Cred că am citit despre cartea asta şi la
Ema, şi la
roşuvertical, şi au fost amîndouă foarte încîntate, dacă-mi amintesc bine. Nu am găsit-o la librăria de cartier din Alexandru cel Bun, Iaşi, la Cărtureşti la Pallas Mall parcă nu era, singură nu am găsit-o la
Aquarium Librarium la acelaşi mall, am întrebat dacă o au, o aveau, domnul care lucrează acolo m-a dus la un raft unde cu siguranţă n-aş fi căutat-o, mă aşteptam să fie în format "normal", nu este, este din categoria "album de artă" şi costă 75 de lei. Mmmm, am stat, m-am gîndit, m-am învîrtit, am plecat, am continuat să mă gîndesc dacă să o iau, am făcut transformarea în euro, mai aveam nişte bani pe finalul concediului, m-am hotărît că merit, am revenit la Librarium, am cumpărat-o şi sînt foarte foarte bucuroasă de decizia mea.
La roşuvertical
parcă (viaţa mea are foarte mulţi "parcă", după cum se vede) am citit că a citit-o într-o zi
sau cam aşa ceva (sau nu!), am pornit şi eu la drum gîndindu-mă că o s-o dovedesc foarte repede, are multe
poze imagini ilustraţii, merge ţuţ. N-a mers chiar ţuţ, pentru că totuşi e o carte serioasă şi eu n-am putut s-o citesc în două ore şi mi-am şi dat seama destul de repede de asta şi m-am relaxat din punct de vedere al vitezei. :)
Iar a durat un moment pînă să înţeleg despre ce e vorba în propoziţie, dar şi cînd a început să mă prindă, m-a fascinat! Doamna Adina Nanu a împlinit 88 de primăveri pe 4 august, îi doresc din inimă La mulţi ani!, avea 87 cînd a apărut ediţia cărţii pe care am citit-o eu, o reeditare, în acest format "album de artă". Mă bucur foarte mult că am citit cartea aşa şi nu în prima ediţie, a fost o delectare pagină de pagină, m-a fascinat varietatea formelor de exprimare artistică regăsite în carte şi nutresc o mare admiraţie faţă de o persoană înzestrată cu un asemenea talent.
Mi s-a părut că toată cartea e străbătută de un optimism de nestrămutat, de multă bucurie de viaţă şi de un umor incredibil, datorate, desigur, autoarei. Toată saga nenumăratelor procese pe care le-a avut după revoluţie pentru redobîndirea Casei m-a ţinut în priză, a fost într-adevăr ca un serial în care nu puteai şti niciodată dinainte ce urma să se întîmple, după cum scrie şi doamna Nanu. Recunosc că am pierdut definitiv firul caselor, pentru că sînt mai multe, asta probabil pentru că, am stat eu şi m-am gîndit, s-ar putea să cunosc Parisul ceva mai bine ca Bucureştiul (haha!), deci strada X sau strada Y pentru mine sînt doar nişte nume, care s-au mai şi schimbat de-a lungul deceniilor, deci cred că aş fi apreciat o mică hartă simbolică, cu x-uri chiar, aici e casa părintească, aici am locuit cu soacra, aici e primul apartament, dar chiar şi aşa, a fost ok.
A fost interesant să o cunosc pe autoare, să-i cunosc familia (ce înseamnă "a cunoaşte"?!) şi sateliţii :), prin intermediul cuvintelor şi, cel mai adesea, şi al unei schiţe (unde schiţă în lumea mea înseamnă un fel de desen, dar recunosc spăşită că nu mă pricep mai deloc la termeni din domeniul picturii etc.). A trebuit să constat clişeistic o dată în plus diferenţa dintre generaţii, mă gîndeam zilele astea la numele profesoarei mele de matematică din liceu, după eforturi intense, mi-am amintit prenumele ei, mama mea îşi aminteşte în detaliu scene din şcoala primară, eu uneori am impresia că nici n-am trecut prin şcoala primară :), iar doamna Nanu probabil că ştie şi azi ce anume a învăţat la materia x cu profesoara y în anii '30. Mi-a plăcut foarte mult ce i-a spus nepotul Sif, cum bunica lui care merge la procese fără să îşi mai ia avocat (pentru că după atîtea procese a învăţat procedura şi se poate "apăra" singură...) e un exemplu pentru el.
N-aş şti să spun cui nu i-ar plăcea cartea asta! O recomand cu mare drag tuturor.
Aş dori s-o invit pe Ema 1. să continue planul interviului cu doamna Nanu :> 2. să-mi spună dacă-i surîde ideea de-a merge prin Bucureşti (într-o zi cu soare şi cu cer senin, datorate mie, se-nţelege :D) la o
plimbărică (gen!) în căutarea locurilor (pe alese) descrise în
Călătorie în jurul casei mele. Eu aş avea un mare chef, cînd mai ajung prin zonă.
La capitolul greşeli de tipar, practic mai nimic de comentat, am găsit două evidente, în plus, o despărţire în silabe bizară (cred că era vorba de al-tfel), un typo pe coperta 4 (!). Cred că
Epilog nu e editat (?) mai deloc, la pagina 244 am numărat 4 greşeli şi de acolo nu am mai notat aspectul.
PS Scuzaţi abundenţa
tăieturilor din postul ăsta.
LE Mă străduiesc să scriu doar impresiile mele cînd scriu despre o carte. De asta nu am recitit înainte de a scrie postul ce au scris la vremea respectivă Ema şi roşuvertical. Văd acum că Ema încheie postul ei astfel:
Inițial, mă gândeam să plec în căutarea clădirii pe străzile de la Aviatorilor, dar mi-am dat seama că zidurile nu pot suplini spiritul energic și creator care a plecat dintre ele - în schimb, el se regăsește între copertele acestei cărți minunate, în care paginile sunt noile ziduri, iar picturile sunt ferestrele prin care se poate privi
înăuntru.
PS Am mai modificat un pic optic citatul.
