Cum să faci din proză poetică o poemă

***

dragostea mea
nu te iubesc pentru tine
nici pentru mine
nici pentru amîndoi împreună
nu te iubesc fiindcă sîngele m-ar îndemna să te iubesc
te iubesc fiindcă nu ești a mea
fiindcă te afli de partea cealaltă
acolo unde mă inviți să sar și eu nu pot face saltul
fiindcă în străfundurile posesiunii nu ești în mine
nu te cuprind
nu trec dincolo de trupul tău
de rîsul tău
există ceasuri cînd mă muncește gîndul că tu mă iubești
(cum îți mai place să folosești verbul ”a iubi”
cu cîtă ușurință îl lași să cadă peste farfurii și peste cearșafuri și peste autobuze)
mă chinuie iubirea ta care nu-mi servește drept pod
căci un pod nu se susține dintr-o singură parte
niciodată Wright și Le Corbusier nu vor face un pod susținut dintr-o singură parte
și nu mă privi cu ochii ăștia de pasăre
pentru tine operația dragostei e atît de simplă
ai să te vindeci înaintea mea
cu toate că mă iubești cum eu nu te iubesc

***

ah, da, nu am făcut nimic deosebit, ce vedeți între *steluțe* este o singură frază din Șotron, domnul Julio Cortázar, Polirom, cap. 93, pag. 464-465, traducerea Tudora Șandru Mehedinți, 2005.
aranjarea în pagină îmi aparține, mai precis: în locul fiecărei virgule am dat enter.

Continuă călătoria asiatică

Și sper să nu mai dureze mult, ă, ce vreau să zic cu asta?
M-am aventurat la citit din bucățele Raluca Feher, știu sigur că am început-o în decembrie, orișicîtuși, mai am puțin și chiar merge fragmentată. Buuun. Acum sînt la Japonia.

Cineva s-a apucat de Femeia minimarket și i-a făcut reclamă și m-am apucat și eu de ea de curiozitate. Ba chiar am și terminat-o.
Pe domnița femeie din carte o cheamă Keiko. Binențeles, singurul nume japonez posibil (vezi mai jos), mi-am zis eu la o bucată. Nu am reținut nici un alt nume din carte, bărbătușului eu i-am spus Șakira, bicoz. (era mai ușor de ținut minte, na).

Pfuai și la o bucată apare un personaj deosebit de secundar ;) pe care îl cheamă Tuan (cred). Și atunci mi-a picat fisaaaa că aseară am mai citit de un Tuan într-o povestire de Yiyun Li*, tadam.

Și mi-a mai picat fisa super super tare și m-am bucurat de memoria mea extraordinară: să vezi, vio, că în cealaltă singură carte :P japoneză citită de tine pînă acum pe domniță tot Keiko o cheamă, tada! Pfua, o să le iei fața cititorilor blogului (! o da, eu cred că sînteți mai mult de o persoană :D) cu cunoștințele tale de-a dreptul enciclopedice.

Nu o mai lungesc, cealaltă carte e Pădurea norvegiană a Haidukului Murakami (cum, nu așa îl cheamă?!). Cînd s-o caut pe Keiko printre personaje pe net, nema. Mulțumesc frumos!!!
Gugle mi-a zis că poate mă refer la Naoko? Sau poate Reiko?

Ei, ce să zic, ce mi-e Keiko, ce mi-e Naoko, sper că înțelegeți confuzia mea. Și Keiko crecă mi s-a fixat major de la Gilmore Girls, unde este o domniță (da, toate sînt așa) pe numele ei Keiko Agena. Da, gata, mystery solved.

PS Asiaticii sînt vag ciudați. Normal că am o opinie! :D

Yiyun Li e chinezo-americană, iar Tuan e în ambele cazuri vietnamez.

Secrete de familie (literare, avcorsz)

Post scris de pe telefon, fără alcool la bord (just sayin)

Cînd eram eu copil, din cînd în cînd își aducea mama aminte de cum s-a dus ea la cineva direct de la librărie și, pfuai, big drama, cum avea x cărți în traistă, soțu cinevaului a convins-o să îi împrumute și lui Muntele vrăjit.

Și de x ori am tot auzit povestea asta, pentru că am impresia că s-a lăsat cu nasuale, gen care muntele vrăjit aia e cartea mea uite aici e semnată etc etc.

4 volume avea Muntele vrăjit, cartea (!) aia. Ei, în toată chestia asta eu nu am reușit să înțeleg de ce a luat-o mama așa prin lanu literar de secară, carte cu vrăjitoare îi trebuie ei? și mai face și atîta caz despre asta 

A, da, și mi-era cam frică de posibilitatea ajungerii Muntelui vrăjit la noi în bibliotecă, eu cu vrăjitoarele etc. neîmpăcîndu-mă mai deloc (ba chiar fiindu-mi vag frică de ele). Der, ai sed it.

Acest post se dedică și unei cititoare foarte dedicate care momentan citește o carte foarte ezoterică din cîte înțeleg a unui autor neamț, Muntele prăjit parcă am reținut că se cheamă cartea. Bun.