Introducere:
După ani și ani (mai bine de 5 jumate) prietena mea care a plecat în Turcia a venit în vizită! Locuiește deocamdată la Gloriella, unde într-o seară am mîncat o supă a cărei rețetă urmează. Copiruait Machmudh.
Ingrediente:
linte roșie
sare
apă
suc de roșii
zahăr
Instrumentar: o sită, o oală, apă curentă, aragaz
Se spală lintea într-o sită finuță sub jet de apă rece.
Se pune apa la fiert (puneți după ureche, am încredere că ați mai făcut mîncare de linte... la mine a fost prima oară!). Merge și cu fierbătorul. Apa este în oală și fierbe. Aterizează lintea. Eu am pus cam un kil de apă și un sfert de kil de linte roșie. Am fiert lintea de i-au ieșit ochii, pînă și-a pierdut claritatea formei etc. Am pus și niște sare (nu destulă, dar am auzit că e posibil să mai pui sare chiar și în castron!). Am mai completat cu apă, ca să nu fie chiar sos. Am turnat un sfert de kil de suc de roșii dintr-o cutie tetrapack și am pus ușoare urme de zahăr. A fost cam mult suc, dar lui P. îi place la nebunie sucul de roșii (mie mai puțin). Am mai fiert puțin. Gata. Poftă bună. Pe bune că a fost bună și crecă o să mai fac.
Probabil merge și cu o ceapă, usturoi, condimente, dar deja se complică și nu-s genul. :D
LE: La Gloriella am mîncat și cu iaurt, care se adaugă cu lingura în strachină, după principiul smîntînei, doar că probabil cu mai puține calorii. Buuun! Și am avut și noi acasă iaurt, eu cu, P. fără, că nu am fost pe fază cînd a făcut el curățenie în oală. :D
Rezumat: speli lintea, o fierbi tare, adaugi suc de roșii, mai fierbi un pic și sufli, că e fierbinte.
Pozitiv: merge repede, nu trebuie păzită, nu trebuie amestecată, nu te murdărești pe mîini. :))))
Negativ: se termină repede. :)
LLE: via Briusel, V. ne transmite că rețeta lor este: ”punem si ceapa, morcov si ulei de masline, apoi sucul de rosii, lintea fiarta si la urma mixam + oleaca de zeama de lamiie.”
*chiar vă rog să mă contraziceți, dacă aveți de ce. :)
Showing posts with label rețetă. Show all posts
Showing posts with label rețetă. Show all posts
Thursday, December 8, 2016
Monday, October 19, 2015
Supă de dovleac - reţetă
Blogul culinar al lui Vio se întoarce :)), de data asta în calitate de degustător (!) şi scrib (!!), că supa a cărei reţetă v-o prezint este în totalitate opera lui P., meritul meu fiind faptul că am sugerat să o facă. :>
La cererea telespectatorilor! (:P)
Ingrediente (cantităţile pot varia, sînt "după ureche", zice the chef):
- 2 dovleci Hokkaido
- 4 morcovi
- 7 cartofi mici
- 3 cepe mici
- 1 linguriţă sare
- 1 linguriţă piper
Se taie totul cubuleţe. Ceapa se prăjeşte în ulei de măsline. Restul legumelor aterizează în aceeaşi oală, unde se prăjeşte totul cam 5 minute (probabil se amestecă). Apoi se completează cu apă pînă sînt acoperite toate legumele. Se lasă la foc mic (dar să fiarbă totuşi) cam jumătate de oră.
La final se foloseşte unnu ştiu cum se cheamă pe româneşte blender/mixer vertical (zice Mihaela :) ), care face în toată oala o supă cremă. În capul meu se cheamă mixer, dar cred că sînt eronată.
Separat se prăjesc delicat nişte seminţe de dovleac şi se presară (!) deasupra. Cine vrea, poate pune mai multă sare/piper etc. Eventual ulei de dovleac de pamplezir deasupra. :D Mi se pare că merge şi cu smîntînă sau brînză, depinde de gusturi.
A fost cu siguranţă una din cele mai bune supe mîncate de mine evă!!! Tocmai se pregăteşte următoarea!
Poftă bună!
Roşu vertical, there, you have it! :D
La cererea telespectatorilor! (:P)
Ingrediente (cantităţile pot varia, sînt "după ureche", zice the chef):
- 2 dovleci Hokkaido
- 4 morcovi
- 7 cartofi mici
- 3 cepe mici
- 1 linguriţă sare
- 1 linguriţă piper
Se taie totul cubuleţe. Ceapa se prăjeşte în ulei de măsline. Restul legumelor aterizează în aceeaşi oală, unde se prăjeşte totul cam 5 minute (probabil se amestecă). Apoi se completează cu apă pînă sînt acoperite toate legumele. Se lasă la foc mic (dar să fiarbă totuşi) cam jumătate de oră.
La final se foloseşte un
Separat se prăjesc delicat nişte seminţe de dovleac şi se presară (!) deasupra. Cine vrea, poate pune mai multă sare/piper etc. Eventual ulei de dovleac de pamplezir deasupra. :D Mi se pare că merge şi cu smîntînă sau brînză, depinde de gusturi.
A fost cu siguranţă una din cele mai bune supe mîncate de mine evă!!! Tocmai se pregăteşte următoarea!
Poftă bună!
Roşu vertical, there, you have it! :D
Monday, January 6, 2014
Blog culinar (LOL)
La mulţi ani!
Titlul e amuzant, daaaar am făcut azi ceva de mîncare. Eram leşinată de foame şi m-am uitat ieri la două emisiuni culinare (!) cît l-am aşteptat pe P. să apară acasă şi s-a întîmplat să mă inspire!!! (Erau una din Sardinia şi una din Andaluzia, din alea în colaborare arte cu ZDF, foarte faine de altfel, nu le-am găsit pe net, că prima era din 2000 şi a doua din 2001. Uel.)
Şi-am pornit eu cu ideea să mă inspir din una din reţetele alea şi anume, să încep prin a prăji nişte usturoi cu nişte midgale în ulei în tigaie.
Am cumpărat:
*migdale dulci (usturoi ştiam sigur că avem)
*ţuchini bio 3 mai subţirei (aşa sînt împachetaţi, n-am fost atentă cît cîntăresc) (!) (îmi place mult leguma asta şi a fost pe lista mea nescrisă)
*roşii Cherry 250 g bio
*brînză Maasdamer că şi asta-mi place şi bucata aia părea a fi la nu ştiu ce ofertă
*un borcan de inimi de anghinare (!), habar n-am cum se cheamă, da' borcanul era ca aici, în ulei
*un borcan de măsline verzi cu sîmbure, mi-au adus aminte de-o salată cu măsline din Napoli, în care măslinele aveau cu totul alt gust
Am mai luat două avocado (?), o rodie (vai cît am căutat pe google să aflu cum se cheamă chestia! noroc de iudaism, că poruncile şi interdicţiile cică îs cîte seminţe are rodia, bun), nişte mandarine cu frunze şi nişte mandarine bio. Ţigări şi pîine. (M-am reapucat de fumat, pentru cine n-a aflat.)
Acasă mi-am pus nişte cafea, am băut o gură de apă, am spălat tigaia şi am purces la acţiune. I-am scris lui P. pe WhatsApp sau aşa ceva că fac de mîncare (am şi telefon deştept de puţin timp) şi el mi-a răspuns cu emoticoane: o faţă galbenă şi o maşină de salvare. L-am ameninţat cu divorţul, mi-am pus şorţul imaginar, mi-am suflecat mînecile şi la treabă!
Am curăţat un căsel (sic!) de usturoi, avem usturoi bio şi mi-a zis mie o gospodină ;) că e iute în draci, am tăiat 3/4 feliuţe, am încălzit tigaia, am aruncat acolo feliuţele, plus 10 migdale şi am desfăcut borcanul de anghinare, din care am pus cîteva linguri de ulei.
Cum nu m-am mişcat cine ştie ce repede cu restul şi cum usturoiul şi migdalele n-au avut nevoie de cine ştie ce mult timp, am fost silită de împrejurări să fiu spontană, aşa că next step a fost să golesc borcanul de aghinare cu tot uleiul în tigaie. Şi am avut linişte. Focul a fost puternic doar la început, apoi l-am dat la mijlociu spre mic.
Am spălat şi tăiat ţuchinii şi i-am turnat în tigaie. Am amestecat. De fapt am cam lucrat în etape de două minute. Mai trebuie să precizez că fac mîncare o dată la doi ani, de aia dexteritatea mea lasă de dorit. Două minute înseamnă că puneam alarma de la cuptor la două minute şi mai amestecam, mai dădeam mai tare sau mai încet focul (electric) etc.
Au urmat roşiile. Spălate toate, tăiate în două, tăiate cotoarele sau cum se cheamă chestiuţa aia verde. Şi pe astea le-am pus în trei reprize, puteţi face din reţeta asta o enigmă matematică gen "în cîte minute a tăiat Vio 250 g de roşii?" :P
Ce n-am cumpărat, da' aveam în casă şi n-am vrut să zvîrlu, erau nişte cartofi prăjiţi, făcuţi de P. ieri în cuptor. I-am tăiat mărunţel dar nu minuscul (!) şi le-am dat drumul în tigaie. Tot cam în 3 reprize, n-am idee ce cantitate am avut, nici prea mult, nici prea puţin, dar destul cît să nu-mi vină să arunc. Erau destul de săraţi.
Am vărsat apa de la măsline (nu ştiu dacă a fost o treabă bună, da' aşa m-am gîndit), le-am spălat (!) şi mmm ce bune au fost! I-am salvat lui P. cîteva, am ronţăit şi eu şi cam jumătate le-am desfăcut de pe sîmbure uel cu mîna. Şi le-am pus aşa în tigaie.
Am tăiat un avocado în două (luasem din nu ştiu ce specie care cică e gata coaptă), l-am tăiat pe lungime în 4 şi nu mai ştiu în cîte iar, dar nu bucăţi microscopice, şi drum bun în tigaie. La fiecare operaţiune am amestecat.
Mai aveam un rest de usturoi, cu trei migdale şi cîţiva sîmburi de rodie, i-am trîntit în mojar (?), m-am agitat bine acolo şi a ieşit o pastă delicioasă (!) dar cam seacă, adică nu era nici pulbere, nici nu curgea. Cu chiu cu vai am scos conţinutul şi l-am poftit în tigaie, cît de bine s-a amestecat nu am idee.
Abia atunci am pus nişte sare (eram sigură că anghinarea şi măslinele au sare, plus cartofii prăjiţi) şi piper şi cred că asta a fost tot, nu-mi amintesc altceva.
Din păcate P. era în metrou şi eu repet moartă de foame, aşa că am mîncat solo, cu brînza de care am zis mai sus rasă delicat pe porţia mea nr. 1.
A fost foarte bun, parol. I-am dat şi vecinului de deasupra, a mîncat şi P. puţin (era sătul cică, dar a mîncat o porţioară şi a avut doar cuvinte de laudă!), am mai mîncat şi porţia nr. 2 şi a mai rămas puţintel pe mîine. Mă cam săturasem de la prima, dar am făcut mica greşeală să sar peste două mese azi, aşa că am recuperat. A doua oară mi s-a părut mai bun ca prima oară, s-au mai amestecat gusturile.
Vă dorim poftă bună!
http://instagram.com/p/i0izgsFlf0/
Dacă nu e clar, mă dau şi pe instagram, poftiţi şi mă urmăriţi! :-)
Titlul e amuzant, daaaar am făcut azi ceva de mîncare. Eram leşinată de foame şi m-am uitat ieri la două emisiuni culinare (!) cît l-am aşteptat pe P. să apară acasă şi s-a întîmplat să mă inspire!!! (Erau una din Sardinia şi una din Andaluzia, din alea în colaborare arte cu ZDF, foarte faine de altfel, nu le-am găsit pe net, că prima era din 2000 şi a doua din 2001. Uel.)
Şi-am pornit eu cu ideea să mă inspir din una din reţetele alea şi anume, să încep prin a prăji nişte usturoi cu nişte midgale în ulei în tigaie.
Am cumpărat:
*migdale dulci (usturoi ştiam sigur că avem)
*ţuchini bio 3 mai subţirei (aşa sînt împachetaţi, n-am fost atentă cît cîntăresc) (!) (îmi place mult leguma asta şi a fost pe lista mea nescrisă)
*roşii Cherry 250 g bio
*brînză Maasdamer că şi asta-mi place şi bucata aia părea a fi la nu ştiu ce ofertă
*un borcan de inimi de anghinare (!), habar n-am cum se cheamă, da' borcanul era ca aici, în ulei
*un borcan de măsline verzi cu sîmbure, mi-au adus aminte de-o salată cu măsline din Napoli, în care măslinele aveau cu totul alt gust
Am mai luat două avocado (?), o rodie (vai cît am căutat pe google să aflu cum se cheamă chestia! noroc de iudaism, că poruncile şi interdicţiile cică îs cîte seminţe are rodia, bun), nişte mandarine cu frunze şi nişte mandarine bio. Ţigări şi pîine. (M-am reapucat de fumat, pentru cine n-a aflat.)
Acasă mi-am pus nişte cafea, am băut o gură de apă, am spălat tigaia şi am purces la acţiune. I-am scris lui P. pe WhatsApp sau aşa ceva că fac de mîncare (am şi telefon deştept de puţin timp) şi el mi-a răspuns cu emoticoane: o faţă galbenă şi o maşină de salvare. L-am ameninţat cu divorţul, mi-am pus şorţul imaginar, mi-am suflecat mînecile şi la treabă!
Am curăţat un căsel (sic!) de usturoi, avem usturoi bio şi mi-a zis mie o gospodină ;) că e iute în draci, am tăiat 3/4 feliuţe, am încălzit tigaia, am aruncat acolo feliuţele, plus 10 migdale şi am desfăcut borcanul de anghinare, din care am pus cîteva linguri de ulei.
Cum nu m-am mişcat cine ştie ce repede cu restul şi cum usturoiul şi migdalele n-au avut nevoie de cine ştie ce mult timp, am fost silită de împrejurări să fiu spontană, aşa că next step a fost să golesc borcanul de aghinare cu tot uleiul în tigaie. Şi am avut linişte. Focul a fost puternic doar la început, apoi l-am dat la mijlociu spre mic.
Am spălat şi tăiat ţuchinii şi i-am turnat în tigaie. Am amestecat. De fapt am cam lucrat în etape de două minute. Mai trebuie să precizez că fac mîncare o dată la doi ani, de aia dexteritatea mea lasă de dorit. Două minute înseamnă că puneam alarma de la cuptor la două minute şi mai amestecam, mai dădeam mai tare sau mai încet focul (electric) etc.
Au urmat roşiile. Spălate toate, tăiate în două, tăiate cotoarele sau cum se cheamă chestiuţa aia verde. Şi pe astea le-am pus în trei reprize, puteţi face din reţeta asta o enigmă matematică gen "în cîte minute a tăiat Vio 250 g de roşii?" :P
Ce n-am cumpărat, da' aveam în casă şi n-am vrut să zvîrlu, erau nişte cartofi prăjiţi, făcuţi de P. ieri în cuptor. I-am tăiat mărunţel dar nu minuscul (!) şi le-am dat drumul în tigaie. Tot cam în 3 reprize, n-am idee ce cantitate am avut, nici prea mult, nici prea puţin, dar destul cît să nu-mi vină să arunc. Erau destul de săraţi.
Am vărsat apa de la măsline (nu ştiu dacă a fost o treabă bună, da' aşa m-am gîndit), le-am spălat (!) şi mmm ce bune au fost! I-am salvat lui P. cîteva, am ronţăit şi eu şi cam jumătate le-am desfăcut de pe sîmbure uel cu mîna. Şi le-am pus aşa în tigaie.
Am tăiat un avocado în două (luasem din nu ştiu ce specie care cică e gata coaptă), l-am tăiat pe lungime în 4 şi nu mai ştiu în cîte iar, dar nu bucăţi microscopice, şi drum bun în tigaie. La fiecare operaţiune am amestecat.
Mai aveam un rest de usturoi, cu trei migdale şi cîţiva sîmburi de rodie, i-am trîntit în mojar (?), m-am agitat bine acolo şi a ieşit o pastă delicioasă (!) dar cam seacă, adică nu era nici pulbere, nici nu curgea. Cu chiu cu vai am scos conţinutul şi l-am poftit în tigaie, cît de bine s-a amestecat nu am idee.
Abia atunci am pus nişte sare (eram sigură că anghinarea şi măslinele au sare, plus cartofii prăjiţi) şi piper şi cred că asta a fost tot, nu-mi amintesc altceva.
Din păcate P. era în metrou şi eu repet moartă de foame, aşa că am mîncat solo, cu brînza de care am zis mai sus rasă delicat pe porţia mea nr. 1.
A fost foarte bun, parol. I-am dat şi vecinului de deasupra, a mîncat şi P. puţin (era sătul cică, dar a mîncat o porţioară şi a avut doar cuvinte de laudă!), am mai mîncat şi porţia nr. 2 şi a mai rămas puţintel pe mîine. Mă cam săturasem de la prima, dar am făcut mica greşeală să sar peste două mese azi, aşa că am recuperat. A doua oară mi s-a părut mai bun ca prima oară, s-au mai amestecat gusturile.
Vă dorim poftă bună!
http://instagram.com/p/i0izgsFlf0/
Dacă nu e clar, mă dau şi pe instagram, poftiţi şi mă urmăriţi! :-)
Subscribe to:
Posts (Atom)