestii clasice sau moderne. A, ba nu, pardon, știm jazz hands, am fost la Joey Tribbiani Dance Academy!




Anul ăsta am stat o lună în Tel Aviv.
Între multele chestii organizatorice, după ce m-am gîndit să văd ce fac Batsheva, care evident sînt din Tel Aviv, am uitat de ei. Într-o seară, colega mea de cameră mi-a spus că mîine seară merge la ceva spectacol de dans. Mie mi-au sărit ochii din cap. Ahlei Batsheva!? Crecă da. Erau aproape sold out, pînă mi s-a blocat mie browserul :), nu am mai găsit bilete, nici nicăieri pe net, așa că mi-am zis că nu a fost să fie și asta e. Colega de cameră a menționat spectacolul respectiv ca una dintre experiențele cele mai grozave din cursul șederii ei în Israel. Mheh!

Săptămîna trecută am aflat întîmplător că vin în Frankfurt Sharon Eyal și Gai Behar. M-am uitat pe net după bilete, mai erau, m-am relaxat și aproape am uitat. Cînd m-am uitat din nou, am zis acum iau bilet, nu mai stau!, am dat click pe bilet pentru student. Taxe poștale aproape cît biletul. Vălei, da de ce? A, pentru că spectacolul era aproape mîine și biletul nu mai avea cum să fie trimis cu poșta normală. Bun și așa!
Luni am fost să văd ce nebunii au mai făcut Sharon și Gai. Nu a interesat pe nimeni dacă sînt sau nu studentă. De asemenea, era cu loc pe scaun, dar locul la alegere. Așa că m-am așezat pe rîndul 8 fix în mijloc. A fost din nou o experiență năucitoare. Aproape nu am respirat. Cred că la fel s-a întîmplat și cu ceilalți spectatori.
Am văzut două mhh bucăți. Sara, urmată de Killer Pig. Am găsit pe youtube un fragmențel din Killer Pig din 2009. Nu chiar seamănă cu ce am văzut eu de curînd, în Frankfurt au fost 5 dansatori, ceea ce schimbă coregrafia clar.
O căutare pe vimeo.

Întîmplător, plecăm joi seara tîrziu la Stockholm. La Opera din Stockholm poate fi văzută Sharon Eyal pe 18 octombrie și pe 24 octombrie &. Noi sîntem acolo între 20 și 24 la prînz, ce ironic. :D Lasă că dacă nu îi urmăresc acum pe toate canalele media posibile și imposibile! :D


*mama lui P., nu e vina voastră că probabil scriu prea rar despre ea, așa că ați avut timp să uitați ce și cum.

PS Post scris miercuri la prînz, dar nu am vrut să floodez internetul cu postările mele, de asta le public mai tîrziu (uneori).

Adina Nanu - Călătorie în jurul casei mele

Cred că am citit despre cartea asta şi la Ema, şi la roşuvertical, şi au fost amîndouă foarte încîntate, dacă-mi amintesc bine. Nu am găsit-o la librăria de cartier din Alexandru cel Bun, Iaşi, la Cărtureşti la Pallas Mall parcă nu era, singură nu am găsit-o la Aquarium Librarium la acelaşi mall, am întrebat dacă o au, o aveau, domnul care lucrează acolo m-a dus la un raft unde cu siguranţă n-aş fi căutat-o, mă aşteptam să fie în format "normal", nu este, este din categoria "album de artă" şi costă 75 de lei. Mmmm, am stat, m-am gîndit, m-am învîrtit, am plecat, am continuat să mă gîndesc dacă să o iau, am făcut transformarea în euro, mai aveam nişte bani pe finalul concediului, m-am hotărît că merit, am revenit la Librarium, am cumpărat-o şi sînt foarte foarte bucuroasă de decizia mea.

La roşuvertical parcă (viaţa mea are foarte mulţi "parcă", după cum se vede) am citit că a citit-o într-o zi sau cam aşa ceva (sau nu!), am pornit şi eu la drum gîndindu-mă că o s-o dovedesc foarte repede, are multe poze imagini ilustraţii, merge ţuţ. N-a mers chiar ţuţ, pentru că totuşi e o carte serioasă şi eu n-am putut s-o citesc în două ore şi mi-am şi dat seama destul de repede de asta şi m-am relaxat din punct de vedere al vitezei. :)

Iar a durat un moment pînă să înţeleg despre ce e vorba în propoziţie, dar şi cînd a început să mă prindă, m-a fascinat! Doamna Adina Nanu a împlinit 88 de primăveri pe 4 august, îi doresc din inimă La mulţi ani!, avea 87 cînd a apărut ediţia cărţii pe care am citit-o eu, o reeditare, în acest format "album de artă". Mă bucur foarte mult că am citit cartea aşa şi nu în prima ediţie, a fost o delectare pagină de pagină, m-a fascinat varietatea formelor de exprimare artistică regăsite în carte şi nutresc o mare admiraţie faţă de o persoană înzestrată cu un asemenea talent.

Mi s-a părut că toată cartea e străbătută de un optimism de nestrămutat, de multă bucurie de viaţă şi de un umor incredibil, datorate, desigur, autoarei. Toată saga nenumăratelor procese pe care le-a avut după revoluţie pentru redobîndirea Casei m-a ţinut în priză, a fost într-adevăr ca un serial în care nu puteai şti niciodată dinainte ce urma să se întîmple, după cum scrie şi doamna Nanu. Recunosc că am pierdut definitiv firul caselor, pentru că sînt mai multe, asta probabil pentru că, am stat eu şi m-am gîndit, s-ar putea să cunosc Parisul ceva mai bine ca Bucureştiul (haha!), deci strada X sau strada Y pentru mine sînt doar nişte nume, care s-au mai şi schimbat de-a lungul deceniilor, deci cred că aş fi apreciat o mică hartă simbolică, cu x-uri chiar, aici e casa părintească, aici am locuit cu soacra, aici e primul apartament, dar chiar şi aşa, a fost ok.

A fost interesant să o cunosc pe autoare, să-i cunosc familia (ce înseamnă "a cunoaşte"?!) şi sateliţii :), prin intermediul cuvintelor şi, cel mai adesea, şi al unei schiţe (unde schiţă în lumea mea înseamnă un fel de desen, dar recunosc spăşită că nu mă pricep mai deloc la termeni din domeniul picturii etc.). A trebuit să constat clişeistic o dată în plus diferenţa dintre generaţii, mă gîndeam zilele astea la numele profesoarei mele de matematică din liceu, după eforturi intense, mi-am amintit prenumele ei, mama mea îşi aminteşte în detaliu scene din şcoala primară, eu uneori am impresia că nici n-am trecut prin şcoala primară :), iar doamna Nanu probabil că ştie şi azi ce anume a învăţat la materia x cu profesoara y în anii '30. Mi-a plăcut foarte mult ce i-a spus nepotul Sif, cum bunica lui care merge la procese fără să îşi mai ia avocat (pentru că după atîtea procese a învăţat procedura şi se poate "apăra" singură...) e un exemplu pentru el.

N-aş şti să spun cui nu i-ar plăcea cartea asta! O recomand cu mare drag tuturor.

Aş dori s-o invit pe Ema 1. să continue planul interviului cu doamna Nanu :> 2. să-mi spună dacă-i surîde ideea de-a merge prin Bucureşti (într-o zi cu soare şi cu cer senin, datorate mie, se-nţelege :D) la o plimbărică (gen!) în căutarea locurilor (pe alese) descrise în Călătorie în jurul casei mele. Eu aş avea un mare chef, cînd mai ajung prin zonă.

La capitolul greşeli de tipar, practic mai nimic de comentat, am găsit două evidente, în plus, o despărţire în silabe bizară (cred că era vorba de al-tfel), un typo pe coperta 4 (!). Cred că Epilog nu e editat (?) mai deloc, la pagina 244 am numărat 4 greşeli şi de acolo nu am mai notat aspectul.

PS Scuzaţi abundenţa tăieturilor din postul ăsta.

LE Mă străduiesc să scriu doar impresiile mele cînd scriu despre o carte. De asta nu am recitit înainte de a scrie postul ce au scris la vremea respectivă Ema şi roşuvertical. Văd acum că Ema încheie postul ei astfel:

Inițial, mă gândeam să plec în căutarea clădirii pe străzile de la Aviatorilor, dar mi-am dat seama că zidurile nu pot suplini spiritul energic și creator care a plecat dintre ele - în schimb, el se regăsește între copertele acestei cărți minunate, în care paginile sunt noile ziduri, iar picturile sunt ferestrele prin care se poate privi înăuntru.

PS Am mai modificat un pic optic citatul.