Continuă călătoria asiatică

Și sper să nu mai dureze mult, ă, ce vreau să zic cu asta?
M-am aventurat la citit din bucățele Raluca Feher, știu sigur că am început-o în decembrie, orișicîtuși, mai am puțin și chiar merge fragmentată. Buuun. Acum sînt la Japonia.

Cineva s-a apucat de Femeia minimarket și i-a făcut reclamă și m-am apucat și eu de ea de curiozitate. Ba chiar am și terminat-o.
Pe domnița femeie din carte o cheamă Keiko. Binențeles, singurul nume japonez posibil (vezi mai jos), mi-am zis eu la o bucată. Nu am reținut nici un alt nume din carte, bărbătușului eu i-am spus Șakira, bicoz. (era mai ușor de ținut minte, na).

Pfuai și la o bucată apare un personaj deosebit de secundar ;) pe care îl cheamă Tuan (cred). Și atunci mi-a picat fisaaaa că aseară am mai citit de un Tuan într-o povestire de Yiyun Li*, tadam.

Și mi-a mai picat fisa super super tare și m-am bucurat de memoria mea extraordinară: să vezi, vio, că în cealaltă singură carte :P japoneză citită de tine pînă acum pe domniță tot Keiko o cheamă, tada! Pfua, o să le iei fața cititorilor blogului (! o da, eu cred că sînteți mai mult de o persoană :D) cu cunoștințele tale de-a dreptul enciclopedice.

Nu o mai lungesc, cealaltă carte e Pădurea norvegiană a Haidukului Murakami (cum, nu așa îl cheamă?!). Cînd s-o caut pe Keiko printre personaje pe net, nema. Mulțumesc frumos!!!
Gugle mi-a zis că poate mă refer la Naoko? Sau poate Reiko?

Ei, ce să zic, ce mi-e Keiko, ce mi-e Naoko, sper că înțelegeți confuzia mea. Și Keiko crecă mi s-a fixat major de la Gilmore Girls, unde este o domniță (da, toate sînt așa) pe numele ei Keiko Agena. Da, gata, mystery solved.

PS Asiaticii sînt vag ciudați. Normal că am o opinie! :D

Yiyun Li e chinezo-americană, iar Tuan e în ambele cazuri vietnamez.

Azi despre Mongolia

Vorba vine, dar citesc destul de anevoios impresiile de călătorie ale Ralucăi Feher (wiki zice că Feher înseamnă ”alb” pe ungurește, mi-am dat în gugle pentru că am văzut la Monica un titlu de carte care avea ceva feher și nu era Raluca, era Regele alb, tadam!) despre Asia. Anevoiosul ține de mine, cartea îmi place, mă distrez binișor, îmi place răutăcismul autoarei care transpare pe alocuri. :)

Așa, zice acolo că nuj ce alți turiști or ajuns acolo, în Mongolia adică! după ce s-or uita la ceva documentar cu Ewan McGregor care face turu' Mongoliei și nu numa' și este pe DVD (da' pe bani, po să vă zic de pe-acuma, Netflix sau Amazon Prime nu îl au moka, sînt fff dezamăgită).
Și l-am scobit puțin pe Ewan, ce era să fac! Și am aflat că a fost căsătorit cu o tipă greco-franceză evreică și împreună au avut (și sper că mai au) trei fete, iar pe a patra au adoptat-o din Mongolia. Ewan a zis că (mie, aseară, la telefon, sau pe wiki na) fetele îs crescute în religia iudaică, el fiind oricum mai mult de poză creștin. Am mai recuperat un element de trivia cu evrei, iuhu!

A, toate chestiile în Mongolia par să se numească Ginghis. Adică sigur au bere și vodcă și poate mai au și alte cele, nu am reținut. Așa îl cheamă în română pe băițașu' ăsta, Ginghis, da? Că mi se pare destul de greu numele, mai că îmi vine să îi zic Gingis sau Ghinghis, tot aia. Phii.

Iată că în Elveția există un sat care se numește Gingins, wiki știe că are ca la 1200+ locuitori, bogați, sper, că eu așa am ajuns la localitate (să fim înțeleși, localitate merge de zis și la cătun, și la Tokyo??), gugălind un jucător de tenis francez, Jo-Wilfried Tsonga, care acolo plătește impozite. Cum, nu? Mă rog. Mi s-a părut că seamănă așa Ginghis cu Gingins.

Cam asta am avut de spus. Babay!

PS M-am dezabonat pe Twitter de la cele 345324 canale pe care îmi curgeau informații despre tenis. Parol! Sînt pe care să îmi purific și lista de pe instagram la capitolul ăsta, pfiu, greu, greu.