O nouă dragoste

Muzicală, ce credeaţi?! :P

V-am zis de Glen Hansard, că urma să mergem la concert în februarie. Acum muuuult timp. Am fost. P. n-a ştiut pînă în ultima clipă unde mergem, mai precis cînd eram în faţa fostei sinagogi, i-am arătat afişul din vitrină şi i-am spus priper tu bi dilaitid.

Concertul a început la ora 20:00 cu o domniţă foarte palidă ea aşa (fizicălii spikin) care s-a postat la pian, a zis nişte chestii şi apoi s-a apucat de cîntat, de noi am rămas aproape cu gurile căscate. După cam a patra piesă aşa i-am şoptit lui P. tu dacă plecăm după ce termină domniţa asta de cîntat, eu nu cred că am pierdut nimic. În traducere, mi s-a părut aşa de fermecătoare, că nu mi-am imaginat că domnul cap de afiş Glen are vreo şansă să ne încînte mai mult. P. a fost de acord, dar am stat totuşi şi da, tot concertul ne-a dat pe spate într-un mare fel, ne-a făcut mult timp să visăm numai la Glen Hansard şi ocazional la Marketa Irglova, căci ea era la pian şi la voce. Osăm, vă zic!

Prin "mult timp" vreau să zic că am studiat cu atenţie programul european al lui Glen, prin Germania nu prea mai erau bilete, la Praga erau, dar P. îi promisese unui prieten că-l ajută fix atunci la cărat nişte mobilă, la Dublin nu mai erau. P. opinase că probabil cel mai fain de văzut Glen e la el acasă, aşadar în Dublin, lasă, data viitoare stăm călare pe internet şi nu-l ratăm. Mie şi Praga mi se păruse foarte atractivă, pentru că Marketa e cehoaică, dar am fost simţită şi n-am plecat fără P. Aşa-s eu, na. :))

Cînd am deschis mailul în dimineaţa zilei de 11 martie, era să-mi sară ochii din cap: P. găsise pe nu ştiu ce site bilete la Dublin, la concertul la care nu mai erau bilete, mă-nţelegeţi. Mesajul lui: "sper că ai timp atunci." Nici nu se pune problema să n-am!!! :)

Şi aşa rezultă că am luat bilete la avion şi am rezervat un hotel ţanţoş (<- ăsta era cuvîntul meu preferat la Spînzurătoarea) fix vizavi de sala de concerte.

Între timp aflasem că nu o să fie un concert tipic Glen Hansard, toată săptămîna erau manifestări legate de comemorarea/sărbătorirea a 100 de ani de la Easter Rising, el avea un braţ de invitaţi, păreau care mai de care mai irlandezi. Făcusem eu o glumiţă, că na, şi dacă vor fi doar recitări de poezii în irlandeză :P, tot o să stăm, cine ştie, poate ne plac poemele în limbi pe care nu le înţelegem. Fix aşa a şi început concertul. A, care, btw, poate fi ascultat integral aici. Şi de altfel tot programul săptămînii respective, a fost acţiune la greu, la crème de la crème a culturii irlandeze, ce mai.

Bun, ce voiam să spun de fapt e că la pauză am galopat la toaletă, apoi am luat programul*, se anunţa din minut în minut că au mai rămas x minute de pauză şi apoi se închideau uşile, din cauza transmisiunii directe la radio, dar eu mai aveam de cumpărat o napolitană, că mi-era foame, în fine, am ajuns la locul meu, mai zice Glen una, mai recită cineva ceva, deodată Glen o introduce pe-o prietenă specială pe care noi, publicum, sigur o ştim. Îi dau un cot lui P., ne frecăm amîndoi palmele, apare Marketa bine v-am găsit, sînt Marketa sau cum îmi spuneţi voi, irlandezii, Micaela, sau "fata din Once" şi se apucă de cîntat la pian. Trebuie să mărturisesc că am fost copleşită de moment şi m-a apucat o boceaaaaaaaaaaală de ziceai că ce e aia. Cînd mă scobesc silenţios de şerveţel, mă prind că şi P. era foarte crocodilistic, dacă-nţelegeţi ideea. Deci noi am plîns sincron la Marketa, fără să ne vorbim dinainte. Şi nu ne e ruşine, deh. :)

A, locurile noastre au fost cam ca astea, doar că sala nu era uriaşă şi s-a văzut bine, iar sunetul a fost splendid.

Între timp am descoperit un concert pe aproape pe 1 iulie şi am şi luat bilete la Glen, l-am pus pe P. în temă că să mă scutească vai campionatul european de fotbal who cares noi mergem la concert să fie clar! Mă tem că o să fie fără Marketa, dar om trăi şi-om vedea.

Ieri am reuşit să vedem şi filmul ultra mega celebru Once, la care iar nuj cum am lăcrămat amîndoi pe alocuri, Marketa pare să aibă efectul ăsta asupra noastră.

PS Roşu vertical, dacă citeşti aceasta, da, ea e fata cu aspiratorul. :P Pardon că a durat aşa mult pînă să-ţi răspund. :)

* Pe net erau anunţaţi invitaţii lui Glen (Roddy Doyle, Colm Mac Con Iomaire, David Rooney, Judith Mok, Ye Vagabonds, Lisa O'Neill, Stephen James Smith, Joseph O'Connor, Paula Meehan, Maya Youssef, Loah & Brendan Begley) şi mă informasem puţin privitor la fiecare dintre ei. Marketa, după cum se vede, nu era pe listă. În programul publicat apărea, dar n-am avut timp să-l citesc şi mai bine aşa, surpriza a fost maximă.

La televizor feat. vio

Disclaimer: vorbim de un film destul de scurt, în germană, eu apar de pe la minutul 3:47 şi acţiunea durează ca la două minute, aşa.

Uel, vorba vine la televizor. Mi se pare că nu am mai apucat să scriu aici, dar în noiembrie-decembrie 2015 am făcut un stagiu la şcoala evreiască din Frankfurt (stagiul e obligatoriu pentru facultate, locul şi-l alege fiecare). Practic am mers la ore şi o dată am ţinut o oră de franceză, dar asta a fost o întîmplare. Scopul stagiului este să cunoaştem "îndeaproape" o instituţie care are ceva de-a face cu cultura iudaică. :)

Într-o bună zi cu soare şi cu cer senin (vezi filmul) am fost luată ca din oală:
"-vio, te grăbeşti să pleci acasă?
-ăăă...?
-nu ai chef să îi ajuţi pe elevii de clasa a 9a la un proiect? trebuie doar să filmezi nişte scene pentru un film! :)
-oaaaat?! com ăghen?!?!"

În fine, am zis da, că nu mă grăbeam, am mai stat vreo două ceasuri, eram ruptă de oboseală, filmarea s-a făcut cu ceva tabletă apple, textul l-am văzut abia înainte de-a intra în acţiune, machiaj nema, fiţi miloşi (iar eu sînt palidă de felul meu, albăstrie cînd mi-e frig, roşioară cînd am emoţii, da' aici mi-a fost mai mult frig decît am avut emoţii.)

Bun, filmul ăsta fu dară un proiect, care proiect a participat la un concurs, la care azi s-au dat rezultatele, a luat locul 1, copiii şi profesoara pleacă în Israel, ăsta e premiul. Eu mă bucur pentru ei. Se pare că pe mine deocamdată Israelul nu mă vrea, da' nu-i niciun bai! :)

Aici e linkul (tot în germană) de pe pagina şcolii.

introducing: #TBT (because I can) (1)

De pe aici. :> (M-am hilizit singură recitind postul Începutul începutului de an. :) )

O romanţă!

M-a lovit acum o amintire olfactivă trezită de numele unei formaţii. :)

Îmi plăcea mie tare mult de un tip şi ne mai întîlneam, povesteam cu ceasurile, dansam. Şi mirosea tipul ăsta într-un fel extraordinar, îl prindea parfumul pe care-l folosea cum n-am mai întîlnit nici pînă la el, nici de la el încolo. Nu eram totuşi atît de apropiaţi încît să-mi permit să-l întreb ce parfum foloseşte (acum mă minunez oare ce m-o fi reţinut, că de obicei am curaj, mai ales la o întrebare atît de hm inocentă!).

Aşa. Într-o zi a venit un coleg la serviciu dat cu acelaşi parfum. Funny story, îl şi chema ca pe tipul de mai sus. Pe el l-am întrebat ce foloseşte şi aşa am aflat şi data următoare cînd m-am văzut cu odoratul :)), i-am spus misterios "Deep Forest" şi el a înţeles.

(Acum văd pe net că nu se mai produce minunatul parfum.)

 

Amsterdam (day two 5/5) (adică ultima parte, yay!)

După ce am plecat cu întîrziere de la Bibliotheca Rosenthaliana, am făcut un marş spre următorul punct de întîlnire, la alt corp al Universităţii Amsterdam, unde urma să-i cunoaştem pe omologii :)) noştri de la Jewish Studies. Ca să fie cît de cît liniştită că ajungem cu toţii la adresa respectivă, profesoara noastră a ţinut să mergem cu toţii pînă aproape şi abia după ne-a dat bilet de voie pentru aproape o oră. Atmosfera era vag apăsătoare, începuseră protestele în barbă cu da' mie mi-e foame şi de ce trebuie să mergem pînă acolo acum? nu ne putem vedea direct acolo?!

Multe poze de pe drum (nu mai am altele din ziua doi, puteţi respira uşuraţi. :) )

5. Marş prin oraş pe seară

La revedere, frumoasă clădire şi frumoase muzee! (Universitatea, Colecţiile Speciale)

O clădire care mi-a plăcut foarte foarte mult. A trebuit să mă documentez să scriu că e art nouveau (şi nu art deco). Durează pînă îmi intră în cap termenii ăştia. Adică pardon, termenii îi ştiu, numai că nu ştiu să îi asociez perioadelor/operelor respective. :)))

Cît fotografiam eu clădirea de mai sus, lumea se oprise în faţa portiţei ăsteia, am pozat-o şi eu şi abia acum am văzut că era intrarea la Begijnhof. În Amsterdam există nişte grădini publice (dar deschise publicului după un anumit orar) pe care nu le poţi remarca de la stradă. Cred că asta e cea mai cunoscută. Data viitoare! :D

O pisică într-un restaurant. :)

Sper să nu fac o mare gafă, da' aş zice că şi clădirea asta ţine de curentul artistic Art Nouveau. Mai zice şi blogul ăsta la fel. :)

Aici deja am fost grăbită că vai ce tîrziu e şi am apăsat şi eu pe buton la nimereală. :)

Se vede Universitatea. Maşinile care stau la semafor vin dinspre ea, pe partea stîngă. Practic mijlocul pozei e un corp al universităţii (sau mai multe?)

Poza asta e făcută de pe stradă, aşa că scuzaţi încadrarea. Habar nu aveam ce am în obiectiv, am aflat după că era Dam, un loc celebru în Amsterdam (pe care l-am văzut în aceeaşi seară, fără să ştiu unde sînt). :))

Am intrat într-un mall (căutam un locuşor unde să mănînc ceva repede). A fost al doilea mall pe ziua respectivă şi trebuie să spun că ambele arătau foarte bine!

La Ovidius am găsit o supiţă şi o cafea.

Spatele clădirii în care era un mall şi pe colţ Ovidius

Seara în compania colegilor olandezi şi a cîtorva voluntari din Israel a fost foarte reuşită. Au pregătit şi un bufet, eu eram sătulă, colegii mei s-au înfruptat cu hummus şi falafel. Au fost vreo trei jocuri de grup simpatice şi limba de comunicare a fost engleza, aleluia! :)

Au fost o oră şi jumătate foarte agreabile. Apoi a mers fiecare în treaba lui, am ajuns într-un grup mare într-un bar unde se fuma, aşa că mi-am luat tălpăşiţa. Am plecat fără ţel, ghidată de instinct, m-am rătăcit într-un fel, deşi vedeam mereu pe o stradă paralelă tramvaie sau autobuze şi ştiam în ce direcţie urma să merg mai tîrziu... A fost o plimbare splendidă, într-un fel ca o ieşire din timp, m-am simţit ca-ntr-o nuvelă de Eliade. :) Am aflat după că am fost în zona canalului Singel, am dat şi eu peste o librărie cu cărţi de călătorii, am şi fotografiat-o, dar era prea întuneric ca să mai iasă ceva cît de cît prezentabil. Da, şi m-am gîndit la librăria din Notting Hill.

Apoi am luat un tramvai pînă la Amsterdam Centraal, în ideea să merg la hotel, dar parcă era prea devreme, era atît de frumos, aşa că m-am răzgîndit şi de acolo am plecat pe jos pe un bulevard foarte populat, de unde mi-am luat nişte cartofi prăjiţi cu maioneză şi i-am mîncat în frig fix în piaţa Dam (eu neştiind că e Piaţa Dam), cumva m-am învîrtit în aceeaşi zonă* fără să ştiu. :) Acolo mi-am făcut un suvenir minunat, m-am mîzgălit cu maioneză pe jachetă. :))

Tot nu mă dădeam dusă, m-am hotărît să văd ce tramvai merge spre hotelul meu (pînă atunci mersesem la hotel doar cu metroul), l-am reperat şi mi-am zis mai merg o staţie-două pe jos şi apoi iau tramvaiul. Totuşi la un moment dat erau tot felul de şantiere şi mai era o braserie de-a dreptul atrăgătoare, am rezistat tentaţiei şi mi-am propus să beau ceva la barul hotelului. Am aşteptat tramvaiul, am urcat în el, fix acolo erau cîţiva colegi şi şi colega mea de cameră! Clar că e un oraş mic. :) Cu o seară înainte dădusem de colegi la metrou, acum la tramvai...!

Într-adevăr la hotel mi-am făcut damblaua şi, deşi ceilalţi au mers în camere, eu am coborît la o caipirinha. Am fost singură trei minute poate, apoi a venit alt grup de colegi care încă erau însetaţi. Una dintre colege fusese în Bucureşti, aşa că am avut un subiect de discuţie destul de interesant. Apoi au apărut şi profesoarele şi eu m-am retras în glorie la garaj. Urma o altă zi lungă. (Dar nu cu foarte multe poze.:P)

Vă mulţumesc pentru răbdarea şi interesul cu care mi-aţi urmărit peripeţiile prin Amsterdam. :)

*Aveam vreo două hărţi la mine, dar am hotărît să nu le folosesc decît dacă altfel nu se poate; plimbîndu-mă singură, nu am vrut să atrag atenţia prea mult asupra mea. :>