Viața de vegetariană e grele

Acest post e în drafts din 19 octombrie 2017. L-am găsit din greșeală. Îl las aici. Da, e scris cu font mic, pardon. (sau nu)

Ar putea zice cineva. Chiar eu.

Vineri m-am întîlnit cu Aylyn, pe care nu o cheamă chiar așa, dar ne-am obișnuit să îi spun așa. De altfel, o am pe Aylyn și o am pe Alina, P. o cunoaște doar pe Alina, care a fost de mai multe ori la noi. De fiecare dată cînd îi povestesc ceva despre una din ele, ori spun Aylyn... P. mă privește întrebător - Aylyn, fosta mea colegă din Hamburg! A, da, zice P., ori spun Alina... P. mă privește întrebător - Alina din Constanța! Care tresare cînd cuplează frigiderul!!! A, da, zice P.

Așadar, Aylyn.

Am mers într-un loc chiar drăguț din Frankfurt și apucasem s-o informez căci vedeam o mare foame (fusesem gospodină toată ziua și nu a mai fost loc de finețuri culinare - nu știu exact ce am vrut să zic cu asta, dar da, spălasem niște mașini de rufe), așa că ea m-a dus la Roseli, de care eu nu auzisem.

Chelnerița părea cam aeriană, asta am constatat după ce am făcut o glumă după ce ne luase comanda și așa am aflat că notase eronat ce fel de cafele voiam. Hăhă. Salata 100% vegetariană pe care mi-a adus-o a fost delicioasă. După ce am luat o gură din ea, m-am dus după ea să o întreb ce fel de dresing avea. Era foarte bizi și absentă pe undeva pe la o masă afară, așa că am lăsat-o în pace și am rezolvat salata. Fix la ultima gură am găsit o chestie dubioșică, o bucățică de ceva închis la culoare, așa vinețiu să zicem. Aylyn își dă cu părerea că o fi șuncă. Eu zic mh șuncă chiar nu cred, nu am mirosit șunci, un iz de pește mă bîntuise pe mine. Apare chelnerița. Fu bun? Buuun, da nu vă supărați, ce este aceasta și îi arăt bucățica împricinată. A, este un sîmbure. Ce sîmbure, mamzel, că e moale. Și îl desfac cu unghia. Este sîmbure, continuă ea. Helău!!!! zic eu. A, știți ce crecă e?! Probabil sardele de la sizars dresing. 100% vegetarian, ole!

Mna. Da m-am simptțit fuarte bine cu Aylyn, așa că ce să faci cînd chelnerița are altele pe cap. Mno.

***

Aylyn lucrează printre altele la un muzeu. Dacă vrei să vizitezi un fost lagăr din zona Hamburg, dai telefon la ei și ei îți spun cînd și cum etc. Pentru grupuri mai ales, e cu rezervare. O colegă de-a ei a avut de curînd o conversație telefonică foarte interesantă cu o profesoară care voia să viziteze locul cu clasa ei, clasa a cincea.

Colega a încercat să o lămurească pe doamna profesoară că în toate zilele în care ar fi putut ea să vină cu elevii, deja fuseseră făcute cele maxim 10 rezervări alocate zilelor respective. Doamna profesoară i-a spus foarte înțepată Haideți doamnă nu mai fiți așa de inflexibilă, că doar și atunci încăpeau mai mulți oameni în lagăr, ce ne cramponăm acum la 10 grupuri?!

Colega lui Aylyn a închis telefonul. :-s