Post cu happy end/ing: cum am făcut a doua oară biopsie la sîn şi cum m-a ajutat Louise L. Hay

Post lung probabil, foarte personal, dar, aşa cum devoalez din titlu, se termină cu bine. A, la fel de probabil, o să conţină "iubire&" fără număr. Citiţi pe propria răspundere.
Am scris postul ăsta pentru că n-am mai citit nimic despre biopsii la sîn şi poate mi-ar fi prins bine să fi citit ceva asemănător înainte de prima mea aventură (am citit de curînd despre ecografie la sîni, e drept). Şi chiar sînt extrem de încîntată de experienţa mea cu sfaturile Louisei. Puteţi comenta, chiar şi anonim, puteţi da share, numai dacă credeţi că aveţi de ce.

Am scris cîndva pe blogul vechi că am fibroadenoame în/la sîni (nu găsesc postul). În ultimii 10 ani am făcut nenumărate ecografii, cîteva mamografii şi mai nou şi biopsii.

Biopsia numero 1 a fost în martie 2014, eram refumătoare de mai bine de jumătate de an, am reuşit să mă las (de frică:D), în noaptea dinaintea procedurii n-am prea putut dormi, în fine, am ajuns la spital, am dat de o doctoriţă tînără foarte foarte faină, care mi-a mai făcut o ecografie şi apoi mi-a preluat prelevat (cred că e termenul) ţesut (?) din ambii sîni, cu anestezie locală. Anestezia mi s-a părut nasolaşă, dar tipa mi-a explicat mereu ce face, am ţinut şi eu un cablu :)

Apoi am plecat acasă, era vineri după amiază, ştiam că cel mai devreme voi afla rezultatele marţi după-amiază, au urmat zile lungi, marţi după-amiază ole! Nimic îngrijorător.

La o săptămînă după biopsie am ajuns la ginecologul meu şi i-am prezentat nişte sîni vineţii, că aşa e după biopsie. Abia atunci mi-a prescris o cremă contra vînătăilor şi am luat şi arnică. Mă rog, totul s-a vindecat minunat, nici nu se mai vede pe unde au fost făcute biopsiile.

***
Intermeţo
Dacă tot e un post deosebit de personal, să vă mai spun că mhh ciclul meu menstrual e însoţit adesea de dureri şi uneori petrec cam mult timp pe tron. Hai, că nu sînt singura.

Aici intervine Louise L. Hay. În Poţi să-ţi vindeci viaţa, pagina 217, la "Dismenoree (vezi şi Probleme feminine, Probleme menstruale)" ea recomandă practicarea setului de afirmaţii

Îmi iubesc corpul. Mă iubesc pe mine însămi. Îmi iubesc ciclurile menstruale. Totul este bine.

Luna asta mi-am spus de nu ştiu cîte ori cuvintele de mai sus şi, întîmplător sau nu, am putut merge chiar într-o excursie în timp ce eram în "perioada delicată" a lunii. Abia aştept luna viitoare, vorbesc serios!

***
Biopsia numero 2. Am fost încîntată că la ginecolog am avut prezenţa de spirit să spun da, faceţi-mi şi ecografie, chiar dacă o plătesc eu. Doctoriţei i s-a părut ceva dubios şi m-a trimis la alt doctor, care m-a primit pe loc, practic am urcat în autobuz plecînd de la ginecolog şi am coborît în faţa uşii celuilalt doctor. Şi lui i s-a părut ceva ciudăţel, am mai făcut pe loc o mamografie la sînul stîng, nu s-a văzut nimic în plus, a cerut rezultatele biopsiei de anul trecut (prin telefon) şi mi-a recomandat o biopsie nouă. Asistentele de la ginecolog mi-au făcut programarea şi luni la ora 9 eram la spital.

Zilele dinaintea biopsiei au decurs minunat. Cam cu o zi înaintea biopsiei, pe drum spre spital şi în spital mi-am spus nişte afirmaţii din cartea Louisei de la capitolul Chirurgie, un pic adaptate, care mi s-au părut mie potrivite şi care mi-au făcut tare bine.
De la pagina 195:

Fiecare mînă care mă atinge în spital este o mînă vindecătoare, plină de iubire.

Doctoriţa de acum mi s-a părut şi mai bună decît prima, deşi fusesem total încîntată şi de cea de anul trecut! Anestezia a funcţionat super, la fel şi biopsia. Mi-a mai spus să iau un paracetamol cînd ajung acasă şi să ţin comprese reci 10 minute şi apoi să fac pauză o oră şi să tot reiau.
Am luat şi arnică (homeopatic), mi-am spus că "Mă vindec rapid, confortabil şi perfect" (pag. 195) şi de asemenea mi-am ţinut palmele pe sînul stîng şi am spus "Te iubesc şi te ajut să te vindeci" (idem).

A doua zi mi-am scos pansamentul, am o vînătaie, modestă faţă de acum un an. Şi nu mă doare. Merg în continuare cu afirmaţiile şi cu arnica. :)

Azi dimineaţă am aflat că nu este niciun motiv de îngrijorare, voi face ecografie din nou peste 6 luni la doctoriţa mea. E drept că din cînd în cînd mi-a mai bătut inima mai tare, dar am încercat să mă calmez mereu cu "Totul este bine", "Totul este perfect în lumea mea", "Merit tot ce este mai bun" şi cu bonusul personal, inspirat tot din cartea Louisei, "Veşti excelente despre sănătatea mea se îndreaptă spre mine" (pag. 133: "Am o maşină frumoasă şi nouă, care se îndreaptă deja spre mine.")

Cam cu asta m-am mai ocupat eu. Între timp am trecut la altă carte de-a Louisei, o continuare a primei sau o aprofundare. Iubeşte-te pe tine însuţi şi vindecă-ţi viaţa.

---> aici <--- aveţi un link de pe wiki în engleză despre biopsie la sîn. Daţi click numai dacă vreţi.

 

Post cu motan (fără poze)

Mi se pare că Goşgoş nu prea a fost vedetă aici pe blog, dar pe instragram are fanii lui, aşa că nu-i bai.
Pentru cine nu mai ştie exact care e povestea lui, l-am avut patru săptămîni anul trecut, în simultan cu Căselu, nu s-au înghiţit, Căselu s-a îmbolnăvit, l-am dat pe Goşgoş înapoi. Vorba vine, el nu mai avea "înapoi", l-a preluat o vecină de-a fostei stăpîne.
În februarie l-am luat iar, de data asta ca motan unic. După vreo 4-5 săptămîni de stat numai în casă, a avut voie afară. Programul lui normal a devenit somn ziua, vînătoare noaptea. Pînă acum ne-a adus nu mai ştim cîţi şoareci, două păsărele şi uel doi iepuri. P. zice că probabil şi o cîrtiţă ceva, cît am fost eu în .ro.
Pentru Goşgoş anul ăsta totul e nou, fiind primul lui an afară ever. Noi tot mai uităm şi-apoi ne aducem aminte şi îl observăm cum descoperă el lumea.
Din cînd în cînd îi aplicăm o soluţie împotriva puricilor, viermilor, căpuşelor şi ce mai vreţi voi. Apoi îl dăm afară şi nu-l mai lăsăm în casă cîteva ore. În ultima vreme am neglijat un pic aspectul, parţial cu bună ştiinţă, că au lăsat-o mai moale căpuşele, doctoriţa ne-a asigurat că se termină şi sezonul de şoareci la un moment dat (eu cred că între timp îi aduce din Franţa, nu m-aş mira...), deci mai slăbuţ cu puricii... În fine, l-am văzut că începuse să se scarpine insistent în ultimele zile, aseară am luat hotărîrea să îi aplicăm soluţia şi papa.
Tras jaluzele, să nu ne facă surprize pe la geam, dopuri în urechi (eu, că mai nou miaună ba la o uşă, ba zgreapţănă la alta...) şi sănătate. Pe la 3:45 m-am trezit, m-am gîndit că i s-o fi uscat soluţia, m-am uitat de pe geam după el pe afară, fără să-l strig. Nu era, m-am culcat la loc.
La 3:55 s-a auzit un zgomot apocaliptic pe care nici mama dopurilor de urechi nu-l putea ţine "la distanţă". Am sărit şi eu, şi P. Ce-o fi? Ne-am lămurit, vecinul de deasupra şi-a schimbat ieri o pompă la centrală care la ora respectivă s-a apucat de hurducăit şi şuruit ca toate cele. Omul a închis centrala, şi-a cerut scuze şi hai iar la somn.
Apoi, parcă s-a deschis uşa (!) (se mai întîmplă, am observat eu). Aprind lumina, uşa de la intrare închisă. O deschis, să văd dacă delirez. Îl văd pe Goşgoş pe la castroanele lui de mîncare şi abia apuc să închid ţipînd uşa, trîntind-o probabil fix în capul şoricelului care voia să se salveze intrînd în casă. Ocazie cu care l-am trezit de tot pe P. Era deja 5, deci rezonabil.
Goşgoş ne cadorişeşte cu prada lui ori pe terasă, în faţa uşii de la balcon cum ar veni, unde sinceră să fiu e cel mai bine, pentru că sînt nişte păsări prin zonă care dimineaţa fac curăţenie la cadavre. Din nefericire iepurii nu au fost interesanţi pentru ele. Ori în casa scării, unde ajunge intrînd printr-o uşiţă de la subsol şi căsăpind şoricelul în luptă în faţa uşii noastre.

Mi-e cam somn. :D

Cum a fost la Tîrgul de Carte de la Frankfurt (acum şi cu LE)

Coloanele-copaci poartă rodul editorilor români

Doresc să precizez că am mai fost la Tîrg acum 10 ani şi mai vedem dacă mai merg. :D

Am aflat de la prietena mea poloneză că sînt bilete mai ieftine pe groupon şi am plătit 12 EUR în loc de 18, bun. Mersi.

Faţă de acum 10 ani, am fost pregătită cu carneţel în care mi-am notat unde sînt standurile care mă interesează.

Am mers glonţ la standul României, la ora 11 urma să înceapă o întîlnire cu cititorii a scriitoarei X şi a Norăi Iuga. Am uitat cine era scriitoarea X, pentru că nu am citit nimic de ea şi nu a fost prezentă totuşi. Nici de Nora Iuga nu am citit nimic, dar mi-a plăcut destul de mult (cred că am văzut-o o dată în Cărtureşti-Verona, cel puţin aşa circula zvonul). A citit poezii din Fetiţa cu o mie de riduri, e o prezenţă captivantă, traducătorul ei (şi nu doar al ei) Ernest Wichner e foarte amuzant. Nora Iuga ştie germană, e şi traducătoare şi a primit şi un Verdienstkreuz. Ea a citit poezii în română şi traducătorul în germană. Publicul a fost modest tare şi a fost puţin penibil faptul că nu au fost puse decît vreo două întrebări. Bine, eram vreo 10-15 oameni...

Pardon de calitatea pozelor, sînt făcute destul de în viteză cu telefonul.

Am fost cam dezamăgită de standul României, pentru mine personal atracţia principală. În primul rînd, e un stand fără vînzare. Păi atunci e aproape total neinteresant pentru mine, care sînt public şi nu editură sau mai ştiu eu ce agenţie de copyright. Că România nu e chiar aşa de departe de Germania (sau invers) şi mai ajung prin ţară şi mai aflu ce noi apariţii sînt. Selecţia mi s-a părut potrivită adică modestă, m-am bucurat să văd Editura Hasefer.
Şi se vindeau cărţi, doar de la Polirom. Că celelalte sînt donaţii, că nu putem, că nu ştiu ce. Don't get me wrong, eu îi cred pe cei care lucrează acolo, dar mă depăşeşte situaţia. Aşa. Deci aflu eu că doar de la Polirom (şi de la nu ştiu ce editură cu V, am uitat care).
Mă duc şi mă învîrt pe la cărţile de la Polirom, îmi aleg o Gabriela Adameşteanu, merg la "casă".
- A, vorbiţi cu colegul Alex, el a preluat comanda acum!
- Şi cine este colegul Alex?!?!!?
- A! Cel cu cămaşa cadrilată!
- No bun.
Mă învîrt într-o părere pe lîngă ColeguAlex care chiar vorbea cu nişte unii (care vorbeau în ruseşte or smth între ei), am stat ca la 5-10 minute uitîndu-mă în cărţi, bun, în sfîrşit ColeguAlex pare ocupat doar cu smartofonul.
- Nu vă supăraţi, îmi puteţi spune cît costă cartea asta?
- Sigur. 10 EUR cele paperback şi 15 EUR hardcover.
Ar fi fost mult prea solicitant să-mi spună asta primul coleg. Mă gîndeam că trebuie să cerceteze într-un catalog de preţuri smth.

M-am mai gîndit, am lăsat cartea, nu ardea s-o am şi era mai scumpă. :D Şi am cam plecat.

Acum 10 ani standul României era mai mare, aş spune, şi avea aspect de librărie clasică, nu era cine ştie ce fermecător, dar avea o ofertă bogată. Şi vindeau.
În prima poză se vede un stîlp cu cărţi, mai stilizat, în spatele Norăi Iuga. În următoarele două poze vedeţi toţi stîlpii (pomi??) cu cărţi. Sus era numele editurii şi cîte un autor cu poză şi nume. Stîlpii aveau cîteva rafturi pe care erau expuse cîte o carte, plus cîte un intrînd din loc în loc, în care erau mai multe cărţi, să zicem 10. Faceţi voi calculele, cam cîte cărţi au fost "prezente" la tîrg.

Culmea culmilor mi s-a părut faptul că nu puteai cumpăra o carte de-a Norăi Iuga. Chiar aş fi luat. Uel. (Nu erau de la Polirom sau de la editura V(xxx).)

Am văzut că x standuri naţionale nu vindeau, deci nu e doar la noi.
Mai jos cîte o poză de la standul Rusiei şi cel al Cehiei, erau prin zonă şi le-am pozat aşa, comparativ. Italia avea un stand cît jumătate de pavilion (exagerez vag). :D

Totuşi nu am fost chiar degeaba la tîrg. Am luat material informativ de la standul României şi, din ce-am văzut, sînt chestii super faine. (Am reperat nişte greşeli la unul din cele în germană, dar să nu exagerăm, mă concentrez pe partea pozitivă.) Antologia fiction 2015 contemporary romanian prose, apărută la Polirom, era, culmea, gratuită. Am crezut că e pur şi simplu traducerea volumului Best of: proza scurtă a anilor 2000, dar nu e, deşi autorii se suprapun pe alocuri (eu am văzut Lavinia Branişte şi Dan Coman şi-am fost cam sigură de asta, dar apoi am constatat că de ex. Dan Coman are un fragmenţel (unu' erotic) din Căsnicie. Şi în rezumat e o chestie pe care eu nu am citit-o în carte, gen personajul x moare. Mhh.)
Ideea cărţii ăsteia e foarte faină, de mare actualitate şi am observat că la majoritatea textelor scrie "translation rights available". Sper să fi luat multe persoane cu influenţă în domeniu cărţulia şi să vedem pe viitor mai multe traduceri ale autorilor români. :>

Invitatul special al tîrgului a fost Indonezia, ţara celor 17 mii de insule, care e a patra ţară la nivel de populaţie de pe glob (după China, India (India vine super super tare din urmă!!!), SUA) (am cercetat, nu ştiam cine e pe 3 şi nici cine e pe 4). Nu vă pot spune nimic mai mult despre Indonezia, pentru că nu am ajuns la standul/pavilionul lor. Pardon.

Multe standuri erau deja închise, pe alocuri angajaţii (lor) dormeau, unii erau cu valizele după ei, cred că abia aşteptau să plece, după o săptămînă de tîrg. M-a interesat să casc gura la Israel, dar am şters-o repejor, că nu am înţeles nimic. :D (Şi nici nu l-am văzut pe Meir Shalev, mno. Pentru cine nu ştie, Meir Shalev e prezent miercuri, peste două zileJOI la Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara (informaţie via Lecturile Emei, via roşu vertical, dacă am reţinut bine. :D))

Altfel, am mîncat o clătită cu Nutella (not pictured) şi o Flammkuchen. În ordinea asta.

Am avut o recoltă bogată de vederi (unele gratuite, dar asta nu e important). Am ajuns pe la standurile de artă, să tot stai pe acolo să caşti gura, dar la un moment dat rucsacul mi s-a părut cam greu şi începeam să resimt oboseala. Era şi un tîrg de anticariat (?), ar fi trebuit să-mi las geanta şi haina la garderobă, am renunţat. Editurile nemţeşti îţi cam luat ochii.

Am mai ajuns într-un pavilion educaţional (căutam zona de Papetărie/Cadouri :D), unde era paradisul dicţionarelor. Plus un milion de edituri teologice. Pe acolo m-am hotărît să mă retrag în glorie, nu înainte de a mai trece prin zona calendarelor în drum spre metrou, care a avut întîrziere, dar a fost plăcut.

Vă mai las cu nişte pozişoare. Unele sînt deja pe instagram.

Asta era coada la autografe la Charlotte Link (cică e cea mai de succes scriitoare din Germania. Uel.) Pe care eu am confundat-o cu Charlotte Roche. :D

Erau foarte mulţi fani manga şi nu mai ştiu ce îmbrăcaţi foarte caraghios/simpatic, mulţi foarte subţire pentru vremea de ieri, puţin i-a interesat, îşi fac damblaua o dată pe an. :)

PS Mi se pare că dDacă daţi click pe poze se măresc (poate se poate citi ce scrie pe coperta de la Polirom...)

LE: Văd pe net că minunatul concept al standului României este senzaţional şi nemaipomenit, spectaculos şi cînd îmi mai vin cîteva sinonime, mai scriu. Iaca, el nu este la prima apariţie, anul trecut a fost idem. Şi aflăm toate detaliile (plus poză din 2014) de aici.

 Cam la fiecare 3-4 ani, Ministerul Culturii schimbă conceptul standului. Anul acesta avem un concept elaborat de o firmă de arhitectură în parteneriat cu Muzeul Satului din Bucureşti, cu o bogată experienţă în domeniul expoziţiilor. Credem că standul, expus pentru prima dată în aprilie 2014 la Târgul de Carte din Budapesta pe 30 metri, este reuşit.

Nu am idee de ce buget dispune Ministerul Culturii pentru un astfel de Tîrg, dar îmi scapă totuşi de ce să nu vii cu ceva nou în fiecare an. E ceva semn de mîndrie că vaaaai, uite, recunosc standul ăsta, sigur e al României, l-am văzut şi anul trecut şi m-a impresionat prin design, cîtă fericire că nu l-au schimbat!!!?

Supă de dovleac - reţetă

Blogul culinar al lui Vio se întoarce :)), de data asta în calitate de degustător (!) şi scrib (!!), că supa a cărei reţetă v-o prezint este în totalitate opera lui P., meritul meu fiind faptul că am sugerat să o facă. :>
La cererea telespectatorilor! (:P)

Ingrediente (cantităţile pot varia, sînt "după ureche", zice the chef):
- 2 dovleci Hokkaido
- 4 morcovi
- 7 cartofi mici
- 3 cepe mici
- 1 linguriţă sare
- 1 linguriţă piper

Se taie totul cubuleţe. Ceapa se prăjeşte în ulei de măsline. Restul legumelor aterizează în aceeaşi oală, unde se prăjeşte totul cam 5 minute (probabil se amestecă). Apoi se completează cu apă pînă sînt acoperite toate legumele. Se lasă la foc mic (dar să fiarbă totuşi) cam jumătate de oră.
La final se foloseşte un nu ştiu cum se cheamă pe româneşte blender/mixer vertical (zice Mihaela :) ), care face în toată oala o supă cremă. În capul meu se cheamă mixer, dar cred că sînt eronată.

Separat se prăjesc delicat nişte seminţe de dovleac şi se presară (!) deasupra. Cine vrea, poate pune mai multă sare/piper etc. Eventual ulei de dovleac de pamplezir deasupra. :D Mi se pare că merge şi cu smîntînă sau brînză, depinde de gusturi.

A fost cu siguranţă una din cele mai bune supe mîncate de mine evă!!! Tocmai se pregăteşte următoarea!

Poftă bună!

Roşu vertical, there, you have it! :D