Viața de vegetariană e grele

Acest post e în drafts din 19 octombrie 2017. L-am găsit din greșeală. Îl las aici. Da, e scris cu font mic, pardon. (sau nu)

Ar putea zice cineva. Chiar eu.

Vineri m-am întîlnit cu Aylyn, pe care nu o cheamă chiar așa, dar ne-am obișnuit să îi spun așa. De altfel, o am pe Aylyn și o am pe Alina, P. o cunoaște doar pe Alina, care a fost de mai multe ori la noi. De fiecare dată cînd îi povestesc ceva despre una din ele, ori spun Aylyn... P. mă privește întrebător - Aylyn, fosta mea colegă din Hamburg! A, da, zice P., ori spun Alina... P. mă privește întrebător - Alina din Constanța! Care tresare cînd cuplează frigiderul!!! A, da, zice P.

Așadar, Aylyn.

Am mers într-un loc chiar drăguț din Frankfurt și apucasem s-o informez căci vedeam o mare foame (fusesem gospodină toată ziua și nu a mai fost loc de finețuri culinare - nu știu exact ce am vrut să zic cu asta, dar da, spălasem niște mașini de rufe), așa că ea m-a dus la Roseli, de care eu nu auzisem.

Chelnerița părea cam aeriană, asta am constatat după ce am făcut o glumă după ce ne luase comanda și așa am aflat că notase eronat ce fel de cafele voiam. Hăhă. Salata 100% vegetariană pe care mi-a adus-o a fost delicioasă. După ce am luat o gură din ea, m-am dus după ea să o întreb ce fel de dresing avea. Era foarte bizi și absentă pe undeva pe la o masă afară, așa că am lăsat-o în pace și am rezolvat salata. Fix la ultima gură am găsit o chestie dubioșică, o bucățică de ceva închis la culoare, așa vinețiu să zicem. Aylyn își dă cu părerea că o fi șuncă. Eu zic mh șuncă chiar nu cred, nu am mirosit șunci, un iz de pește mă bîntuise pe mine. Apare chelnerița. Fu bun? Buuun, da nu vă supărați, ce este aceasta și îi arăt bucățica împricinată. A, este un sîmbure. Ce sîmbure, mamzel, că e moale. Și îl desfac cu unghia. Este sîmbure, continuă ea. Helău!!!! zic eu. A, știți ce crecă e?! Probabil sardele de la sizars dresing. 100% vegetarian, ole!

Mna. Da m-am simptțit fuarte bine cu Aylyn, așa că ce să faci cînd chelnerița are altele pe cap. Mno.

***

Aylyn lucrează printre altele la un muzeu. Dacă vrei să vizitezi un fost lagăr din zona Hamburg, dai telefon la ei și ei îți spun cînd și cum etc. Pentru grupuri mai ales, e cu rezervare. O colegă de-a ei a avut de curînd o conversație telefonică foarte interesantă cu o profesoară care voia să viziteze locul cu clasa ei, clasa a cincea.

Colega a încercat să o lămurească pe doamna profesoară că în toate zilele în care ar fi putut ea să vină cu elevii, deja fuseseră făcute cele maxim 10 rezervări alocate zilelor respective. Doamna profesoară i-a spus foarte înțepată Haideți doamnă nu mai fiți așa de inflexibilă, că doar și atunci încăpeau mai mulți oameni în lagăr, ce ne cramponăm acum la 10 grupuri?!

Colega lui Aylyn a închis telefonul. :-s

Blog culinar (LOL)

La mulţi ani!
Titlul e amuzant, daaaar am făcut azi ceva de mîncare. Eram leşinată de foame şi m-am uitat ieri la două emisiuni culinare (!) cît l-am aşteptat pe P. să apară acasă şi s-a întîmplat să mă inspire!!! (Erau una din Sardinia şi una din Andaluzia, din alea în colaborare arte cu ZDF, foarte faine de altfel, nu le-am găsit pe net, că prima era din 2000 şi a doua din 2001. Uel.)
Şi-am pornit eu cu ideea să mă inspir din una din reţetele alea şi anume, să încep prin a prăji nişte usturoi cu nişte midgale în ulei în tigaie.

Am cumpărat:
*migdale dulci (usturoi ştiam sigur că avem)
*ţuchini bio 3 mai subţirei (aşa sînt împachetaţi, n-am fost atentă cît cîntăresc) (!) (îmi place mult leguma asta şi a fost pe lista mea nescrisă)
*roşii Cherry 250 g bio
*brînză Maasdamer că şi asta-mi place şi bucata aia părea a fi la nu ştiu ce ofertă
*un borcan de inimi de anghinare (!), habar n-am cum se cheamă, da' borcanul era ca aici, în ulei
*un borcan de măsline verzi cu sîmbure, mi-au adus aminte de-o salată cu măsline din Napoli, în care măslinele aveau cu totul alt gust

Am mai luat două avocado (?), o rodie (vai cît am căutat pe google să aflu cum se cheamă chestia! noroc de iudaism, că poruncile şi interdicţiile cică îs cîte seminţe are rodia, bun), nişte mandarine cu frunze şi nişte mandarine bio. Ţigări şi pîine. (M-am reapucat de fumat, pentru cine n-a aflat.)

Acasă mi-am pus nişte cafea, am băut o gură de apă, am spălat tigaia şi am purces la acţiune. I-am scris lui P. pe WhatsApp sau aşa ceva că fac de mîncare (am şi telefon deştept de puţin timp) şi el mi-a răspuns cu emoticoane: o faţă galbenă şi o maşină de salvare. L-am ameninţat cu divorţul, mi-am pus şorţul imaginar, mi-am suflecat mînecile şi la treabă!

Am curăţat un căsel (sic!) de usturoi, avem usturoi bio şi mi-a zis mie o gospodină ;) că e iute în draci, am tăiat 3/4 feliuţe, am încălzit tigaia, am aruncat acolo feliuţele, plus 10 migdale şi am desfăcut borcanul de anghinare, din care am pus cîteva linguri de ulei.

Cum nu m-am mişcat cine ştie ce repede cu restul şi cum usturoiul şi migdalele n-au avut nevoie de cine ştie ce mult timp, am fost silită de împrejurări să fiu spontană, aşa că next step a fost să golesc borcanul de aghinare cu tot uleiul în tigaie. Şi am avut linişte. Focul a fost puternic doar la început, apoi l-am dat la mijlociu spre mic.

Am spălat şi tăiat ţuchinii şi i-am turnat în tigaie. Am amestecat. De fapt am cam lucrat în etape de două minute. Mai trebuie să precizez că fac mîncare o dată la doi ani, de aia dexteritatea mea lasă de dorit. Două minute înseamnă că puneam alarma de la cuptor la două minute şi mai amestecam, mai dădeam mai tare sau mai încet focul (electric) etc.

Au urmat roşiile. Spălate toate, tăiate în două, tăiate cotoarele sau cum se cheamă chestiuţa aia verde. Şi pe astea le-am pus în trei reprize, puteţi face din reţeta asta o enigmă matematică gen "în cîte minute a tăiat Vio 250 g de roşii?" :P

Ce n-am cumpărat, da' aveam în casă şi n-am vrut să zvîrlu, erau nişte cartofi prăjiţi, făcuţi de P. ieri în cuptor. I-am tăiat mărunţel dar nu minuscul (!) şi le-am dat drumul în tigaie. Tot cam în 3 reprize, n-am idee ce cantitate am avut, nici prea mult, nici prea puţin, dar destul cît să nu-mi vină să arunc. Erau destul de săraţi.

Am vărsat apa de la măsline (nu ştiu dacă a fost o treabă bună, da' aşa m-am gîndit), le-am spălat (!) şi mmm ce bune au fost! I-am salvat lui P. cîteva, am ronţăit şi eu şi cam jumătate le-am desfăcut de pe sîmbure uel cu mîna. Şi le-am pus aşa în tigaie.

Am tăiat un avocado în două (luasem din nu ştiu ce specie care cică e gata coaptă), l-am tăiat pe lungime în 4 şi nu mai ştiu în cîte iar, dar nu bucăţi microscopice, şi drum bun în tigaie. La fiecare operaţiune am amestecat.

Mai aveam un rest de usturoi, cu trei migdale şi cîţiva sîmburi de rodie, i-am trîntit în mojar (?), m-am agitat bine acolo şi a ieşit o pastă delicioasă (!) dar cam seacă, adică nu era nici pulbere, nici nu curgea. Cu chiu cu vai am scos conţinutul şi l-am poftit în tigaie, cît de bine s-a amestecat nu am idee.

Abia atunci am pus nişte sare (eram sigură că anghinarea şi măslinele au sare, plus cartofii prăjiţi) şi piper şi cred că asta a fost tot, nu-mi amintesc altceva.
Din păcate P. era în metrou şi eu repet moartă de foame, aşa că am mîncat solo, cu brînza de care am zis mai sus rasă delicat pe porţia mea nr. 1.
A fost foarte bun, parol. I-am dat şi vecinului de deasupra, a mîncat şi P. puţin (era sătul cică, dar a mîncat o porţioară şi a avut doar cuvinte de laudă!), am mai mîncat şi porţia nr. 2 şi a mai rămas puţintel pe mîine. Mă cam săturasem de la prima, dar am făcut mica greşeală să sar peste două mese azi, aşa că am recuperat. A doua oară mi s-a părut mai bun ca prima oară, s-au mai amestecat gusturile.

Vă dorim poftă bună!

http://instagram.com/p/i0izgsFlf0/

Dacă nu e clar, mă dau şi pe instagram, poftiţi şi mă urmăriţi! :-)