29 februarie e mai rar (post über lung cred)

- pe 27 februarie (2010) am fumat ultima oară activ. :-) tot am nostalgii!

- am terminat o carte pe care am început-o în iulie (!!!) (2011) şi sînt foarte mîndră de perseverenţa mea. vestea proastă e că nu e aia pe care probabil n-o mai puteţi vedea în dreapta ecranului (pentru că vă ia cu rău de la stomac). vestea şi mai proastă e că acum citesc o alta, mai am una împrumutată şi încă una pe care ard să pun gheara. (nu mai pot ce ard...)

- concerte:
(0) nu mai reţin dacă am scris de Wildwuchs, la ăştia am fost pe 10 noiembrie 2011 (Bad Homburg, Kulturzentrum Englische Kirche), cîntă folclor evreiesc în idiş, latino şi ebraică. cel mai bine am înţeles ladino. foarte tare concertul, au avut şi nişte instrumente de care nu mai văzusem (unele), inclusiv un nene avea un clopoţel la gleznă. :-)

(1) Giora Feidman - 7 februarie 2012 (Bad Homburg, Kurhaus) - am luat bilete în primul rînd, nu chiar cea mai inspirată mişcare, pentru că am putut vedea în detaliu mizeria (nu groaznică) de pe scenă, din rîndul 4 nu cred că vedeam.
În plus, ne-am strîmbat oleacă gîturile uitîndu-ne în sus, iar cînd artiştii (!) fac plecăciuni la public, nu chiar caută privirile celor din rînduuul unuu. Da' în sala aia o să concerteze pe 21 mai Pink Martini, cine dezirează să vină? :-)

Înainte de concert, cînd studiam piaţa, am descoperit că Giora are carte!!!, aşa că P. n-a vrut să rişte să leşin pe acolo şi mi-a dat bani s-o cumpăr. M-am dus frumos la autor să-mi dea autograf şi în secunda cînd am ajuns lîngă el, am avut fabuloasa revelaţie că nu m-am gîndit de secole la ce ştiu să spun pe ebraică... aşa că i-am zis Şalom! şi apoi i-am susurat un "toda...?" şi el zice "toda raba" (eu mulţumesc şi el mulţumesc mult sau aşa ceva, eu repet extatică, el mai spune ceva, eu mă asigur în engleză "adică "cu plăcere"?", el intrigat av cors!!)

P. mă ia la mişto că ce ţi-a zis, "stalkeriţei mele preferate"? ... Mai bine de un sfert de oră din concert mi-am smuls părul din cap că n-am avut prezenţa de spirit să-i spun Şalom ani Violeta ani meromania!!! Mai mult nu ştiam, dar asta ştiam. Ah, next time.

Concertul fu, aşteptat, foarte fain. Credem că e a cincea oară cînd îl vedem, dar nu mai ştim cu siguranţă... A, l-am mai văzut în formula asta (cu Gershwin Quartett) şi nu s-a repetat. :>

Giora şi-a luat la revedere cu "Şalom haverim", cu participare masivă din partea publicului. A doua zi dimineaţă, sună ceasul lui P. (cu x ore înainte de al meu!!) şi îl aud cu Şalom haverim cînd se dă jos din pat. Eu, crizată, adormită eeeetc., îl întreb ameninţător dacă se simte bine (sau caută ceartă!!!). Nu-mi amintesc răspunsul, da-mi amintesc că de nervi m-am trezit şi stăteam pe întuneric şi atunci am avut revelaţia de la curs: haver!!! e prieten şi cred că poate fi şi iubit. Haverim, normal, masculin plural.

Aşa că totuşi m-am trezit bine-dispusă:-).

(2) Alexander Rodin & Volga Klezmer - 23 februarie 2012 (Bad Homburg, Kulturzentrum Englische Kirche)
Cînd s-a cocoţat Rodin pe scenă, P. mi-a zis tu noi l-am mai văzut pe ăsta! Eu uşor confuză... mmm să ştii că şi mie mi se pare ffff cunoscut! Recapitulare mentală rapidă - pe Giora cu alt clarinetist nu l-am văzut, deci nu, fără P. am mai fost la unul-două concerte, sigur nu la Saşa Rodin. Biiiig dilemmmmmmmmmma.

Cu invitaţi de la Chişinău:>, Susan Ghergus la pian şi Efim Chorny (voce). Efim e o prezenţă pe care nu cred că o voi uita uşor, e unul din cei mai subţiri (înguşti, n-am idee cum să-l descriu) oameni pe care l-am văzut vreodată şi are o voce incredibilă (am menţionat că e super slab?). Pur şi simplu nu mi-am imaginat că are fizic/tehnic de unde scoate sunetele alea. Pardon, a vorbit criticul de muzică ascuns în mine... :-s

M-a impresionat destul de mult concertul, mai ales pentru faptul că maaarea majoritate a cîntecelor erau inspirate din folclorul din nordul Moldovei. :-) Efim a interpretat (!) şi un cîntec numit "Mămălighe". :-) Nu doar eu şi P. ne dădeam coate, mai erau cred nişte români ceva mai gălăgioşi undeva prin sală.

***

Pe 9-10-11 martie are loc un klezmer maraton la Kulturzentrum Englische Kirche. :> Dacă mai găsesc bilete, ghiciţi cine merge?! :>

***

A, a doua zi de dimineaţă, rolurile schimbate, P. doarme, eu îmi pregătesc un iaurt, cu CD-ul cumpărat în seara precedentă rulînd în hol. "Frunzărind" cd-ul, îmi dau seama de unde-l ştim amîndoi pe Alexander Rodin: am fost vecini, am locuit în aceeaşi curte, el la 22 (unde a stat şi prietena mea Hale, turcoaica repatriată de bunăvoie...), noi la 24). Phii! Ce mică-i lumea! (Bine, nu m-a lovit brusc revelaţia, era scrisă adresa pe cd şi am recunoscut-o).

(3) Clambake - 24 februarie 2012 (Frankfurt/Main, Dreikönigskeller)

În formaţia asta e toboşar un văr de-al lui P. şi n-am vrut să ratez ocazia de-a-l vedea. :-) "Clubul" e pardon ordinar, într-o încăpere cam cît sufrageria şi sala noastră de mese erau îngrămădiţi ca la 50-100 de oameni (!!) şi s-a şi fumat (dar n-a mai mirosit a urină...!) ruacăăăănrooool!!! şi nici nu existau geamuri, căci piviniţă... dar muzica a fost faină şi eram foarte pornită să-i ascult, pentru că ce au pe myspace m-a convins foarte pe bune.

Înainte de concert am fost prin Sachsenhausen, care, spre surprinderea mea, are nişte "colţuri" foarte faine şi chiar m-am simţit ca-ntr-un oraş străin/ca-n concediu în seara aia, am mîncat bine şi chiar aveam chef de plimbări...

<3

Treaba la serviciu s-a împuţit de tot.

M-am cam ameţit (eufemiszm).

Pardon că n-am răspuns la niciun comentariu de la ultimele două posturi.

Marţi dimineaţă am fost foarte pe fugă, spălat păr, uscat în grabă, să mă ia tatăl lui P. cu maşina. Lăsat conştient nisipul lui E Micuţa Miţimiţ necurăţat. Am ajuns acasă după 22. M-a izbit un miros "îmbătător". L-am interogat pe P., aproape adormit, dacă a fost Carlito prin peisaj. Nu!!
Am declarat-o vinovată pe E Micuţa Miţimiţ de un pipi pe o valiză veche şi stricată, pe care ne tot gîndeam s-o dăm - să n-o dăm la reparat. :-) Cred că s-a rezolvat problema. :-)
Am certat-o (adică am vorbit cu ea cu o voce normală nemîţîită şi necîntată :-) ), a înţeles, i-am schimbat nisipul şi uel mi-am cam asumat vina.
În timpul nopţii s-a prezentat în pat!!! la noi, cu tot tacîmul de tors, dar n-a stat mult, că a trebuit eu să-mi mişc picioarele şi am deranjat-o!!

Cînd a venit P. marţi acasă, E Micuţa Miţimiţ trona nestingherită în patul nostru. La fel azi, la o bucată de seară. M-am dus s-o întreb dacă patul ei de două persoane nu-i mai ajunge şi s-a crizat:-) şi-am reuşit şi eu să închid uşa la dormitorul nostru.

Uite-aşa, îi dai un deget şi-ţi ia toată mîna!

PS Cred că am scăpat de gîndacii din casa scării, dar nu-s sigură 100%!